8,145 matches
-
observăm că invitația la complicitatea dintre autor și cititor lipsește din romanele precedente ale scriitorului. În mod evident, el are un amănunt în plus în interiorul proiectului artistic din Marile speranțe, pe care vrea să-l facă explicit, cu orice preț, lectorului minuțios. Să vedem etapele transformării lui Pip, pentru a înțelege ce se întrezărește, atît de enigmatic, în spatele lor. Patru "stadii", cum ar veni, prind contur în formarea lui Pip. Primul este creionat, succint, chiar în deschiderea poveștii. Copilul de cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
este, în ultimă instanță, o radiografie a gestului de creație și, ca atare, a faptului de a fi autor. O radiografie "în clar" a angoasei, incertitudinii și labilității din umbra fiecărui destin estetic. În fond, la acest nivel așa-zicînd "generalizator", lectorul descifrează codul, să zicem "înalt", al romanului Author, Author!. În chiar calitatea sa metatextuală, în capacitatea de a-l folosi, cu alte cuvinte, pe James ca model pentru o întreagă clasă de personaje (extinsă, în forme variate, însă complementare, din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
s Gift/Darul lui Humbold (răsplătit cu Premiul Pulitzer în 1975; în 1976, de altfel, Bellow va primi și Premiul Nobel pentru Literatură) și amintitul The Dean's December. Pe ultimul mi-l împrumutase, "pe sub mînă", în toamna lui '89, lectorul Fulbright din acel an, Sam Longmire pe numele său (am aflat, din postfața la Ravelstein-ul românesc, că și Sorin Antohi a avut o experiență similară!). Devenisem conștient de faptul că mă aflam în fața unui scriitor important, dar, așa cum spuneam, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
considerabil în siste mul meu de reprezentări valorice. Mi-am dat seama că el este un scriitor cu priză la publicul american, dincolo de aparenta sa ariditate. Am realizat totodată că acel grad redus de "ficționalitate" are meritele lui, provocînd uneori lectorul preocupat de revelarea "adevărului" din spatele schemei alegorice la articularea scenariilor metatextuale (rememorez destule întrebări haioase ale studenților americani, generate nu atît de naivitatea lor funciară, cît de micile ipocrizii estetice afișate de Bellow: o fată dori să afle dacă Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de construcție ficțională, cum ar veni -, ci o realitate intrinsecă a istoriei, în integralitatea sa. Acest autor dezvăluie, indubitabil, trăsături de mare scriitor. Vede întregul în detalii, fără a încerca să-l impună, abuziv, în conștiința cititorilor, pe cel dintîi. Lectorul e liber să-și aleagă varianta de "preluare" care-i convine, în romanele lui Franzen. Poate citi "istoria mică" și, astfel, aprecia inventivitatea epică a prozatorului, dar, concomitent, poate citi acolo și "istoria mare", iar, de pe acel palier, are șansa
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vine, la Bukowski, indiscutabil, din fascinanta derulare a biografiei pe care cea dintîi o reflectă asemenea oglinzii purtate de-a lungul unui drum (în termenii lui Stendhal). De aceea, mi-ar fi greu să susțin (și, cred, orice critic sau lector decent de literatură ar face-o cu reținere) că asistăm la un proces (clasic) de "translație" simbolică a realului în ficțional. Vorbim aici, mai curînd, despre o formă neobișnuită de coexistență între cele două, de îmbinare a lor pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Premiului Nobel în 2007, la vîrsta de 88 de ani, are o biografie impresionantă, din care ar fi putut extrage personaje mai concludente psihologic decît cele existente astăzi în opera sa epică (altfel, să recunoaștem, vastă și solidă!). Pentru un lector atent al romanelor britanicei recent "nobel-izate", acest decalaj dintre materialul existențial și materialul psiho-tipologic valorificat de facto în scriitura autoarei este cumva deconcertant și chiar inexplicabil, avînd în vedere faptul că Lessing se dovedește, în alte aspecte narative, o bună
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
numai le sugerează, subtil, în străfundurile umorului său rabelaisian, lăsînd cititorul să-și aleagă, de unul singur, gama potrivită de lectură: cea "grea", cu profunzimi metafizice, ori cea "destinsă", disponibilă și reconfortantă chiar de la rîndul întîi al romanului. Dacă majoritatea lectorilor va opta pentru formula din urmă (comicul suculent, trebuie să recunoaștem, i-a adus, în definitiv, lui Sharpe, faima mondială!), atunci scriitorul nu va ezita să lase între paranteze, către final, indiciul aproape detectivist al "lucrului complicat". "Subiectul" demersu rilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Orientul extrem, cît și în Vest. Temele lui, împreună cu perpectiva modernă pe care o dezvăluie în raport cu scriitura și literaturitatea îl fac interesant în Europa și Statele Unite, dar fondul mentalist asiatic, de la care se revendică, îi păstrează, concomitent, legătura nealterată cu lectorii din Japonia natală. În realitate, se poate spune că Haruki Murakami reprezintă un caz fericit, de melanj al civilizațiilor profund diferite. Conștient de atu-ul său, el a publicat mult pînă în prezent, ajungînd faimos în zonele cele mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rotație către zona translucidă a semioticii. În pofida faptului că palierul simbolic al romanului ocupă prim-planul construcției, scriitura lui Haruki Murakami nu rămîne criptică. Firele intrigii țesute "între lumi" și legate subtil de Ushikawa (și, parțial, de celelalte personaje) conduc lectorul spre epifania finală: cu toții ne trezim suspendați, într-un fel sau altul, între realitățile și ficțiunile propriilor noastre vieți. "Texistența" lui Mircea Cărtărescu (atît de vizibilă în romanul lui Murakami) e, în postmodernitate, aș constata, prin urmare, un concept mult
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de la care preia numeroase episoade, recognoscibile, în întreaga sa creație, și voce personală, izvorâtă din laturile cele mai intime ale ființei sale. "Reconsiderarea posibilităților de cunoaștere a lumii prin poezie, folosirea capacității limbajului poetic de a transmite mesaje emoționale către lector, printr-o organizare particulară, specifică unui mod de comunicare original"40 sunt coordonatele definitorii ale noului tip de viziune poetică, de la care poeta nu se sustrage. Variabila care o individualizează o constituie, însă, sensibilitatea revărsată în literă, care îi înnobilează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
-o discuției noastre, aș vrea să menționez faptul că îmi aduc perfect de bine aminte de seria de studenți căreia îi aparțineți, care a fost una dintre cele mai bune din istoria Facultății. În lunga mea carieră de asistent și lector, mult mai târziu, după cum erau vremurile pe atunci, conferențiar și profesor, îmi amintesc perfect chiar și unele detalii, cum ar fi cele despre sălile unde se desfășurau seminariile, chipurile și numele studenților. Cu colegii d-voastră din anul I de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Andriescu era un model al corectitudinii vestimentare, ba chiar al unui fel de eleganțe masculine! E.S.: A, da, între timp se căsătorise cu doamna Andriescu, care era o persoană foarte fină și un om foarte bun. Doamna Andriescu a fost lector pentru Literatura comparată în catedra noastră și a fost pentru mine un coleg excepțional. E.M.: Ce spuneți de acea succesiune de generații în tradiția filologiei ieșene, pe partea ei literară, pe care v-am propus-o acum câteva minute? Generația
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
prelegerilor sale nu distona, dimpotrivă prindea și ajungea la țintă. Se întâmpla una ca asta, cum mi-am dat mai bine seama ceva mai târziu, pentru că adresarea era sinceră și exprima trăiri și convingeri veritabile. Peste timp am aflat că lectorul I.D. Lăudat, căruia îi spuneam dintr-un respect spontan domnule profesor, studiase teologia și dintr-o astfel de pricină legăturile lui cu lumea veacurilor bătrâne erau vii și îmbrăcau veșmântul unei afecțiuni aparte și de înțeles. Acest element biografic, târzielnic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Remarcăm, la nivel narativ, detașarea discrepantă a naratorului față de epoca narată. Comentariile critice, realiste, de istoric sunt nodurile prin care autorul leagă naratorul secolului al XIX-lea de evenimentele veacului al XVI-lea. Aceste legături introduc, pe de o parte, lectorul în epoca evocată și, pe de altă parte, individualizează naratorul ca personaj. Pentru că autorul ușor desuet astăzi, subiectiv-obiectiv − totuși excelent documentat în Etymologicum..., frecvent exaltat în Ion Vodă cel Cumplit, realizează în Ursita una din cele mai reușit conturate ipostaze
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
într-o penetrantă ironie (gen Manzoni) prin care povestitorul pătrunde psihologia individuală și socială. Trăsătura stilistică dominantă a scriitorilor încadrați în a treia variantă stilistică este oralitatea. Dacă prin retorism am înțeles, în primul rând, adresarea emfatică și persuasivă către lector, accentul căzând pe receptare, oralitatea privește emițătorul artist, exprimarea cât mai "naturală" a acestuia, lipsa de emfază, plăcerea autoascultării. De obicei, are loc orientarea spre limbajul familiar sau (și) popular. În măsura talentului lor, fiecare din cei trei prozatori care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
45, f. 1 r.-v al Bibliei de la București, ori în prefața la Cuvânt la mântuitoarea patimă a Domnului, Râmnic, 1707, a lui Gheorghe Maiota ("foarte neiscusit și slab la cuvânt"), sunt, pe de-o parte, strategii de îmbunare a lectorului, influențat să devină, astfel, mai indulgent cu posibilele greșeli ("că oamenilor iaste dată datoriia greșalei și numai acela nu va greși carele nu va nice scrie [s.n.] ", Biblia de la 1688). Pe de altă parte, sunt soluții oratorice de amplificare a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Vianu, Studii de stilistică, ediție îngrijită cu studiu introductiv și note de Sorin Alexandrescu, Editura didactică și pedagogică, București, 1968, p. 32: "Cine vorbește "comunică" și "se comunică". O face pentru alții și o face pentru el". 4 Umberto Eco, Lector in fabula. Cooperarea interpretativă în textele narative, traducere de Marina Spalaș, prefață de Cornel Mihai Ionescu, București, Editura Univers, 1991, p. 87. 5 Vezi intrarea Colombe, în Encyclopédie des symboles, Le Livre de Poche, Paris, 1996, pp. 153 și urm
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mașinile și instalațiile cu care se lucrează sunt criterii de alcătuire a subgrupelor majore, grupelor minore și grupelor de bază ce compun grupele majore 3, 7 și 8. Exemplu: Diviziune: 23 Profesori din învățământul superior; Grupa: 231 Profesori universitari, conferențiari, lectori, asistenți și asimilați ocupați în învățământul superior; Clasa: 2310 Profesori universitari, conferențiari, lectori, asistenți și asimilați ocupați în învățământul superior; Ocupația: 231002 Conferențiar universitar. Nomenclatorul SIRUTA Sistemul Informatic al Registrului Unităților Teritorial-Administrative - SIRUTA (HCM nr. 74/1976 publicat în Buletinul
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
majore, grupelor minore și grupelor de bază ce compun grupele majore 3, 7 și 8. Exemplu: Diviziune: 23 Profesori din învățământul superior; Grupa: 231 Profesori universitari, conferențiari, lectori, asistenți și asimilați ocupați în învățământul superior; Clasa: 2310 Profesori universitari, conferențiari, lectori, asistenți și asimilați ocupați în învățământul superior; Ocupația: 231002 Conferențiar universitar. Nomenclatorul SIRUTA Sistemul Informatic al Registrului Unităților Teritorial-Administrative - SIRUTA (HCM nr. 74/1976 publicat în Buletinul Oficial nr. 62/07.1996 pe baza Legii nr. 2/1968, republicată în
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
juca la nesfîrșit, în jurul căreia îți poți clădi propria lume. Una din dimensiunile cele mai frapante ale lecturii unui roman constă în funcția sa telepatică, rareori identificată ca atare de comentatori. Citind un text puternic, scris la persoana întîi, orice lector se surprinde la un moment dat propulsat în mintea celuilalt (chiar dacă, în aparență, îi e tot atît de străin ca Străinul camusian), formu lînd idei care nu îi aparțin (sau pe care nu și le cunoștea anterior), confundînd ipostazele autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu răspund așteptărilor, sunt pur și simplu cuplate, răsucite, mutilate pînă ce ajung să exprime imaginea dorită. Verbe ca "boomeranguise", " zazôuble", "chachapoule", printre altele, structurează un imaginar baroc, dezlănțuit și megaloman, în care, punctînd închipuite halte necesare, autorul interpelează batjocoritor lectorul și, simultan, se întoarce autoironic asupra sa : "puteți să vă interesați la cititorii care vor fi ajuns pînă la această pagină despre incredibila epopee pe care Yann Moix tocmai mi-a consacrat-o aproape integral." (p.1119) Dincolo de teribilismele narative
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai multe din coperțile celor 34 de caiete găsite de Simone, apare mențiunea "à détruire" ("a fi distrus"), îndelung subliniată... Desigur, nu ar fi primul paradox ciora nian. Din clipa în care începi să scrii, prezența unui destinatar, a unui lector implicit este de netăgăduit. Nu scrii pentru tine, sau nu exclusiv, deși Cioran afirmă contrariul : "Nu scriu decît pentru a mă elibera de crizele mele de obidă. Nu e plăcut pentru cititori. Dar nu scriu ca să fiu citit." (p.236
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
multiplu". Imposibilitatea de a separa textul ca produs de producerea sa presupune o dimensiune importantă pentru cercetarea tel-quel-istă, aceea a lecturii. Scriitura și lectura sunt considerate procese reciproce și, de fapt, ele sunt parte integrantă a textului, transformând scriitorul și lectorul în "actori" activi. Actul de a citi și cel de a scrie sunt momentele simultane ale aceleiași produceri textuale. Trecerea de la lectura unui text necunoscut și care trebuie decodat la reconstituirea și descifrarea lui în totalitate înseamnă, de fapt, a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un anumit fel, eu îl doresc pe autor: am nevoie de figura sa (care nu e nici reprezentarea sa, nici proiecția sa), așa cum el are nevoie de a mea"301 de unde rezultă că la nivelul scriiturii atât autorul, cât și lectorul devin simple funcții discursive. În jocul postmodern se mai poate încă vedea în scriitor un agent provocator și chiar manipulator al receptorului, dar în condiții textuale bine definite. Caracterul contradictoriu al postmodernismului este încă o dată relevat prin intermediul acestor decupaje conceptuale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]