22,583 matches
-
12 oameni, lipsiți de cea mai elementară igienă corporală. Acolo mîncau, acolo tăifăsuiau și mai ales acolo beau alcoolul de care făceau rost cu greu. Era impresionant să te uiți în strachina fiecăruia și să vezi doar fasole sau cartofi, mîncare de post. În ziua aceea ploioasă era joia din săptămîna patimilor și aproape fiecare trăia așteptarea Sfintelor Paște, cu mulțimea de bucate delicioase, pe care nevestele deja le pregăteau. O mîncărică de ceapă cu iepure... De unde iepure acuma? ne întrerupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce naiba mănînci! Este treaba mea. Muncitorii constată că chiar așa și este, adică e treaba lui. Totuși, cîrcotașii caută febril o motivație ca să facă tărăboi anticristului. Unul chiar găsește. Ne spurci baraca. Chiar, aerul ăsta îl îmbîcsești cu duhoare de mîncare de frupt. Ieși afară și crapă ce ai de crăpat, strigă în cor. Și să stai acolo pînă... Căutau cuvîntul care se potrivește. Purifici, spune fericit un grăsuliu. Vasile se enervează și țipă: Da' ce, rachiul este de post? Beți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
legate cu un lănțișor și priponite. În timpul balului, gîngania asta se va plimba pe piept și le rup gura. Dar cum o aduci din Mexic? Cu avionul. Cred că trăiește cîteva zile și poate că le dă și ceva de mîncare pe drum! Complicată treabă, draga mea, poate găsim ceva mai simplu. Dacă este simplu, atunci la ce ne mai servește? O boambă de aur, cu diamante, poate purta orice proastă. Eu vreau ceva care să... rupă gura la toți. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prin centrul orașului. De obicei, avea o femeie care o ajuta la astfel de treabă, dar astăzi aceasta era bolnavă. Pe la orele 16 toate erau la locul lor, străluceau de curățenie și, în plus, în frigider erau așezate pe căprării mîncarea, băutura cu alcool și cea fără. Domnul Secretar de Stat va veni cu șeful și, ca de obicei, va dormi la ea. Lena nu trăia emoția puștoaicelor înaintea unei întîlniri amoroase. Ea trăia emoția generată de primirea cadoului ocazionat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
doreau. Între timp iese baba Catinca și aude spusele soțului. Ia nu-ți bîrfi copiii, ghiujule. Eu îi bîrfesc? Îi doare în cot de părinți. Dar vin în fiecare an pe la noi. Ca să avem și mai mult de lucru, cu mîncarea, cu curățenia, cu spălatul... Le fac eu pe toate, nu tu, sare baba cu gura. Încet, încet, baba Catinca ajunge cu vinul fiert aproape de Ilarion. Niște nesimțiți sînt copiii noștri, asta sînt. Nu bîrfi copiii, se stropșește baba. Nesimțiți, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
primitiv, prin mii și milioane de eforturi ale celor mai ascuțite minți. Că un japonez declară că nu mai ucide fete tinere, dar că ar mînca cu plăcere carne de om, că are o poftă nebună pentru acest fel de mîncare, pare o aberație a unui vis de coșmar. Dar nu-i așa. El există, dă declarații, este lăsat printre noi. A ucis fete tinere și le-a mîncat, dar acum a evoluat. Acum are numai pofta de a mînca puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bucătărie, deschide frigiderul și-l vede plin cu bunătăți. Înainte omul se mulțumea să mănînce și să se sature. Pe urmă vedea el. Acum face rezerve uriașe, pentru o lună, chiar două. Este obsedat că va suferi de foame, deși mîncare găsești pe toate drumurile. Profesorul căuta lapte dulce și cîțiva biscuiți. Erau îndeajuns pentru necesitățile sale. Lăcomia deșănțată a dus la acumulări de averi, la crearea de depozite suficiente pentru zeci de generații. Dorohoi închide frigiderul și concluzionează: Doamne, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de lei, dom' director. Pentru ce îți trebuie? Să... am eu nevoie. Dacă nu-mi spui... Bogdănel a încercat pe la alții, dar succesul nu s-a arătat defel. Copilul nu putea dormi, la școală era neatent și nici poftă de mîncare n-avea. Într-o zi a intrat în biroul directorului, a luat un DVD player și a tulit-o la talcioc. Cît vrei, mă, pe rabla asta? 100 de lei, nene. Ai furat-o? Nu, este de acasă. A primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
determinat să scriu despre un tip, dezagreabil, ce-i drept, dar extrem de prezent în țara noastră? Pe strada Florilor umblă fără nici o țintă Cozmin, un flăcău handicapat și al nimănui. Este mereu flămînd și ochii săi caută obsesiv ceva de mîncare. Handicapul lui Cozmin este mintal, nu însă foarte pronunțat. Cineva l-a pus să care un cărucior, plin cu crengi uscate, luate din pădure. Cozmin tîra căruciorul și crengile zgîrîiau toate mașinile parcate. Bietul băiat nu se sinchisea, rîdea satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
luate din pădure. Cozmin tîra căruciorul și crengile zgîrîiau toate mașinile parcate. Bietul băiat nu se sinchisea, rîdea satisfăcut că producea o pagubă barosanilor cu mașini. Oamenii de pe strada Florilor îl foloseau la diverse treburi și-l compensau cu puțină mîncare. Harpagon a simțit imediat afacerea. Nevasta lui nu putea ghici niciodată cam ce cantități de mîncare să facă, încît să se consume tot. Resturile erau aruncate și Harpagon ofta, certîndu-și nevasta pentru nepricepere. Cînd a auzit de Cozmin, a tăbărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sinchisea, rîdea satisfăcut că producea o pagubă barosanilor cu mașini. Oamenii de pe strada Florilor îl foloseau la diverse treburi și-l compensau cu puțină mîncare. Harpagon a simțit imediat afacerea. Nevasta lui nu putea ghici niciodată cam ce cantități de mîncare să facă, încît să se consume tot. Resturile erau aruncate și Harpagon ofta, certîndu-și nevasta pentru nepricepere. Cînd a auzit de Cozmin, a tăbărît cu întrebările puse celor care îl cunoșteau. Dar nu fură? Nu pune mîna, săracu'. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ajuns din urmă! Chiar regretam că taximetristul n-a insistat destul. Proprietate privată și el... dobitocul. Văd că aveți un muncitor, schimb subiectul. Un noroc chior. Cum așa? Este handicapat, doarme pe unde apucă. Nu-i dau decît ceva de mîncare. Bună afacere. Da. Și așa aruncam la gunoi, că nepriceputa de nevastă gătea... pentru un regiment. Mă uit la Harpagon mai atent. Are fruntea teșită, orbitele ieșite mult în evidență și dentiția de carnasier. Și vă înțelegeți cu... handicapatul? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apă, pune-i fân în iesle, un lighean de porție, cesală-l, vezi că cizmele mi-s ude, adu pachetele în tindă mai repede! Iar ouă, iar sărbușcă! Eu muncesc zi și noapte, iar tu mă hrănești cu terci, asta-i mâncare? Naaaa! Mănânc-o tu cu mă-ta și cu ta-tu, bucovineni împuțiți! Omule, ieri am văruit, vine Crăciunul, uite ce ai făcut! Muncușoara mea, ai uns pereții, untura nu se mai duce. Curvelor blestemate, mi-ați mâncat viața, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ajungeau acolo, în vârful Tihuței, la 200 metri mai jos de drumul Bârgăului. Turiștii din zonă erau mai degrabă atrași de oglinda lacului Colibița (la aproximativ 15 km de schit), în timp ce panacidarii preferau mânăstirile din Bucovina, unde un blid de mâncare și un pat costau cât o zi de muncă. Era octombrie, dar ningea ca în toiul iernii. Pădurea de brazi ascundea turla bisericii, fumul chiliilor scria pe cer, rugăciunea zgâria oglinda, îngerii orbi citeau cu degetele: prima Catismă despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
focului cu icoana Fecioarei în brațe și flacăra nu-i arde și fumul nu-i înăbușă. Minune, părinte stareț, peste ei coboară focul ca la înviere și focul este numai lumină. Minune este că nu te-am aruncat în iaz mâncare la pești, când ai violat fata pădurarului! Secătură! Dacă era minune, nu ardeați ca niște șobolani! Dați-i drumul și mi-l scoateți afară! Presimt ceva în legătură cu limbricul ăsta. Ia spune, Ioane, el a pus foc schitului? Spune, Ioane, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt la o cină de taină. Petru era precum "artistul" lui Kafka: "eu trebuie să flămânzesc, nu pot altfel, pentru că nu am găsit mâncarea care îmi place. Dacă aș fi găsit-o, crede-mă că n-aș fi făcut atâta vâlvă, ci aș fi mâncat pe săturate ca Tine și ca toți ceilalți ai Tăi, Doamne." Lipseau spectatorii: Cine să-i aplaude foamea? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în felul acesta deoarece, neavînd un stat al lor și trăind doar din meșteșugul armelor, o infanterie puțin numeroasă nu putea să le aducă faimă, iar una numeroasă le era o povară pentru că nu aveau de unde să-i dea de mîncare. Iată de ce s-au mărginit la cavalerie, care fiind alcătuită dintr-un număr de oameni potrivit de mare, putea să fie bine hrănită și întreținută cu toată cinstea. Lucrurile ajunseseră atît de departe, încît la o armată de douăzeci de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din cauza jafurilor pe care le săvîrșea. Dar Antoninus, fiul lui, a fost și el un om cu însușiri deosebite care îl făceau admirat de popor și iubit de soldați, căci era războinic priceput și îndura ușor orice oboseală, disprețuia orice mîncare aleasă și orice fel de plăceri moleșitoare, ceea ce îl făcea iubit de întreaga armată. Cu toate acestea, sălbăticia și cruzimea lui au fost atît de mari și de nemaiauzite încît, după ce prin nenumărate omoruri ucisese o mare parte din populația
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
altora, secretele inimii, pentru ca nimic să nu scape înțelegerii lor și ca totul să li se dezvăluie prin forța judecății proprii. Nu trebuie însă să se abuzeze de viclenie și iscusință, ele sînt precum condimentele care, folosite în exces la mîncăruri, își pierd pînă la urmă gustul picant, pe care un cer al gurii obișnuit cu ele nu-l mai simte. Din contră, probitatea este utilă oricînd, ea seamănă cu alimentele simple și naturale care convin tuturor temperamentelor și care fac
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe care le lăsaseră ei prin locurile de obîrșie. Pomean izbuti cumva să vorbească cu el, cerîndu-i să-i Închirieze una dintre acele barăci ca nevasta lui să poată deschide o cantină pentru lucrătorii din Ardeal și Ungaria Învățați cu mîncarea de pe la ei. Oamenii vor plăti, deal ul va merge. Prevăzător, patro nul trecu pe la locuințele muncitorilor ca să-i Întrebe perso nal dacă există Într-adevăr o astfel de nevoie. CÎnd dădu de St. Patrick la loc de cinste În casa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-i plăcea că veneau ziariștii să o ia pe Flory la propagandă pentru Înro lare, Îi cerea să nu se mai ducă și să nu-i trimită pe oameni la moarte, dacă tot ține la ei și le face de mîncare. Vorbea totodată urît despre regele Angliei. Ar fi vrut ca Anglia să piardă războiul, iar Irlanda lui să se elibereze. Din noutățile de acasă, Floare Înțelegea că Gyuri Pomeanului e În viață, că scrie cîte o carte pe an, dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oricum, imagini care nu se pot Întrețese, de intense ce sînt, nici cu profilurile limpezi ale Americii, nici cu strigile ju căușe care te poartă prin văzduh noaptea pînă aproape de liman ori cu pricolicile de treabă cărora le dai de mîncare, iar ele ți cară coșurile cu cumpărături. Eu trebuie să fi avut Între șase și nouă ani cînd le-am ascultat și cînd s-au sălășluit În mine aceste istorii. Mama Floare a mai apucat un singur an după plecarea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sat mi s-ar putea găsi vreo Întrebuințare. Cel dintîi folos pe care aș fi putut să-l aduc ca „orb nenorocit“ ar fi constat În asigurarea mîntuirii sufletului celor ce mi-ar fi purtat de grijă, dîndu-mi adică de mîncare, ținîndu-mă În casă și-n curte, scoțîndu-mă numai la biserică, dar lăsîndu-mă s-ascult toată ziua radioul. Aici mai Întrevăd eu un posibil profit al comunității de pe urma mea, asta dacă satul s-ar fi Încumetat să treacă peste un anume
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de către Demetrios. 303 Adunarea lor ținea până la ceasul al nouălea. După care erau lăsați să se îngrijească de ale trupului, toate câte le cereau fiindu-le oferite din belșug. 304 Altceva: în fiecare zi, Dorotheos le pregătea aceleași feluri de mâncare cu ale regelui, căci așa primise poruncă. Tot în fiecare zi, odată cu zorii, ei se înfățișau la palat și, după ce-l salutau pe rege, erau lăsați să se întoarcă la sălașul lor. 305 Curățindu-și mâinile în apa mării și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Un fum acru și gros își făcea loc prin tavan. Apoi se făcu liniște. Nu știu cât a stat așa. Nu-i mai era somn. Încremenise de frică. Se priveau unii pe alții și nu îndrăzneau să vorbească. În pivniță era de mâncare, aveau și apă abia atunci văzu că pivnița era făcută exact ca și casa de deasupra mai puțin ferestrele. Dar, oricum, aveau ceas și se puteau orienta. De sus, se mai auzeau zgomote, voci, urlete dar tot mai rare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]