3,421 matches
-
geografia Îi dezvăluie un „călcâi al lui Ahile“, taman aici, În răsărit. De ce Prutul n’a luat-o de-a dreptul spre Nistru și Siretul la fel, ci adună și ceea ce pleacă spre răsărit, precum Siretul cu Moldova ori Trotușul, mânându-le spre sud? Dar așa, „obada“ Nistrului nu se sprijină prin „spițe“ pe „butucul“ Carpaților. Și, firesc, „roata“ s’a strâmbat aici, iar câtă vreme nu vom putea Întocmi niște „spițe“, desigur nu geografice, dar culturale, economice, spirituale, toată roata
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și Nicolae Budac pentru a ne vorbi cu cuvintele lor despre scopul acțiunii și despre personalitatea celui omagiat atunci, în acel moment comemorativ. „Ca o modestă contribuție la ridicarea culturală a fraților noștri de la ogor, din mijlocul cărora am plecat mânați de dorința de a ne face cât mai folositori țării și neamului nostru, dăm azi la lumină, această broșură, care, prin cele ce cuprinde, are de scop să fixeze în inima și mintea tuturor, icoana unui suflet oțelit de român
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tatăl său; ar fi preferat să stea la prisacă să-l înțepe albinele, decât în preajma vanitosului căminar. Eminescu a petrecut la Ipotești vacanțele copilăriei și anii întrerupți de la Gimnaziul din Cernăuți. A venit însă și mai târziu, cu diferite ocazii; mânat în lume, n-a putut niciodată scoate din suflet satul copilăriei. Eminoviceștii s-au mutat la Ipotești abia după ce au terminat casa începută în 1855. Construirea noii case a durat vreo trei ani; în acest răstimp, copilul Mihai nu ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mame; atracția senzațiilor necunoscute, dar pândite și râvnite în egală măsură, era irezistibilă. Cum s-o poată ocoli când i-a fost predestinată, când a lui era toată lumea și când taina codrilor de-aramă îi dădea fiori, iar instinctul îl mâna la dezlegarea misterului. Ce taine o fi ascunzând pădurea care-și bate frunza lin97? Cum o fi arătând zâna cea bună despre care se spune că ar apărea noaptea pe lună plină, în luminiș de lângă baltă, unde saltă trestia înaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mod surprinzător, în vis: luna răsărea din pădurile seculare și dura o cărare de văpaie pe valuri. Era vară, o noapte de vară îmbătătoare, și-n mijlocul apei adormii în luntre 185. Sau: Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită, în care iubita sta culcată în mari perini de mătase, iar eu așezasem capul meu în poalele ei și visam ceea ce aveam 186. Să visezi ceea ce ai iată un mod cu totul particular
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
chiar în cele mai comune locuri, când toți ceilalți reacționează în așa zisa normalitate: Pe când colegii jucau cărți, râdeau, beau și povesteau anecdote care de care mai frivole și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâni, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii 276. Delicatețea sufletească a copilului se transformă, în viața de toate zilele, într-una fizică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de întrecerea atelajelor vijelioase. Se vede că acele curse de calești sunt strămoașele competițiilor bolizilor de azi. Organizatoarea cavalcadelor era Natalia Șuțu, iar cel mai frumos (și faimos) echipaj aparținea colonelului de cavalerie Vârnav (1870). A te afla în trăsura mânată de un birjar vestit era un însemn al bunăstării clientului. Scapetele Mișa avea "cupélele" cele mai luxoase. Confratele său de meserie și credință, Nicu Nanu, era respectat și disputat fiindcă îl plimbase prin Iași pe regele Ferdinand. Cel mai vestit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că umblă și ziua, spre seară, chiar pe câmpul larg, că nu se înfricoșează. Vrea să-mi încerce curajul, de care am făcut atâta paradă! Cine m-a pus să mă declar viteaz, să mă cred zmeul-zmeilor? Am început să mân oile mai repede spre casă. Și de ce mă grăbeam, de ce mi se părea că oile-mi fac împotrivă. Se împrăștie ba la stânga, ba la dreapta. Și nu se mai satură de păscut. Brrrr, gălbează...! Am prins a mă răsti la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai satură de păscut. Brrrr, gălbează...! Am prins a mă răsti la ele și a le pocni pe șira spinării cu bățul; și-l trimiteam și pe Ursu, să le strângă mai grămadă, pe cele răzlețe, și le concentram și mânam pe firul drumușorului. Dar, pe măsură ce mă grăbeam spre casă, trăgeam cu coada ochiului și în urmă, să văd: poate mi s-a părut! Poate nu-i nimic! Dar, ți-ai găsit! Arătarea ceea venea și ea, pe urmele mele, exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
într-o goană continuă, frânt de oboseală două zile și două nopți a zorit spre malul Prutului, s-a amestecat cu unele șiruri de ostași și civili, care se retrăgeau ca și el, negri ca pământul, mâhniți, prăfuiți, scrâșnind, înspăimântași, mânați și de uruitul mașinilor și tancurilor sovietice, care veneau din partea opusă și s-auzeau tot mai deslușit dinspre răsărit Eugen a reușit abia în gara Ungheni să-și facă loc pe acoperișul unui tren arhiticsit, care pufăia des și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era destul de grea. După ce am cărat-o cu rândul preț de o jumătate de kilometru, am decis s-o lăsăm doar În grija lui Laur. Barem cu atât să se facă și el folositor. Asudam și gâfâiam și turuiam Încontinuu, mânați de lumina lunii ce se răsfrângea În fierul șinelor de tramvai și hâțâna Întunericul peste apa Pantelimonului. De-acum numai Într-o fugă trebuia s-o ținem. — Până luni trebuie să fim dincolo, Îl aud pe Andrei. Unde? vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cizmării și ateliere de croitorie. Mergeam pe trotuarul lat de un pas, prin lumea la fel de grăbită ca oriunde la ora asta a dimineții. Și noi ne grăbeam și aproape că o luasem din nou la fugă, poate că Încotro ne mâna foamea. Un iz de prăjeală ne trăgea de nas Într-acolo. Era un fel de piețișoară cu trei rânduri de tarabe din șipca vopsită verde, ocupate cu cinci-șase țărani cu grămăjoare de poame-n față. Peste drum văzusem trecând un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spre centru. Pe aici străzile arătau la fel de pustii ca În periferia de unde veneam. Trecând prin Piața Operei spre gară, mi s-a părut la fel de curată ca În ziua sosirii noastre. Din douăzeci În douăzeci de metri dădeam peste un trecător mânând grăbit cu bărbia-n piept, adulmecând parcă dalele galbene ale pavajului În căutarea unui loc sigur unde să se adăpostească, iar la ieșirea din Piață am văzut trei inși În salopete și cu o scară de lemn, care tocmai terminau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
chioșcurile și buticurile Înșirate pe marginea șoselei. Briza Îmi umplea auzul cu vuietul morbid al mării străbătut de țipetele pescărușilor purtându-mi pașii peste tot ce puteam cuprinde cu ochii. Ani În șir, vară de vară mă Învârtisem prin Împrejurimi, mânat de treburi de zi cu zi care nu-mi lăsau răgazul să-mi amintesc și să mă gândesc. Purtasem oare În mine o dorință nedeslușită de a surprinde ceva schimbându-se? Mă pomenisem iarăși aici, colindam stațiunea În sus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
viețile celor doi și viețile altor oameni al căror sâinge se zbate neîncetat În dovleacul ăsta de căpățână. Ei toți sunt părți ale trupului meu muritor purtându-mă Încolo și-ncoace prin lume, dimpreună cu o dorință nedeslușită care mă mână prin locurile pe unde au trecut ei și mă Îndeamnă să zăbovesc la mesele unde au mâncat și s-au sfădit. - Iar nu mai avem trai cu ăla diseară, se tânguie Neli. Iar ne face cu spume că i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ținut-o, de la Sf. Trei Ierarhi, până după Întâmpinarea Domnului. Sfârșit de martie... Anotimpul de primăvară sosise. După aproape o săptămână, când de burnițe fulguite, când de ploaie măruntă, mocnită, iată că un vânt cald de miazăzi eliberă cerul și mână norii spre miazănoapte, aducând din câmpuri îndepărtate presimțirea primăverii. Dimineața sfârșitului de martie năștea o zi bună. Ploaia încetase în zori, ceața se ridică și se risipi repede. În cer se simțea boarea primăverii care venea... se auzeau streșinile curgând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
începutul lui martie, iarna care trecuse, încă nu se hotărâse să renunțe... cerul era posomorât, vântul tăios și rece.. Iar stratul de zăpadă, mai acoperea pădurile și câmpiile. Dar, într-o dimineața.. un vânt cald de miazăzi eliberă cerul și mână norii spre miazănoapte, aducând din câmpuri îndepărtate presimțirea primăverii. De cum se porni dezghețul, se iviră de sub zăpada sclipitoare care se topea pe coastele însorite, și cele dintâi brândușe. „ Ce minune, își zise înfiorat Baltă, să privești floarea brândușei, frumoasă și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Roma. Un Homer „get” Et carmen vena pauperiore fluit/si quis in hac ipsum terra posuisset Homerum,/esset, crede mihi, factus et ille Getes („Până și vâna poeziei curge acum mai slabă. / Chiar și Homer, dacă cineva l-ar fi mânat pe aste meleaguri,/O, crede-mă, tot get s-ar fi făcut și el!”). Așa scriam în epistola către Severus, și eram foarte tulburat; aceeași atitudine de revoltă o am și acum când mă simt manipulat, ca să zic așa, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mele din Roma o motivare verosimilă. Singura culpă a mea însă constă în faptul că am făcut din poezie singurul mit. Acum vreau să îndrept eroarea, întorcându-mă din mit în existență. Am făcut în așa fel încât toți cei mânați de curiozitate să se apuce să-mi scormonească biografia, insistând asupra tainelor și intrigilor ce însoțesc existența mea în preajma familiei imperiale. Sunt gata În jurul meu se aude țârâitul insectelor care zboară compact ca un nor dens. Simt că pământul fermentează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ți-a poruncit De mi-ai coborât De la loc pietros La loc mlăștinos, De la loc cu piatră, Aicea la apă? - Mi’ mi-a poruncit Cine-a pribegit, Că i-am trebuit Vara de umbrit, Iarna de scutit. La mine-a mânat, Doi voinici din sat, Cu părul lăsat, Cu capul legat, Cu roua pe față, Cu ceața pe brață, Cu berde la brâu, Cu colaci de grâu, Cu securi pe mână, Merinde de-o lună. Eu dacă știam, Nu mai răsăream
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vârstei de 18 ani i s-a stabilit filiația față de ambii părinți, iar aceștia sunt cetățeni străini. ... (2) Cetățenia română se pierde și în cazul în care filiația s-a stabilit numai față de un părinte cetățean străin, celălalt părinte r��mânând necunoscut. ... (3) Data pierderii cetățeniei române în condițiile alin. (1) și (2) este data stabilirii filiației copilului. ... Capitolul VI Procedura retragerii cetățeniei române și aprobării renunțării la cetățenia română Articolul 31 (1) Cererea de renunțare la cet��țenia română, însoțită
LEGE nr. 21 din 1 martie 1991 (**republicată**)(*actualizată*) cetăţeniei române**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127318_a_128647]
-
presa românească ce îi vizau pe "căpșunari" - denumire ingrată și cumva peiorativă. Am descoperit că sub această denumire se ascund femei și bărbați cu niveluri diferite de educație și animați/te de motivații diverse. Fără îndoială, cu toții au părăsit România mânați/te de o aceeași nevoie: un trai mai bun. Și-au lăsat de cele mai multe ori familiile în urmă, prietenii și comunitatea pentru a se aventura în necunoscut. De cele mai multe ori au plecat fără a cunoaște limba spaniolă, iar mare parte
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mai bună dovadă În acest sens. În proclamația regală din 11 februarie 1938, Carol al II-lea explică motivele constituirii unui guvern În frunte cu Miron Cristea: „... am alcătuit, sub președinția patriarhului României, un guvern de oameni de răspundere care, mânați de cel mai desăvârșit patriotism, descătușați fiind de activitatea de partid, vor avea tot răgazul să-și Închine toate gândurile și toată munca numai binelui obștesc”. Această relație privilegiată a fost cultivată și În timpul guvernării național-creștine (guvernarea Goga - Cuza). La
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Costel COAJĂ () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93097]
-
primit armament ni s-a repetat: Nu avem nevoie de eroi! Nu faceți gesturi numai din teribilism!" Numai cine nu a ținut o armă încărcată în mână nu înțelege că primul impuls este acela de a o utiliza. Când ai mâna pusă pe trăgaci, primul impus este acela să-l folosești cumva. E starea de panică pe care nu o recunoști, dar plutește în aer. M. M.: O simți, te domină. S. B.: Și apar discuțiile: Dacă vine, tu ce faci
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
idee, pentru că atunci am fost militar în termen. Am zis: "Stai, domnule, dar eu nu m-am dus ca erou acolo. Era obligația mea față de stat atunci, eu eram în timpul satisfacerii serviciului militar obligatoriu. Nu m-am dus acolo benevol, mânat de cine știe ce năzuințe sau de o acută conștiință a situației în care se afla țara. Cum să mă duc eu să spun că sunt mare revoluționar? Aaa, că au existat niște riscuri, asta e altceva. Erau riscurile specifice statutului de
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]