13,725 matches
-
Oh“, se răsuci subit și ieși din cameră. Preotul alergă după el. Se auzi ușa din față trântită cu zgomot. Părintele Bernard se întoarse în încăpere și, un timp, rămase nemișcat. Afară se întunecase și mai aprinse o a treia lampă. Apoi telefonă la Druidsdale și auzi vocea calmă a Stellei spunându-i că da, George fusese pe acolo și plecase și că da, desigur, ea era foarte bine. Mai stătu un timp gândindu-se la George. Se simțea înduioșat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un portar de serviciu. Oricum, când ajunse la ușa principală a Institutului care de obicei e închisă la ora asta, constată că era ușor întredeschisă și că înăuntru ardea o lumină. Împinse încet ușă și privi. Lumina venea de la o lampă aprinsă la capătul promenadei. Nu se vedea nici un om. Lui Tom i se năzări că, dacă ar reuși să se strecoare în Camere prin spate, de pe promenadă, prin Baptisteriu, ar putea afla ceea ce dorea să afle (dacă Rozanov se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își încorda mușchii pentru salt, auzi deasupra capului un tunător pocnet metalic, pe care-l înțelese pe dată. Ușile de bronz se trântiseră. O clipă mai târziu, se stinseră toate luminile și Tom rămase cufundat în bezna compactă. Emma aprinse lămpile în camera în care, de câtva timp, el și mama lui ședeau la lumina pâlpâitoare a focului din sobă. Era sâmbătă după-amiază, sfârșitul unei zile lungi. Emma se întorsese din Ennistone cu un tren de dimineață; de la gară luase metroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebui să cânți. Când cânți ești fericit. — Urăsc fericirea și, în felul ăsta, mă lepăd de ea. — Iubitule, mă necăjești tare... — Regret. — Vrei să cântăm duetul de Mozart? — Te acompaniez la pian. Emma ridică de pe pian șalul brodat, și o lampă, și fotografia adolescenței lui neprihănite, și deschise capacul. Telefonase de la aeroportul Heathrow la Papuc, mai telefonase o dată de la aeroportul din Bruxelles și de două ori de acasă. Nici un răspuns. Trase un al doilea scaun lângă pian și se așeză alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Druidsdale. Îi deschise Stella. Era sâmbătă seara la o oră târzie. — Stella! — Hello! — George e aici? Nu. — Pot să intru? — Te rog. Stella îl conduse în sufragerie unde, în mod evident, șezuse la masă scriind o scrisoare. Ardea o singură lampă. Pe masă se găsea și o carte. Brian furișă o privire la titlu: La chartreuse de Parme 1. Se mai găseau pe masă, amestecate claie pestre grămadă, și figurinele netsuke care supraviețuiseră. George o luase cu el pe cea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o amăgire. O mierlă cânta în mărul din Hare Lane nr 16. John Robert se ridică, aproape înțepenit, și dădu puțin la o parte una dintre perdele, lăsând să se filtreze o suflare de lumină limpede, lividă, în camera cu lămpile aprinse. Hattie se cutremură și gemu. Apoi spuse: — Eram atât de fericită la Papuc. Mi-ai luat-o pe Pearl. Și acum îmi iei tot restul. Hattie îi dăruise lui John Robert „ziua“ pe care i-o ceruse, adică vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar eu așa simt. Te-am regăsit, putem comunica, ne înțelegem unul pe celălalt, suntem apropiați. Nu vreau să te mai pierd, nu trebuie să te mai pierd... ar fi groaznic. Nu pot suporta lumina asta amestecată, te rog stinge lămpile și dă la o parte draperiile. John Robert se ridică și făcu ce-i ceruse. — Uite, vezi, dragul meu John Robert, soarele a răsărit, strălucește, cerul e albastru, mierla cântă, trebuie să încercăm să fim fericiți, de ce n-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
micuță capelă abandonată, săpată într-o stâncă. Nu mă întreba cum am descoperit-o. Trăiesc într-un loc singuratic, lângă mare, înconjurat de stânci albe și de pini de un verde strălucitor. Mi-am cioplit o cruce de lemn. Noaptea, lămpile mele sunt licuricii. Trăiesc la marginea lumii, dar nu-ți pot spune cu câtă strălucire se răsfrânge asupră-mi lumina unui neîntinat Bine. Pâinea mea e curată ca pietrele și beau apa cristalină a unui izvor din preajmă. Biserica anglicană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
facă săpături, chiar dacă este sâmbătă. Mișna, Šabb. V,22 scrie: „Într-un pericol de moarte, nimic nu are prioritate asupra pericolului”. De aceea, nu este nici o problemă aducerea unei moașe în zi de sâmbătă, (Šabb. VIII,3), aprinderea sau stingerea lămpii pentru a evita ca cineva, om sau diavol, să se împiedice de ea, ajutarea unui bolnav; totuși nu este permis să stingi o făclie pentru a economisi uleiul sau fitilul (Šabb. II,5). O frază atribuită lui rabbi Aquiba, martirizat
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Zumi! Mama le vizita cu plăcere pe toate acele mătuși, cumnatele ei, deși nu le era decât rudă prin alianță... O dată Tiberiu chiar descoperise de unde venea electricitatea pentru sonerie fiindcă n-aveau lumină electrică, ci își luminau casa tot cu lămpi cu petrol lampant, la fel ca mulți alții. Ei bine, electricitatea venea de la o pilă electrică așezată pe o băncuță, în hol. Iată câteva vase în șir, legate cu sârme între ele, fiecare cam de mărimea unei sticle, doar că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
într-un nor alburiu-sclipitor de țăndări... În odăița de la mansardă, Rareș stătea lungit, cu privirea în tavan. Tavanul era înclinat și pe jumătate umbrit. Se ridica într-un cot și avea lângă el, chiar în fața ochilor, pe pat, în lumina lămpii de noapte, toată colecția de reviste. O singură copertă colorată, de Crăciun. Însă Crăciunul trecuse de mult. În rest, câte o singură culoare. Dar ce mai conta?... Un copil-coșar și un copil-bucătar, mov pal cu negru, veneau în pas întins
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea. Prostii! De-asta nu poți să dormi? Felicia nu găsea nimic de răspuns. Doar îl privea adânc, drept în ochi, stând nemișcată. Despre ce ai scris în compunere? O revistă, deasupra teancului, rămăsese deschisă în cercul de lumină al lămpii de noapte. Rareș se așeză încet la marginea cercului de lumină și tăcu îndelung, cu privirea în pământ. Am scris... zise el... Am scris despre cum am strivit un pui. Ai strivit un pui? se îngrozi Felicia. N-am vrut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am dus rumegușul la gunoi. Dar nu s-a ales mare lucru. Mai degrabă toată Rusia ar trebui aruncată la gunoi... Dar poate că dumneavoastră sunteți de altă părere, doamnă Prodan. Soțul dumneavoastră a fost comunist. Doamna Prodan gătea la lampa cu petrol, scoasă pe verandă, pe o măsuță șubredă de lângă ușă. Nu vă faceți griji, domnule Rainea, îl liniștea c-un zâmbet cam forțat doamna Prodan ridicând capacul și amestecând în oala de pe foc. De Uniunea Sovietică știu doar că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
seară cu semne de ploaie. Spre ziuă, calul ședea deja sub acoperiș de stuf. Acum-i altă viață pentru bietul animal... O noapte grea scurgându se peste sat ca un puhoi de smoală s-a lăsat încet-încet. Toaibă a aprins lampa, așteptând-o pe Maranda să se întoarecă din Șărpărie. Golea cam al patrulea pahar când ea a intrat pe ușă. Da’ ce faci, Toadere? Cum văd eu, ai cam înjumătățit sticla cu rachiu. Nu-s vinovat eu. Am inima grea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sănătos, Toadere, și să trăiești! Toaibă și-a luat cele două sticle cu rachiu pe care le aruncase lângă poartă. Înfruntând zloata neostoită, a pornit la drum. Ajuns acasă, nu mică i-a fost mirarea când de afară a văzut lampa aprinsă: „Da’ ce s-o întâmplat de Maranda nu s-o culcat?” Da’ de ce ai stat așa târziu, Toadere? Doamne, câte mi-au mai trecut prin cap... Că pe urgia asta de afară îi fi căzut într-un șanț sau
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pune în chimir. Și-a făcut socotelile, a trecut pe la brutărie, pe la drogherie și pe la alte dugheni, umplându-și traista cu de toate... Drumul spre casă i s-a părut mai greu de astă dată. Când a intrat în sat, lămpile erau aprinse de multă vreme. Ajuns acasă, s-a așezat pe laiță, să răsufle. Apoi a început să deșarte traista: Uite aici am luat pâine, să ai pentru toată săptămâna. Apoi ți-am luat ce îți place ție... Aha! Cofeturi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și se gândea că are înainte două zile libere, timp în care să și tragă sufletul, fiindcă în săptămâna aceea a muncit zi și noapte la încărcat vagoane cu grâu. Când a intrat în casă, a băgat de seamă că lampa - ca niciodată - nu era încă aprinsă. De ce nu ai aprins lampa, Marandă? Apoi... mă simt cam rău - a răspuns femeia de pe cuptor, unde ședea ghemuită. Da’ ce te doare, fata tatii? Mi se pare că au început durerile facerii... Stai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care să și tragă sufletul, fiindcă în săptămâna aceea a muncit zi și noapte la încărcat vagoane cu grâu. Când a intrat în casă, a băgat de seamă că lampa - ca niciodată - nu era încă aprinsă. De ce nu ai aprins lampa, Marandă? Apoi... mă simt cam rău - a răspuns femeia de pe cuptor, unde ședea ghemuită. Da’ ce te doare, fata tatii? Mi se pare că au început durerile facerii... Stai numai să aprind lampa și mă duc fuga după Dochița. Du
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
era încă aprinsă. De ce nu ai aprins lampa, Marandă? Apoi... mă simt cam rău - a răspuns femeia de pe cuptor, unde ședea ghemuită. Da’ ce te doare, fata tatii? Mi se pare că au început durerile facerii... Stai numai să aprind lampa și mă duc fuga după Dochița. Du-te, Toadere! Du-te degrabă, că nu mai pot de durere! Până la Dochița a mers cât a putut de repede. A bătut în poartă. Femeia a ieșit îmbrăcată gata, de parcă ar fi știut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pățit-o. Dacă mureai, Dumnezeu să te hodinească. Mai grav era însă să te schilodească doar...” Prins de acest gând, nici nu și-a dat seama când a ajuns în poarta casei. Ferestrele luminate dovedeau că a fost aprinsă și lampa cea mare, atârnată în bagdadie, pe care o foloseau doar la sărbătorile mari. „Ei! Da’ ce, astăzi nu-i sărbătoare mare? Și încă ce sărbătoare!” Odată cu acest gând, din casă a răzbătut până la el plânset de copil... „I-auzi cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pipăia drumul cu un șarpe (...) Tonul poemelor este, în general, elegiac, poetul refăcând drumul credinței și, în același timp, al reconstrucției proprii întru asumarea deliberată a acesteia, prin evadarea dintr-un sine inconștient de adevărata vocație a omului: lângă piciorul lămpii. întârziind puțin timp în exod. îi scriam că m-am făcut cititor. Îmbinând lirica eului cu aceea a măștilor, poetul dezvăluie fețele tentativelor de dezmărginire a ființei pentru care actul, gestul, sentimentul religios nu înseamnă o limitare, determinată de acceptarea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
încărcate de solemnitate, așa cum este și tonul discursului liric: Îndoi genunchiul stâng și mâna dreaptă..., într un decor alcătuit dintr-un inventar de obiecte mai ales din recuzita simbolistă, care sporesc impresia de livresc: candele de mirt, orga, harfa, ornicul, lampa de bronz, cupe, lyra lui Orfeu etc., ecourile mitice fiind, de asemenea, prezente prin Phoenix, Orfeu, Euridice etc., spre a accentua această atmosferă. Decoruri, butaforice adesea, venind din arena gândului avar, bordate de fecioare în plutire, născute din fumul subțire
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lumina care este în tine, să nu fie întuneric. 36. Așa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci cînd te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare." 37. Pe cînd vorbea Isus, un Fariseu L-a rugat să prînzească la el. El a intrat și a șezut la masă. 38. Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu se spălase înainte de prînz. 39
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
am deschis ușa... Nici cele mai îndrăznețe vise ale mele nu mi-ar fi putut crea imaginea pe care am descoperit-o în acea clipă... Zâna - care sunt sigur că m-a văzut pe geam venind - ședea în locul unde lumina lămpii curgea ca printr-un “Corn al ambundenței”... Era îmbrăcată într-o iie, prin care îi puteam distinge toate detaliile trupului... Când m-a văzut, s-a desprins din acel loc și a pornit spre mine cu disperare parcă... În clipa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
reveni din iureșul dialogului cu bătrânul. Am pornit spre chilie, cu pas domol. De obicei, la acel ceas fereastra de la chilia mea nu era luminată. Acum, însă, o lumină slabă ce abia reușea să treacă dincoace de geam dovedea că lampa era aprinsă. Am grăbit pasul. Ajuns la ușă, m-am oprit cu urechea la pândă, gândind că aș putea prinde vreun zvon... Liniște deplină, însă. Am deschis ușa. Țipenie! Doar șervetul înflorat de pe masă mi-a atras atenția... Când m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]