4,696 matches
-
găsi ca mine Să-ți slujască bine Ah, amoriu, amoriu Făr de agiutoriu. 35 Prin pustii, prin munți selbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară, Prin drumuri cu stânci țesute Unde sunt spre leac isvoară; Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață; Acolo falnicul brad Se înnalță cu trufie, Acolo smeura, mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: Vino, te oprește, Acolo amoriul chiamă, Acolo vin de iubește; Acolo ochiul zavistnic Nu are
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nevoile lor, când ne rugăm în locul celor care nu pot, sau nu sunt pregătiți să o facă. Omul simte foame de Dumnezeu În sfârșit, rugăciunea pentru pâine țintește și spre Dumnezeu. Împreună cu toate celelalte daruri, viața ne dăruiește un dar măreț, care este Dumnezeu însuși. Omul al cărui trup nu simte foamea și setea este serios bolnav. Cine nu simte nici foame, nici sete de Dumnezeu, și se opune la tot ceea ce îl privește pe Dumnezeu, iar în el se trezește
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
visul unei lumi mai bune a devenit realitate. Într-o clipă, oamenii au dat răspunsul potrivit iubirii lui Dumnezeu. Prin Maria, Biserica s-a împlinit. Iar noi toți suntem chemați la ceea ce este Maria: la ființa răscumpărată, la acest dar măreț al lui Dumnezeu care îmbrățișează pe orice om. 4. «Sfântă Maria, ...roagă-te pentru noi păcătoșii» Dumnezeul celor vii Maria poate fi aceea care mijlocește pentru noi, pentru că a fost ridicată la cer. Poate fi venerat ca „sfânt” doar acela
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
învierea trupului celor morți. Pentru că Mama lui Dumnezeu a răspuns „da” cu trupul și cu sufletul său, atunci și Dumnezeu i-a răspuns cu propriul său „da”; a împlinit răscumpărarea Mariei, primind-o în cer cu trupul și cu sufletul. Mărețul semn al speranței pentru noi În Maria vedem împlinirea Bisericii și a fiecărui creștin. Pentru credincioși, Maria este un semn sigur de speranță și un izvor de consolare. Într-adevăr, trupul său care a dat naștere Creatorului vieții, nu trebuia
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
opera de mântuire a Fiului. Sfinții au suferit împreună cu Cristos, și sunt slăviți împreună cu el. Exemplul și mijlocirea lor atrage pe toți credincioșii la Tatăl, prin Cristos. Bogăția anului liturgic Întregul mister al răscumpărării este permanent prezent - de unde derivă și măreața unitate a anului liturgic. Totodată, ne apropiem de acest mister din perspective diferite - de unde și varietatea sărbătorilor. Deoarece omul nu este în măsură să înțeleagă, o dată și pentru totdeauna, complexitatea misterului pascal, el încearcă să-și creeze acces la ea
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
clipească, să se distrugă fără să șovăie. Pe măsură ce se distruge are mai puține limite. Numai așa poți înțelege că totdeauna o mare creație sau un eșec răsunător au cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am: învățat cu boala mea ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zicea Dinu. Spera, poate, să nu-mi convină ceva și să plec; ar fi aruncat vina pe mine, că nu mi-a plăcut calitatea marmurei, că am făcut mofturi, că nu eram un om serios cum impunea un asemenea proiect măreț; și ce sculptor ar mai fi venit vreodată în pustietatea aceea? Dacă aș fi știut că lucrurile stăteau astfel, m-aș fi răzbunat; m-aș fi jucat cu ea, i-aș fi tulburat simțurile și pe urmă i-aș fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întîmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Cimitirul acesta vă va purta numele peste veacuri. Bătrânul roși și protestă vag. ― Va fi opera dumitale, nu a mea. ― Nu, nici vorbă, am sărit imediat. Eu voi fi un simplu executant. I-am spus că un proiect atât de măreț ar fi avut nevoie de dalta unui Michelangelo. Păcat că nu trăise în vremea lui Michelangelo. Trăia în vremea mea. Dar prețuiam cum se cuvenea faptul că-mi încredințase mie o asemenea misiune. Dacă eram onorat? Doamne! Eram strivit de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
flori promițătoare de belșug și mulțumire pentru cel ce s-a obosit sădind pomii respectivi. Am un zarzăr minunat care face fructe mari, aspectuoase, apetisante. Când înflorirea lui a atins apogeul e o plăcere să privești ca la cel mai măreț candelabru din cine știe ce catedrală a lumii, acea frumusețe albă, delicată, cu un miros suav ce-ți îmbată privirea și vrând-nevrând te duce la mirosul specific al fructului ajuns la maturitate, precum și al sâmburelui care-i perpetuează specia. Dacă mai pui
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care pierduseră persoane dragi și care încercau din răsputeri să dea o semnificație înaltă morții violente a soțului, soției, mamei sau copilului. Pretinzând că persoana ucisă a prevăzut într-un fel propriul sfârșit; că urma să facă o ultimă faptă măreață; că urma să instaureze ordinea. Poate că Rachel Guttman suferea tocmai de această autoiluzionare melancolică. Maggie își frecă încheietura. Cineva bătu la ușă. Fără să aștepte un răspuns, Davis intră. —Ei bine, Statele Unite au hotărât să folosească arma secretă. —A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el. Nu mi s-a mai întâmplat înainte. Ridică privirea spre Maggie, afișând din nou zâmbetul acela trist. —Și nici după. Ați vorbit despre ceva? — Îmi amintesc că el a vorbit despre minoici, spunând că odată au fost o civilizație măreață. Și privește-i acum, a zis. Nu mai există. Asta ni s-ar putea întâmpla și nouă, a spus, evreilor. Și aproape că ni s-a întâmplat, de mai multe ori. Am fost aproape șterși de pe fața pământului. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
adecvate“ din lumea modernă. Ezit să folosesc termenul comedie - deși de o comedie este vorba - deoarece asta te-ar duce cu gândul la o carte pur și simplu amuzantă, iar romanul de față este mult mai mult decât atât. O măreață farsă ghiorăitoare de dimensiuni falsfaffiene ar fi o descriere mai potrivită; iar commedia ar defini-o poate mai exact. În același timp, este trist. Prea bine nu-ți dai seama de unde provine tristețea - din tragedia declanșată de predispozițiile lui Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Jones a arat-o mai curând decât a șters-o. Se vedeau dâre de podea măturată și brazde de praf. Deși Lana nu știa, Jones făcea astfel o încercare subtilă de sabotaj. Iar pentru viitor avea niște planuri și mai mărețe. — Hei, tu de colo! Ia privește nenorocita asta de dușumea. Jones privi fără chef prin ochelarii de soare și nu văzu nimic. — Mda! Ai o dușumea faină. Toate aici la Bucuria Nopții e de clasa-ntâi. — Vezi mizeria aia? — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Forța de a inspira individului sentimentul că este important și de a-și dezvolta pe deplin propriul potențial era la fel de adevărată atunci, pe cât este astăzi. Acel individ căruia i se permite să aibă acces la instrumentele inovațiilor poate face lucruri mărețe. Iată ce stă în spatele economiei inovațiilor. Orice este posibil. Omenirea nu mai cunoscuse până atunci niciodată o modalitate mai energică și un instrument mai util pentru transformarea individului. Computerul personal, dezvoltat cu succes pentru piața de desfacere a companiei Apple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
era vorba numai despre computer; era legat de puterea individului de o utiliza un instrument puternic pentru a fi creativ într-o manieră revoluționară. Pe cât de extraordinar era tot ce se petrecea, de fapt era vorba de ceva chiar mai măreț, ceva pe care mi-a trebuit destul de mult timp să înțeleg. De fapt noi cream motoare ale creativității și prosperității. Acest nou instrument al puterii, computerul, era proiectat să spargă toate tiparele. Se contura perfecționarea potențialul uman de a crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ce se întâmpla. Era vorba despre cum să nu creezi niciodată iluzia posibilității de a face profit sau aroganța de a nu avea niciodată clienți. Da, era multă reclamă exagerată și erau mult mai multe vise. Era parte din experimentul măreț legat de inovație, care însemna mai mult decât doar niște idei, ci o forță economică care schimba cu adevărat lumea punând în mișcare culturi, afaceri și industrii ancorate în viitor. Industrii noi întregi erau dotate cu rețele web, de la științele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
globală care îmbătrânește cu fiecare clipă, viitorul nostru este mai strălucit ca oricând. Și asta nu e tot! Am ajuns la punctul în care putem să-i dăm cu tifla lui Big Pharma ... și chiar o vom face. Acele companii mărețe și pompoase au nevoie de noi și ele știu asta. Au nevoie de gene, au nevoie de tehnologie. Ele sunt trecutul. Noi suntem viitorul. Noi suntem locul în care se află banii! Prin asta atrase aplauze uriașe. Vasco se foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aprobare, care încercaseră chiar să depășească versiunea din New York, în condamnarea tatălui ei. Iar știrile locale prezentau reportaje zilnice împotriva omului care voia să oprească progresul medical, a omului care îndrăznise să critice UCLA, acel renumit centru de învățământ, universitatea mărețului lor oraș. De câte ori urcau treptele tribunalului, ea și tatăl ei erau urmăriți de camerele de televiziune ale mai multor posturi. Eforturile lor de a spune toată povestea nu avuseseră succes. Consilierul de relații cu presa angajat de tatăl ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și Wyeth la un loc. Deținea mai multe brevete decât guvernul american. — Ideea conform căreia cineva ar deține părți ale genomului uman li se pare unora ca fiind neobișnuită, spuse Bellarmino. Dar asta face ca America să fie o țară măreață și prin asta ne menținem forța inovatoare. Brevetarea genelor reprezintă viitorul. La încheierea depoziție sale, dr. Bellarmino părăsi audierea și se îndreptă spre Aeroportul Reagan, de unde avea să zboare înapoi în Ohio, pentru a-și reîncepe cercetarea asupra „genei noutății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și să gîndesc că bate cîmpii. Îl vedeam cum se zbate În cămașa lui de forță catolică, iar eu, În loc să-i vin În ajutor, Îi Întorceam spatele. Ne-am fi putut certa și n-am făcut-o: am ratat momente mărețe. Îmi ofer acum niște angoase morale acute din cauza unui tată care era el Însuși un artist În materie. E de ajuns să-i citești cărțile. La douăzeci și opt de ani, Franz Weyergraf publicase o carte autobiografică În care descria agonia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atît de ușor de pierdut, încît dacă nu o prețuiești într-adevăr, se destramă și se șterge la fel ca o iluzie a căldurii intense?... Mă uitam ieri la apusul de soare și culorile sale... ce frumos și cît de măreț poate fi cerul colorat uneori și cît de mici, de insignifiante sentimentele sau acțiunile oamenilor, cîteodată... Întotdeauna iubirea e importantă, dar dacă nu știi asta, se împrăștie ca firele de nisip... întotdeauna cînd iubirea există, e miraculos... și atît de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cu un zâmbet ascuțit, știrbit doar de lipsa sa de dinți. Prea multe domnii! Domnia voastră, vă stau la dispoziție? ă Atunci poți să te așezi, dacă dorești, domnule. ă Nu, domnule, nu doresc. Rostise cuvintele cu o defiență rapidă și măreață, ca și cum ar fi replicat unei calomnii aduse caracterului său. ă Cum pot să vă ajut, Ivan Filomonivici, îl întrebă Porfiri cu gentilețe. ă Îmi veți permite să mă adresez soției mele? ă Cu siguranță. ă Iecaterina Romanovna, hai, vino acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În stare să intre fără să fure vreo invitație și fără ajutorul vreunui bărbat care ar fi poftit-o acolo ca să o impresioneze și să ajungă astfel În așternuturile ei. Era mândră că ea, o româncă hoinară, reușise acolo unde măreața Samantha dăduse greș. Parcă trăia o poveste, era chiar mai frumos de-atât, mai frumos ca-n filmele americane- la asta visase cu ochii deschiși cu mulți ani În urmă, la București. La vizionare fuseseră invitați doar câțiva potențiali investitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
angajament total, era loial. Ajunsese din Întâmplare la el. Și printr-o minune o plăcuse. Stătea acum mulțumit pe gazon, oferindu-i priveliștea calculată a frumosului său profil. Nu-i cerea nimic, cu toate astea o inspira să facă ceva măreț. Și Kitty Își spărgea creierul ce să facă, goală, Întinsă pe șezlong, cu părul lung fluturând În vânt. Voia să producă ceva, să creeze ceva, pe loc. Voia să-i dovedească lui Matthew că, deși era tânără, blondă, falită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]