2,874 matches
-
într-o oră plec spre ea. Am încuiat casa și poarta, am mângâiat-o pe Zuza pentru ultima oară între urechi și am dispărut în noapte. Trenul era pustiu și mucegăit. Clămpăneam prin beznă, față-n față cu un bețiv lungit pe bancheta alăturată. O să fie bine, gata cu stresul capitalei, în sfârșit o să am și eu o viață regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies cu el la plimbare. Și așa Adelina era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un ceas. Pe bonetă este desenată sau brodată o cruce (probabil roșie - poza e În alb-negru). Grințu-caiet. Împreună cu numitul Grințu Anton din Infanteria Marină, simplu soldat ca grad, ne-am ascuns Într-o șură de oameni gospodari și ne-am lungit oasele pe fânul care mirosea Îmbătător. Mărturisesc că În acele clipe grozave, deși era foarte posibil ca moartea să ne găsească la fiecare clipă, imediat ce m-am Întins În fân și m-am uitat la cer printr-o spărtură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toamnă exprimă autorul în text. În Munții Neamțului Calistrat Hogaș „Iar când, pe muchia verde a opcinii, ne întâlnirăm în față cu soarele ce-și înălțase deplin, peste sprâceana răsăriteană a pământului, discul său înflăcărat, chipurile noastre de umbră se lungiră în aer trecând pe deasupra stânii și se deșirară mistuindu-se pe zările depărtate ale munților din apus... Lumina răsăritului scălda fețele noastre și, sub văpaia curată a ei, cei doi uriași se înfățișară transfigurați privirilor mele! Cu atât de neînchipuit
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ieri sunt acum cioburi și lut otrăvit. Colții lor nu mai rânjesc și nu mai pot mușca din carnea noastră. Însă astăzi, noi „poterași” leau luat locul... ei sunt mai temperați și mai vicleni... Nouă, celor prigoniți, Dumnezeu ne-a lungit veleatul, ne-a întărit credința și ne-a învrednicit să învingem toate durerile sufletești și trupești. Credința și rugăciunea nu au putut fi învinse, căci aceste două virtuți sunt mai presus de orice aspirație pământească. Politicianismul de totdeauna a dorit
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
să mărturisesc adevărul. După ani mulți de temniță (cincisprezece), licori de foc, hărțuit apoi în așa zisa libertate și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am purtat atâtea discuții acum opt ani. Toată vorbăria de atunci despre permanentizarea marii literaturi, despre necesitatea de a privi dincolo de orizontul contemporaneității... ce-au făcut din tine afacerile? Vedeam că în sfârșit îi captasem atenția și, după cum i se lungea rapid fața, că mesajul meu avea șanse să ajungă la el. M-am decis deci să insist. Credeai atât de mult în literatură, Patrick, cum n-am văzut pe nimeni să creadă. Stăteam pe acest scaun și te ascultam vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un tip. E inconștient și într-o formă cam nasoală. M-a șocat. — Iartă-mă, spuse Fiona. E îngrozitor să începi așa Anul Nou. — Nu fi prostuță, am zis. Îmi dădeam seama că era tot mai vlăguită. După ce bău, se lungi din nou pe targă și nu mai încercă să vorbească până nu reapăru infirmiera. — Facem progrese, spuse ea veselă. Asistenta încearcă să vă găsească un pat și imediat ce veți avea unul, vă putem duce în salon, iar doctorul Bishop vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
insistă Paxman. Vreți să spuneți că încă nu aveți informații când va... — O, Doamne! Michael observă ceva: un șiroi de sânge se prelingea de pe o parte a canapelei pe pardoseală. Se uită prudent peste spetează și-l văzu pe Henry lungit cu fața-n jos pe canapea, cu un cuțit de tranșat ieșindu-i dintre omoplați. Phoebe îl urmă înăuntru și simți că i se taie respirația. Priviră un timp fără grai cadavrul; până când deveniră conștienți că o a treia persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
târziu. Iulia și Alexandru trec în sus pe bulevardul Carol către Biserica Armenească, merg fără să vadă, văzând fiecare altceva, imposibil altfel, fiecare altfel, de nespus, spus. Nici nu bănuiesc când trec pe lângă fereastra de la demisol că de cealaltă parte, lungit în pat, un moșneag a suflat într-un fluier de bâlci din cele care în loc să scoată sunet, scot o potecă de hârtie foșnitoare. Acum îl ia de la buze și preț de o clipă, imaginea unei fetițe în fustă verde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ca urșii, pe care nu trebuie să-i slobozi, pentru că nu-i vei mai putea prinde în lanț; a luat, generos, asupra lui, grija răzbunării și n-a avut de ce să se căiască. Dacă aș trăi în veacul următor, aș lungi cu siguranță acest articol prin cîteva reflecții care s-ar potrivi aici, dar nu eu trebuie să judec conduita principilor moderni, iar în lume e bine să știi să vorbești și să taci atunci cînd trebuie. Materia neutralității este la fel de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
deosebită. Și la cine vă duce gândul, domn’ locotenent? Întâi te-aș întreba ce ai zice despre unul Toader? Toader și mai cum, domn’ locotenent? Toaibă a înțeles din prima clipă că este vorba despre el, dar a vrut să lungească discuția și a adăugat: Parcă l-aș cunoaște și eu pe amărâtul ista Ei, ești de acord să intri în această grupă? Și mai mult chiar, să fii alături de comandantul ei?. La asta nu se mai aștepta Toaibă. De aceea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la el: Ce faci, sergent? Ai scăpat de pe front și acum vrei să mori ca prostul? Culcat! 80 Abia atunci și-a dat seama că trenul și trupa de pe șosea erau mitraliate de avioane inamice. Cu mare greu s-a lungit pe podea, privind în jur. Unul din cei întinși pe jos avea țeasta străpunsă de un glonț. Nu mai răsufla. Doar o dungă de sânge șiroia ca o panglică pe fruntea nefericitului. Un altul, gemând, își strângea umărul din care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toaibă tremura de fiecare dată când Maranda mergea să ducă de mâncare sau apă calului în pănușiță. N-a tremurat el când inamicul se afla la doi pași de dânsul... Atunci avea răspuns la orice situație. Acum însă?... Nopțile se lungeau și deveneau din ce în ce mai reci. Numai de n-a începe să plouă, că atunci poate să răcească calul. Am să-i fac o colibă din pănușiță - a hotărât Toaibă într-o seară cu semne de ploaie. Spre ziuă, calul ședea deja
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
acesta mustăcea a râde doar. Știi matale la ce mă tot gândesc eu de o bucată de vreme? De unde să știu, dragul mamei? Chiar! De unde să știi, dacă nu ți-am povestit? Toaibă îi făcea semne ascunse lui Gruia, să lungească vorba cât mai mult. Gândul ista nu-i de azi de ieri. Hă hă... îi de multă vreme, dar abia în vara asta m-am hotărât. Și ce ai hotărât, dragul mamei? Gruia a tușit, ca și cum și-ar fi dres
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
comunicări avea către acolo. Lumea lui se Înveselea lîngă fiecare colț al casei, dar cel mai mult nu lîngă mine ci la ivirea domnului Pavel, cînd apărea Îi sărea În față, mișca din coadă vioi, lătra a joacă, i se lungea la picioare. E o zi liniștită de duminică, soarele Încălzește orașul și cîmpia, dincoace și dincolo de fluviu. E anotimpul, luna În care am cunoscut-o pe Keti, În parcul din apropiere, cu 14 ani În urmă. Au trecut 14 ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația Întreruptă cu cîteva clipe Înainte, căci fusese oprită exact pe locul unde iarba crescuse lucitoare și multă, eu și Ana stăteam lungiți pe verdele acela de vară, neștiutori, cu soarele În față, se auzeau broaștele În micul iaz comunal, satul nu aducea nici un zgomot, iar sora Anei nu era acolo, și iată că după douăzeci de ani peisajul rămăsese neclintit. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vieții care era altul decît cel de azi. Oamenii aveau timp, zilele se scurgeau lent, curțile grădinii cu frunzare boltite, bănci și mese, taifasuri, altă lume... Ce oameni! Își Întrerupse vorbirea și aduse masa și fotoliile de răchită și ne lungirăm la taclale, și tot vorbind, trecu o lună, două, cîteva luni și veni toamna și ploile, apoi un vînt nefericit de noiembrie, cîteva zile știu, că domnul Pavel părăsi această lume, era acum În sufragerie, Întins, drept, cu mîinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu văd Parisul. O viață Întreagă le-am vorbit elevelor mele despre Orașul Lumină, (despre iradierea culturii franceze, despre Regele Soare și Versailles, despre Napoleon, despre atîtea altele, fără să fi văzut Parisul măcar o dată În viață. Vorbirile noastre se lungiră În seara aceea pînă tîrziu, eram În afara timpului, călători fără noimă; doamna Pavel ne privea pe amîndoi, iradia de bucuria de a ne vedea În casa ei foarte luminată În seara aceea, o sărbătoare, prima după atîția ani de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
gratiile ferestrei și se ridică să privească afară. Văzu arena pentru antrenamente. — Vino să vezi. Marcus veni lângă el. — Privește. Pe marginea arenei fuseseră înfipți pari înalți de vreo doi metri. Mulți aveau un braț central mobil, care se putea lungi sau scurta cu ajutorul unei funii, prin intermediul unor scripeți. Un instructor ținea cu putere de capătul unei funii. La celălalt capăt era legat un scut oval, concav, lipit de par. Scutul putea fi așezat orizontal dacă trăgeai de funie și revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și sunt formate din oameni tineri, puternici. De ce să-l mai așteptăm pe Mucianus? Antonius tăcu. În lumina torțelor, soldații îi putură vedea privirea temerară, scânteietoare și fură impresionați de hotărârea de pe chipul lui. Pe pământ, umbra lui Antonius se lungea și apoi se scurta, într-un fel de dans războinic. — Cine a mai auzit ca lupul să fugă pentru că vânătorul l-a rănit cu o săgeată? Cine a mai auzit ca ursul să dea înapoi când un șoarece îi fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să citească dar și să-i vadă și pe alții că îi imită. La Bârlad, Vaslui, Huși , ca centre de influență zonală, dar și la Curteni, Crețești, Bohotin, Boțești, Fălciu și Răducăneni, la Vulturești, Buhăiești, Costești ori Sauca, la Murgeni, Lungești, Băsești, Banca, Tutova ori Șul etea, s-a făcut, în timp, multă literatură, folcloristică, muz eist ică, știință și artă, cultură deci. Asemenea oameni, atunci ca și acum, chiar dacă vor fi fost îndemnați de dorința să și vadă numele de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și în alte Direcții. Toți lucrează și se lucrează. Și viața merge mai departe, indiferent de asta. Bună ziua, doamnă. Mnă. Am cumpărat de la prăvălia dumneavoastră privată o cămașă cu mâneci lungi. Foarte bine. Dar, din păcate, mânecile nu erau deloc lungi. Ce credeți car trebui să fac? Trageți de ele. Poate se lungesc sau mai tăiați din lungimea mâinilor. Ha! Ha! N-am putea, mai bine, să încercăm să transformăm mânecile? Dacă vă pricepeți la croit, da. Dacă nu, nu. Și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai departe, indiferent de asta. Bună ziua, doamnă. Mnă. Am cumpărat de la prăvălia dumneavoastră privată o cămașă cu mâneci lungi. Foarte bine. Dar, din păcate, mânecile nu erau deloc lungi. Ce credeți car trebui să fac? Trageți de ele. Poate se lungesc sau mai tăiați din lungimea mâinilor. Ha! Ha! N-am putea, mai bine, să încercăm să transformăm mânecile? Dacă vă pricepeți la croit, da. Dacă nu, nu. Și ce-i de făcut, mă rog? Nu-i nimic de făcut. Le
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
carburantul, iar pompele pentru benzina asta s-au desființat Încă din adolescența noastră. Și, odată cu benzina, s-a terminat și literatura. Allegro furioso, basta. Se stinge nervul. Devii mai așezat, mai sfătos, porți acum ochelari, cu ramă subțire, ți se lungește fraza. Poate se petrece același fenomen și cu alte lucruri, În ceea ce mă privește, Încă aștept. Văd c-am devenit tolerant, calm, Îi suport liniștit pe toți, lumea Îmi provoacă o Înțelegătoare somnolență și o Înțelegere somnolentă, nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iei de la capăt, de regulă altădată, globul se sparge În mii de minuscule țăndări dacă te duci fie și numai să-ți cumperi cafea, dacă sună telefonul, dacă soția-ți spune un cuvînt lipsit de balans, ca să n-o mai lungim, cînd scrii, lucrurile nu mai depind decît de un echilibru extrem de precar, să ne imaginăm acum, neasemuite cititoare, ce se-ntîmplă cu acest echilibru dacă ești silit de Împrejurări nevrednice să te duci la muncă. Neuitînd faptul că și Aristotel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]