3,597 matches
-
civilă, zise iar pretorul, începînd cu glas sever, zăpăcindu-se de ochii lui Bologa și isprăvind rugător. Apostol nu pricepu, dar fără să priceapă, își descheie încet tunica, își scoase gulerul și-l puse pe masă, peste călimara ruginită, apoi lepădă haina, o împături cu mare băgare de seamă, o așeză pe pat și o netezi de două ori cu dosul palmei. Cămașa îi era umedă de sudori calde, ridicată și cocoloșită la spate, între bretelele vărgate. Își potrivi cămașa în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
meir vrea să desfacă lacătul de la cotroceni cu cheia moni. Hai, să nu ziceți voi că nu e o cheie cu calități fizice deosebite... Gore și Sandu dau din cap a aprobare. Totuși, Gicu are dreptate, Monica nu este de lepădat. Zăvoranca are un ghimpe Împotriva ei, ai văzut că s-a băgat și pepe... Sandu Își mai toarnă un pahar. Da’ eu vă spui sincer că pe meir nu-l votez. Și cu asta basta. Cu sau fără moni, nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Floare de crâng, Astfel viețile Și tinerețile Trec și se stâng. {EminescuOpIV 379} Orice noroc Și-ntinde-aripele, Gonit de clipele Stării pe loc. Până nu mor, Pleacă-te îngere La trista-mi plângere Plină de-amor. Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat? {EminescuOpIV 380} STAU ÎN CERDACUL TĂU... Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină. De-asupra-mi crengi de arbori se întind, Crengi mari în flori de umbră mă cuprind Și vântul mișcă arborii-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la sfaturi marea cu stelele proroace Și codri aiurează, - isvoarele-i albastre "Șoptesc ele-n de ele de dragostele noastre. "Luceferii, ce tremur sclipind prin negre cetini, "Pămîntul, marea, cerul cu toate ni-s prieteni Cît ai putea departe lopețile să lepezi, "Ca-n voie să ne ducă a mării unde repezi. "Ori unde ne vor duce în farmecul iubirii, Chiar de murim, ajungem limanul fericirii ". Ea mînile-amîndouă le pune pe-al lui creștet.. Frunziș purtat de vânturi pe valuri cade veșted
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prinde de ea, dar nu ține. 16. Cum dă soarele, înverzește, își întinde ramurile peste grădina sa, 17. își împletește rădăcinile printre pietre, pătrunde pînă în ziduri. 18. Dar dacă-l smulgi din locul în care sta, locul acesta se leapădă de el și zice: "Nu știu să te fi cunoscut vreodată!" 19. Iată, așa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieții lui; apoi din același pămînt răsar alții după el. 20. Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
locul acesta se leapădă de el și zice: "Nu știu să te fi cunoscut vreodată!" 19. Iată, așa sunt desfătările pe care i le aduc căile vieții lui; apoi din același pămînt răsar alții după el. 20. Nu, Dumnezeu nu leapădă pe omul fără prihană și nu ocrotește pe cei răi. 21. Ba încă, El îți umple gura cu strigăte de bucurie și buzele cu cîntări de veselie. 22. Vrăjmașii tăi vor fi acoperiți de rușine, iar cortul celor răi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
în fața lor odraslele lor propășesc sub ochii lor. 9. În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească. 10. Taurii lor sunt plini de vlagă și prășitori, juncanele lor zămislesc și nu leapădă. 11. Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi și copiii se zbenguiesc în jurul lor. 12. Cîntă cu sunet de tobă și de arfă, se desfătează cu sunete de caval. 13. Își petrec zilele în fericire și se coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
luna cînd înainta măreață, 27. și dacă mi s-a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură: 28. și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m-aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus! 29. Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l-a atins nenorocirea, 30. eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
popor. 31. Căci a zis el vreodată lui Dumnezeu: Am fost pedepsit, nu voi mai păcătui; 32. arată-mi ce nu văd; dacă am făcut nedreptăți, nu voi mai face?" 33. Oare după părerea ta va face Dumnezeu dreptate? Tu lepezi, tu alegi, și nu eu; spune dar ce știi! 34. Oamenii cu pricepere vor fi de părerea mea, înțeleptul care m-ascultă va gîndi ca mine: 35. "Iov vorbește fără pricepere, și cuvîntările lui sunt lipsite de judecată. 36. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
vorbit pentru Dumnezeu. 3. Îmi voi lua temeiurile de departe și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu. 4. Fii încredințat, cuvîntările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simțăminte curate. 5. Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni și este puternic prin tăria priceperii Lui. 6. El nu lasă pe cel rău să trăiască și face dreptate celui nenorocit. 7. Nu-și întoarce ochii de asupra celor fără prihană și-i pune pe scaunul de domnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
părăsi legile și poruncile Mele, pe care vi le-am dat, și dacă vă veți duce să slujiți altor dumnezei și să vă închinați înaintea lor, 20. vă voi smulge din țara Mea, pe care v-am dat-o, voi lepăda de la Mine casa aceasta, pe care am închinat-o Numelui Meu, și o voi face de pomină și de batjocură printre toate popoarele. 21. Și cît de înaltă este casa aceasta, oricine va trece pe lîngă ea, va rămîne încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
liniștit și mulțămit are o influință binefăcătoare prin puterea de reacțiune ce o reprezintă față cu puterile lumei... De aceea un rege care poartă cu sânge rece căderea sa e sublim, de aceea martirul * este, de aceea filozoful care se leapădă de toate deșertăciunile ei. Viața noastră însăși, corpul nostru nu este decât un complex de puteri de reacție contra tuturor puterilor naturei și rezultatul acesteia e simțirea. Adevărul este negativ. Reacțiunea este singurul control al realității, fără simțirea ei n-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
5 Astăzi mă despart de tine Sufletul mi-ai săvârșit Pentru că a ta cruzime M-au ars și m-au otrăvit. Dar de-oi trăi cu durere 10 Prin pustiuri rătăcit, Pomenește câteodată Pe acel ce te-au iubit Mă lepăd de toată lumea Mă cernesc, mă-nstrăinez 15 Mă cufund în întuneric Lumină să nu mai văz. Ochii facă-se izvoare Și curgă necontenit Despice-se inimioara 20 În bucăți ca de cuțit. Risipească-se tot trupul Să se facă praf
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt Aruncat în toată lumea În văzduh și pre pământ 25 Eu ș-atunci în neființă Am să fiu înnorocit, Că le trag, le sufăr toate Pentru una ce-am iubit. * Mă lepăd de toatî lumea, Mă cernesc, mă-nstrăinez, Mă cufund în întunerec, Lumina să nu mai văz. 5 Ochii facă-se izvoară Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În bucăți ca de cuțit. * Risipească-se tot trupul Să se facă praf
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ce-i tundeau oile, el și prietenul său Hira, Adulamitul. 13. Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, și i-au zis: "Iată că socru-tău se suie la Timna, ca să-și tundă oile." 14. Atunci ea și-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o măhramă, s-a îmbrăcat în alte haine, și a șezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Șela se făcuse mare, și ea nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
al căruia femeia nu-și dădu seama că din invalidul care vindea acolo nu mai rămăsese decât cârja, ținută acum sub braț de un om al lui Borilă deghizat. Cum apăru Zaraza, cu un șal de Indii la gât, matahala lepădă cârja și, sub cerurile ca de păcură în flăcări, o apucă de păr pe femeie. O privi în ochi rânjind, o mușcă sălbatic de buzele învinețite și, parcă din aceeași mișcare, îi reteză beregata cu șișul, de la o ureche la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a cuptorului de ars oale, și cu un drum nesfârșit pe care nu-l vedea nimeni pe pământ și numai sclavul negru Auta îl vedea în cer. Nopțile erau reci, și păturile cărate pe tauri ziua păreau batjocură vrednică de lepădat în nisip, iar noaptea se dovedeau neîndestulătoare. Cei doi drumeți întîlneau arar câte o oază măruntă, cu câte un izvor sau o fântână părăsită în care apa s-a sfârșit de mult. De mers mai aveau. Și mergeau iarăși printre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ea sunt sigur! - Platon cu Timaios și cu Kritias, știu. S-a dus Solon la preoții din Egipt... iartă-mă, din Ta Kemet, ca să fiu ca și dumneata, autentic. - Râzi degeaba! Cu toate că un istoric care nu e numai arhivist nu leapădă astfel de documente. Nu socot că Platon a născocit... Totuși vreau să-ți aduc aminte de cercetările moderne nu numai ale oceanografilor și geologilor în cele patru arhipelaguri, dar și ale etnografilor asupra băștinașilor din Canare. Știi că oamenii de-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
umane întâmplătoare cu conștiința directă și copleșitoare a taoismului. Această conștiință și această înțelepciune pot fi dobândite doar transformând spiritul obișnuit în spirit cosmic, un lung și dificil proces în care adeptul dezvelește gradual iluzia, strat cu strat, și se leapădă de cunoașterea obișnuită până când descoperă prețioasa perlă a spiritului originar. Această prețioasă perlă a spiritului originar este comoara ascunsă pe care toți adepții meditației avansate o caută în interiorul lor. În momentul în care o găsesc, spiritul obișnuit se transformă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de la Mine, cu care trebuie să te confunți numai noaptea, de când stingi televizorul și până Începi să te cufunzi, spasmodic și agitat Într-un somn care Îți lasă vânătăi pe corp. Cum te-aș putea uita Bruce, după ce l-ai lepădat cu cruzime pe partenerul meu, Celălalt? Făptura aceea de o frumusețe sublimă, sufletul cel mai pur, care avea Încredere În tine, Gazda noastră, care n-a vrut să se țină cu dinții de viață, aici În mațele astea pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de partea mea! N morții măsii, fornăie el, adică, toate echipele de scoțieni sunt cam la fel pentru mine. Toate-s de rahat, nu? Și totuși le-aș lua ajutoarele de șomaj! Încă zece mii la poarta stadionului: nu-s de lepădat, nu? În momentu ăsta l-am văzut pe Stronach cum se face roșu la față. Dolacre spune chestii inteligente, tot așa și managerul Primei Divizii Scoțiene, dar restul sunt numa niște guri-sparte cărora le place să se-audă vorbind. Dolacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
În compasiune. Doar dacă nu cumva, fascinat de splendoarea toamnei (ipoteză pe cît de generoasă, tot pe atît de ironică), cerșetorului (căzut În reverie)... i-ar fi scăpat printre degete celelalte monede aruncate de trecători cu degajarea pomilor care-și leapădă frunza nevolnică. Și În celălalt poem, alegoria este ușor de sesizat. Poveștile verii sînt cele ale omului În floarea vîrstei. Prispa este restrîngerea orizontului vieții, retragerea din lume Întro intimitate la care te constrînge anotimpul. De pe ea mai vezi doar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un monolog concluziv la spartul nunții, În cămară. Primul vers evocă vara și, prin urmare, la impactul cu cele ce urmează, arșița, ardoarea - acum Însă sfîrșite. Ultimul, lipsa firească a cămășii În asemenea Împrejurări. Versul din mijloc, care tăgăduiește, se leapădă, abjură, este de fapt o surdină, poate pudică, dar care reușește acea performanță exemplară de a amplifica ceea ce vrea să tăinuiască. Frumusețea poemului ține de felul În care erotismul este doar sugerat prin jocul atitudinilor și prin cuvintele aluzive. Golind
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
albă, iar ombilicul cu mimica lui, reproducând în miniatură expresia de inteligență și sarcasm a figurii dumitale cu frunte abdominală, nu este imoral să fie contemplată pe plajă. (Anacolutul întărește sensul descrierii, prelungind, de fapt, scena rizibilă). După ce vei fi lepădat mantaua ce-ți învăluie statuia și te vei înfățișa naturii flocos și creț la subsuori, lăbărțat cu gingășie și candid în suciturile și circumvoluțiunile eului dumitale anatomic, vei surprinde surâsul curtezanei și șoaptele băieților sportivi lungiți în soare". Comicul debordează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
erudiției altuia, a talentului altuia. Rând pe rând, ura bolnavă a istoricului a insultat bătrânii, când era tânăr, ca să sfârșească în insulta tinerilor când a îmbătrânit. A încercat de cîteva ori asociația cu câte un nucleu de scriitori: s-a lepădat de toți, îndată ce și-a dat seama că nu lucrează cu cârdul de slugi, ci cu niște tovarăși respectuoși însă demni". Menținându-se în limitele referențialității, polemistul face, din prezentarea multiplei culpe a adversarului, pretextul atacului necenzurat prin instalarea în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]