3,158 matches
-
Bietul Ioanide și Scrinul negru, experimentul merge spre epicul pur și spre senzațional. Lipsa aerului vieții se simte în toate. G. Călinescu devine, mai ales în ultimele cărți, un colecționar: de artificii, procedee, fapte de stil, documente artistice, formule narative. Ludicul atinge aici punctul de sus. Nicolae MANOLESCU, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, p. 263-264. În Melancolia lui Dürer, celebra gravură, G. Călinescu remarcă "privirea indirectă" (și "noroasă"), pe care o denunță în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
caricatură încă romantică. Enigma Otiliei nu te angajează afectiv, nu te absoarbe într-o altă realitate, care să anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuză, te farmecă, te subjugă estetic, îți dă o plăcere pur intelectuală, gratuită, ludică, joc din ce în ce mai plictisitor, mai steril, când e reluat. Comicului tehnic al romanului adăugîndu-i-se comicul propriu al eroilor: toți sunt personaje de comedie caragialescă, având ticurile, resorturile mecanice ale eroilor caragialești, numai că - deosebindu-se de autorul Scrisorii pierdute - humorul călinescian
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dintre Proust și Anton Bibescu, publicate sub titlul Aux Enfers avec Marcel Proust, oglindesc lungă istorie a unei prietenii ce o include și pe Martha Bibescu. Anagramele (Nonelef-Fenelon, Lecram-Marcel), jocurile de cuvinte, o întreagă retorica a complicității, conferă o dimensiune ludica acestei corespondențe ce proiectează o lumină nouă asupra marelui mistic al prieteniei care a fost Marcel Proust. între 19081913, Martha Bibescu își părăsea spre vară conacul de la Comarnic; prinții Bibescu o așteptau la Paris, unde se străduiau să realizeze cele
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
și de restabilire a echilibrului nervos, prin practicarea de activități fizice, tratament, plimbări, distracție și satisfacerea unor pasiuni (alpinism, vânătoare, pescuit ș.a.). 3. Motivația familială, ca oportunitate de întărire a legăturilor dintre membrii familiei, de întoarcere la rădăcini. 4. Motivația ludică exprimată ca refugiu din viața obișnuită, de întoarcere în copilărie, de adoptarea unui mod de viață lejer, fără îngrădiri în privința vestimentației, a orarului meselor și a statutul social. 5. Motivația de apartenență la un grup cu îndeletniciri comune (profesie, religie
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
tremur încordat, cu cântăriri și evaluări de șanse și proiecte, cu ambiții și orgolii mărturisite sau nu? E cu adevărat o nevoie aici, e o formă de autenticitate? E doar saltul în altă vârstă și retrăirea culturală a unui instinct ludic originar? Sau e, grav vorbind, trăirea istorică a unei ipostaze ontologice a spiritului, nevoia de a relua pe cont propriu problemele unei generații care a încercat, patetic, să înfrîngă izolarea proprie culturilor mici? Nu știu încă, dar în preajma acestor prieteni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
diferențiat cu spiritul fiecărui elev. Se refăcea astfel un pattern paideic de tip mai mult oriental și patriarhal, ca într-o lume a Upanișadelor, dominată de atmosfera molcomă a acelui "stai lângă mine și ascultă". Paideia devenea astfel o relație ludică, un joc superior între un antrenor și cel antrenat, o inițiere în ezoterismul culturii, având drept punct final creația culturală ca formă stranie a sacralității moderne. Căci oare cultura, această variantă modernă a spiritului obiectiv, nu aducea cu sine "uitarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce Dumnezeu făcusem cu viața mea? 23 mai Am trăit toată viața cu infernul conștiinței mele. Lucrul acesta sună, desigur, patetic, dar din nefericire el exprimă o stare de fapt. Fiind melancolic și depresiv, în ciuda exuberanțelor periodice și a unor înclinații ludice evidente., tot ce am încercat să fac, susținut și pe termen lung, mi-a fost bruiat de umori insuportabile. Având pesemne o minte bună, ea nu a reușit niciodată să obțină o continuitate satisfăcătoare datorită "stărilor" care o invadau. Pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pat și stingea lumina. "Tata, vino!", auzeam din camera de alături. Mă duceam, mă așezam pe marginea patului și îmi lua mâna. Mi-o strângea tare, în reprize, ca într-un joc între băieți care își încearcă forța. De sub demonstrația ludică de bărbăție răzbătea, pudică, sfioasă, travestită o fără de margini nevoie de iubire. Atunci îi descopeream splendoarea, sufletul șovăitor ca pașii speriați ai unei balerine, ființa învoaltă care se deschidea într-un evantai de întrebări uimite, toate adresate mie, izvorâte din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tot felul de jucării complicate, în pas cu navele interplanetare, cu fanteziile spațiale, cu imaginarul filmelor fantastice americane, de la ET la Războiul stelelor. Așteptîndu-mi fiul, mă duceam în fiecare zi în fața rafturilor cu jucării și compuneam de fiecare dată "menu-ul ludic"; mi-l imaginam pe Flipi lângă mine și îl invitam dezinvolt să își aleagă "orice își dorește"; să nu aibă opreliști: "orice își dorește". Rețeaua aceasta (Märklin) de cale ferată ― electrică, bineînțeles ― care putea fi apoi extinsă și complicată oricât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
amestecul acesta de puritate și măreție naturală cu impuritatea utilizării lui istorice. Și, ca și cum în felul acesta ai putea exorciza Umbra Răului, simți nevoia să te înstăpînești asupra locului altfel, ― prin joc ―, cu gândul secret că, prin inocență și gratuitate ludică, spațiul acesta ambiguu s-ar putea purifica. Ce lucru minunat să îți propui să faci un concurs de "cine ajunge primul sus", la capătul celor 130 de trepte de piatră care taie amfiteatrul în două, să opui derizoriul jocului gravității
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le declar celorlalți că în fond eu sânt un "alergător de viteză", în ciuda faptului că avusesem toate aparențele unui big animal care se rostogolea greoi în sus. Important e însă că "m-am încălzit": sânt cuprins de o adevărată isterie ludică și, după ce execut, pe treptele amfiteatrului, provocat de vastitatea spațiului în care sîntem proiectați, câteva mișcări ritmice care schițează un soi de ritual al victoriei (m-am declarat, desigur, învingător), simt nevoia să dansez. Cobor pe marea scenă din piatră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de remușcări în fața recentelor mele histrionisme, le-am citit, lui Cătălin și Bogdan, câteva pagini ― despre "cod" în filozofie, despre sensul "existențial" al jurnalului, despre revenirea în trecut ― palid symposion compensativ, menit să răspundă, în alt plan, la destrăbălarea mea ludică de la Heiligenberg. 23 octombrie Până unde se poate împinge sinceritatea în scris? Pe de o parte, sinceritatea dă forță scrisului, pe de alta, folosită fără limită, poate respinge pe cititorul care nu e dispus să împărtășească cu autorul toate experiențele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
altul ca spectacol și că fiecare dintre noi a fost, presupun, capabil să preia de la celălalt, fără ca neapărat să o recunoască, sugestia pentru o componentă a existenței care îi lipsea. Dacă datorită lui am câștigat enorm în planul expresiei, eliberîndu-mă ludic și atingând, în interiorul însuși al naturii mele crispate, acel grad de cabotinism fără de care comunicarea socială și scrisul de o anumită factură nu sânt cu putință, Andrei, în schimb, a trăit, cred, prin mine o anumită cădere în gravitate pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei în mine) nu mă pot raporta la textul lui Guenon cu relaxarea pe care ceilalți (Horia în mai mică măsură) sânt dispuși să o aibă. Andrei "cel nebun întru mistere", cum și-a zis singur în poezica pe care, ludic, a compus-o cândva la Păltiniș, este oricând gata să se lase transportat în Marele Dincolo pentru ca, din perspectiva lui, să poată tălmăci fragmentul care sîntem. Căci cum altfel să ne dăm un sens, dacă nu prin contemplarea întregului din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
calul" care e mereu în pericol de a-mi fi furat este însăși luciditatea mea) tind periodic să devină virtuți supreme. De aici senzația că demisolul ființei mele este locuit de un d'Artagnan melancolic, adică de o natură infantilă, ludică și combativă, pe care a fost altoit spiritul bănuitor, acru și dezabuzat al unui Hamlet fără proiecte și fără speranțe. Din cauza aceasta, așezarea mea în existență este, poate, mai dramatică decât aceea a amicului meu: ea nu lasă nici o clipă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și de sus, din capul scărilor care duc la dormitor, se aude vocea tonică a Monicăi, lansând un "Ceao, Gabriel". Începe să coboare, cu precauția dintotdeauna, și după câteva secunde am în față o Monica surâzătoare, cu privirea vioaie și ludică. Încearcă amândoi să mă convingă să nu mă încred în aparențe. Oricum, le sugerez, se află pe drumul cel bun. Cuvintele acestea îi smulg lui Virgil un hohot de râs, după care îmi spune ― Monica tocmai ieșise ― cu un ton
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
copiii atunci când se joacă. Țipetele ei, născute din nesațul jocului, tropăitul de la un capăt la altul al curții, tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci când se adresează câinelui, chiuitul strident care acompaniază când și când puseurile de excitație ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfințiturilor care pătrunde prin geamul deschis de la bucătărie și ajunge, trăgîndu-mă vertiginos către vârsta copilăriei, până la biroul meu. Iar dimineața, când deschid ochii, primul lucru pe care îl aud sânt gamele unei viori. Mi-o imaginez
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bombănelii și al unui mârâit prelung. Freamătul pe care ființa lui îl emite continuu îi cuprinde până la urmă pe toți cei de față și, în curând, toată lumea începe să se certe cu toată lumea. Simțindu-și forța de disoluție, redublează, devine ludic și instigator. Are în ochi, peste masă, o colegă căreia îi face din când în când "pst! pst!" și căreia la un moment dat îi strecoară: "Ce vrei, domle? Ce vrei? Poate că sânt mort! Poate sânt ca în Madagascar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe adevăratul, Marele Agamemnon, venit să azvârle lumii-n obraz adevărul, să nu îl spună prea devreme, întrucât o operă adevărată trebuie să aibă mister până la capăt (III, p. 406). Afirmându-și identitatea și opțiunea pentru faptă în dauna exercițiului ludic (eu sunt Agamemnon !... Eu nu mă joc. Când ucid, ucid), protagonistul declară totodată - cu vorbele lui Cezar - că lui îi este greu să se decidă, iar nu să acționeze, căci odată hotărârea luată „Alea jacta est” (III, p. 406). Convorbitorul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
jurat cu lacrimi În ochi că erau nevinovate. Cei mai perspicace Înclinau să creadă că, fără atîta mister, faptul se datora nefastului obicei al lui don Ricardo de a se strecura În alcovurile servitoarelor tinere În toiul nopții, cu finalități ludice și extraconjugale. Reputația lui În acest sens era aproape la fel de Întinsă ca și averea lui și nu lipseau vocile care afirmau că, În ritmul În care se desfășurau faptele sale de vitejie, bastarzii pe care Îi tot lăsa pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atât de măiestrit”. Despre „Corabia portugheză” - 1996, „Ironiile plecării” - 2000, „Desfrâu sacru” - 2005, cărți tatuate ironic pe bicepșii amantului aforistic, semnate de Alină Tăcu și aruncate cu grație sub ochii cititorilor, critică literară remarcă În tonul cărților „Un superior spirit ludic, o poetica a ocultării sentimentelor, o evitare continuă a enunțului direct... Sper În devenirea poeziei Alinei Tăcu, poeta de o solidă cultură, continuând nobilă tradiție a familiei sale”. (Cezar Ivănescu) * Alexandru Malin Tăcu este copilul poet. Un adolescent cu Înțelegere
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
scrie poezie explicită, de bibliotecă (,,Frumusețea se naște din ochii lui Borges”, declama poeta), numind fragilitatea existențiala (cea fizică, mai ales), uzând de lexic restrâns, poetic În sine, puternic substantivizat (trup, suflet, gând, sărut, arbori, flori, lumina etc.). Lipsește ipostază ludica a demersului, ceea ce duce la o anumită monotonie și monocordie a construcției poetice, constant gravă, austera. Că măsura a valorii debutului Alinei Tăcu, citam poezia ,,Așteptarea cascadelor”: ,,Robit grădinii, luciului, copacului,/ Învăța ochiul meu să vadă/ Să atingă, să mângâie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pot face asta, fiindcă sunt impulsiv, subiectiv și nu suport neologismele. Spre exemplu, dacă am trece împreună pe lângă un cuplu, în parc, și i-am vedea îmbrățișați sub clar de lună, Bobo ar scrie ceva de genul chemarea lirică a ludicului, îmbrățișări tandre scăldate cu blândețe de astrul nopții, doi adolescenți îndrăgostiți pe care nu te mai saturi să-i privești... pe când eu aș nara amuzat despre cei doi nesimțiți care se lingeau în boscheți, iar el, handralăul, o mamelea cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
prezentă în muzica lui Zappa încă de la Freak Out! (1966Ă. Toate piesele de acolo (mențiune specială pentru ultimele, It can’t Happen Here & The Return Of the Son of Monster Magnet, vocalize de (imăpură extracție palestrinianăă sunt mostre de inventivitate ludică și experimentală, lecții deschise despre posibilitățile melodice ale serialismului. Frank Zappa își „declară“ chiar pe primul său disc (în fapt, dublu LPĂ descendența - Schönberg, Varese, Cage -, și stabilește o conduită artistică pe care o va urma în carieră, fără să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
în timp ce la noi par de multe ori întâmplări la care se adună lumea doar dacă personajul este unul popular și aproape ca la un eveniment monden. Adevărul este că eu m-am simțit destul de incomodat acolo, fiindcă felul meu, cam ludic și, oricum, interactiv de a fi nu are nimic din prezența la patru ace presupusă de marea legendă a junimismului. Când spui prelecțiune, înseamnă că trebuie să transmiți niște lucruri noi, niște informații, niște idei originale, riguros argumentate, din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]