3,738 matches
-
viscole de ploi, cu viscole de arșiță, cu viscole de flori, cu viscole de fân, cu viscole de oameni ce te vor troieni. O viață finită ca un uragan nesfârșit. Din când În când clipele de liniște având ceva din măreția gerului. Așa este scris. TU, permanent, plutind În undă. Îți vezi mama și tatăl. Mâncând cu aceeași lingură. Ea, laptele, el, mămăliga. Ți-e milă de ei și-i iubești. Și ei se iubesc. Simți ceva precis, perfect, indestructibil. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fân ale toamnelor. Cu viscole de oameni care ți-au tropăit prin minte și suflet, cu viscole de toate felurile și În toate chipurile. O viață ca un uragan nesfârșit. Din când În când, clipele de liniște, având ceva din măreția gerului. Așa, ceva tare ca moartea, tare ca prietenia. Măi, pretine, eu și tu... și vezi cu ochii minții moartea. Moartea lui Pătru. Eleonora l-o născut pe Leontin. Leontin s-o luat cu Agafia și l-or născut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fel de pâclă ce plutea În văzduhul care se Întuneca tot mai mult. N-am Întâlnit nici un suflet viu pe drum. Nici măcar o pisică. Și iată că femeia s-a oprit dintr-odată Într-un pasaj ce purta urmele unei măreții apuse, semăna cu intrarea Într-un palat oriental, dar probabil că era doar un tunel care lega două curți ce musteau de apă, cu cutii poștale distruse și dale fărâmicioase, și scoțându-mi ceasul de la mână, a arătat spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
demnă de compătimit, o rătăcire cum nu existase vreodată în familia ei. Cu atât mai exclusă - ca și cum ar fi putut într-un fel să compenseze decăderea -, mama trăia în casa „ei“, își îngrijea „părcuțul“, citea cărți despre epoci pline de măreție, aranja camerele după închipuirea ei, cu aceleași elemente vechi care să arate ca noi: cu altarul casei, masa de sufragerie și scaunele din Cöln, cu canapeaua și cu măsuța pentru fumat, avea grijă ca la împinsul mobilei să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
apropierea dintre ei și ar fi Însemnat să o invite și pe plicticoasa ei soră, aflată În vizită; dar reuși să Îi vorbească Între patru ochi, În al doilea antract, În timp ce sora era ocupată. Ochii Îi luceau de Încântarea și măreția ocaziei și comentă Înfățișarea amețitoare a doamnelor: — N-am văzut niciodată atâtea bijuterii scumpe la un loc - și, trebuie să recunosc, nici atâția sâni dezgoliți. Propriul piept Îi era, ca de obicei, acoperit până la gât, dar rochia lungă, gri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mormane de dărâmături, căci de alte griji nu-mi aduc aminte; sau poate că, împreună cu suferința mea de nenumit, m-am refugiat în interiorul Domului din Köln? Deteriorat pe dinafară, colosul cu două turnuri rămăsese în picioare, atunci când orașul strâns în jurul măreției lui era o suprafață transformată-n în ruine. Sigur e numai faptul că primăvara, ajutat de sora lui Philipp, pentru care poate că începeam să devin o povară, am găsit de lucru într-o gospodărie țărănească, în regiunea Rinului Inferior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
printre pictori și sculptori, la tejghea, la bere și țuică; acum puteam fi văzut cu literați, bând vin roșu până în zori. Tocmai îl ascultasem pe Lud Schrieber pe când își invoca încă o dată munca și existența, mizeria demodaților ptolemeici și totodată măreția arhaică; mai nou, aveam în urechi vocile unor scriitori la fel de tineri ca mine. Acrobațiile verbale ale lui Hans Magnus Enzensberger provocau uimire. De fluxul verbal al lui Martin Walser mă lăsam purtat orișiunde. E adevărat că profesorul meu, Karl Hartung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
refuze bunele sale oficii pentru a-l ajuta să ajungă la prințesă. Vrând să-l pun pe picioare, am afirmat că era mai puțin grav să fii urmărit de o bandă de hoți decât de poliție; am improvizat cu fraternă măreție că, În urma raziei polițienești de la Salon Doré, numele - unul din cele mai vechi din Republică - Îmi fusese Înscris În nu mai știam ce cazier compromițător. Bizară psihologie mai avea și prietenul meu! Nu văzuse chipul iubitei de douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Să lămurim că, mai presus de orice reminiscență școlărească, Paladión nu cunoștea limbile moarte. În 1918, cu o timiditate care astăzi ne emoționează, a publicat Georgicele, după versiunea spaniolă a lui Ochoa; un an mai târziu, conștient de-acum de măreția sa spirituală, a tipărit De Divinatione, În limba latină. Și ce latină! Aceea a lui Cicero! Pentru unii critici, publicarea evangheliei după textele lui Cicero și Vergiliu comportă un soi de apostazie a idealurilor clasice; noi preferăm să vedem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
activitatea pe care voi o numiți „a imagina“. Nu poate crea imagini mentale despre cum ar putea fi realitatea. Nu-și poate reprezenta ceea ce se cheamă trecut și viitor. Acesta este un atribut esențial al imaginației, este ceea ce a conferit măreție speciei voastre. Nimic altceva. Nici faptul că vă trageți din maimuță, nici utilizarea uneltelor, nici vorbirea, nici violența sau grija pentru progenituri și nici sociabilitatea. Toate acestea se regăsesc și la celelalte animale. Dar măreția voastră constă În imaginație. Capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
imaginației, este ceea ce a conferit măreție speciei voastre. Nimic altceva. Nici faptul că vă trageți din maimuță, nici utilizarea uneltelor, nici vorbirea, nici violența sau grija pentru progenituri și nici sociabilitatea. Toate acestea se regăsesc și la celelalte animale. Dar măreția voastră constă În imaginație. Capacitatea de a imagina este componenta principală a ceea ce Înțelegeți voi prin inteligență. Aveți impresia că această capacitate este abia un pas util În procesul de rezolvare a unei probleme sau pentru a face să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
i-a Împușcat. Iar acum, la aproape cinci ani după asasinatele de la Nite Owl, intriga se Îngroașă și mai tare. Trebuie să spunem că Whisper este un reprezentant palid a ceea ce presa „onorabilă“ numește „jurnalism de scandal“. Noi nu sîntem măreții Hush-Hush. SÎntem o revistă din New York și ne adresăm cu precădere publicului de pe Coasta de Est. Dar avem sursele noastre la L.A. și printre ele se numără și un detectiv particular care Își duce propria cruciadă și care preferă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mi se spusese că încă o abatere de felul acesta și o să ajung în spatele gratiilor - doar pentru două luni, a spus el, dar cine știe ce efect ar avea asupra constituției fragile a unei relicve cu inima slabă ca mine. Ieri-noapte însă, măreția legii părea să nu mă îngrozească și m-am pomenit incapabil să rezist acestei găleți de delicioase fărădelegi. Intrasem doar de câteva secunde, când un bărbat (bărbat! ce spun? - o nălucă, Michael, fantezia unui perfecționist trezită la viață: Adonis însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prima dată, cu vată de zahăr pe buze. Și acum, dacă-mi ling buzele, Îi mai simt dulceața de consistența pânzei de păianjen. Am văzut catedrale mai mărețe de atunci: Notre Dame, cea din Sevilla, St Paul. Dar ceea ce face măreția acestei catedrale este tocmai faptul că e mică, puțin mai mare decât un șopron. Nu te-ar mira să găsești un bou și un măgar lângă cristelniță. Catedrala St David e unul dintre puținele locuri care mă fac să Încremenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
repre-zintă și formează acea frumoasă unitate despre care a vorbit Cristos atunci cînd a zis: "Căci unde se află doi sau trei adunați în Numele meu, acolo eu mă aflu în mijlocul lor."50; iar cu altă ocazie, vorbindu-I Tatălui: Iar măreția ce Tu mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor, ca ei să fie una, după cum Noi una sîntem"51. Cristos, prin aceste sublime cuvinte pe care le repetă de atîtea ori, își găsește temelia în "limpezimea luminii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fi mai mult decît rău. Avantajele oferite de păstrarea limbilor vechi sînt în mod principal faptul că vechile Liturghii mențin credința neschimbată; unirea multelor popoare creștine într-un singur rit, cu același limbaj sacru, care simte mai bine unitatea și măreția Bisericii și fraternitatea împărtășite; faptul că o limbă veche are ceva venerabil și tainic, un limbaj aproape supraomenesc și ceresc, în care limbile vechi devin sacre și divine pentru neamuri și sînt păstrare prin slujbe religioase și prin rugăciuni solemne
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
seama că acest lucru nu îi este de ajuns Bisericii lui Cristos, care a venit pentru a fi parte a tuturor lucrurilor și, cu atît mai mult, a minții Preoților meniți să cunoască și să facă și celorlalți cunoscută toată măreția acelei Religii care trebuie să cucerească și să mîntuiască întreaga omenire; dimpotrivă, puținele și bietele idei și sentimente care alcătuiesc aparatul și esența instituției ecleziastice moderne nu dau roadă pentru că Preoții sînt în necunoștință de ceea ce înseamnă creștinul laic și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Fericitul Policarp, atunci cînd propovăduia cuvîntul lui Dumnezeu. Păstrez încă viu și prezent în spiritul meu solemnitatea cu care intra și ieșea și își purta pașii pretutindeni unde se ducea; care era sfințenia sa în toată conduita vieții; care era măreția care îi strălucea pe chip și în întreaga alcătuire exterioară a trupului său; care erau sfintele îndemnuri prin care își păstorea poporul. Și îmi pare că-i aud încă povestirile despre discuțiile purtate cu Sf. Ioan și cu ceilalți care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a descoperit maniera prin care să i se dedice Bisericii oameni mari (deși Dumnezeu dăruia, în anumite vremi, din Sinele Său Bisericii), Sacerdoți care să fie conștienți de importanța misiunii lor, care să privească Biserica în sublima sa universalitate și măreție și care să fie dominați în sufletul lor de acel sentiment al Cuvîntului care forma caracterul primi-lor Sacerdoți; de acel sentiment care, umplînd întreaga inimă, o desprindea de lumea trecătoare și o făcea să trăiască în cea veșnică de unde spiritul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de devastări și de nenorociri. Odată încetate invaziile și așezați barbarii în ținuturile cucerite, noii învățători începură să compună și ei cărți în care se reflecta caracterul condiției lor; și, așadar, vechii Episcopi reușiră cu o autoritate mai mică, o măreție în ceea ce spuneau și o siguranță în gîndire, în vreme ce slujitorii care le erau subordonați erau inferiori în demnitate și în autoritate la începuturile Bisericii. Aceste lucrări nu au putut avea am-prenta originalității; ele au fost Compendii sau Sume, în care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
se oprește la suprafață. Lecturile înflorite în secolele al XV-lea și al XVI-lea au atras atenția oamenilor, pentru că, abandonată fiind speculația de dragul imaginației și a sentimentului și lipsindu-i nervul filosofiei creștine a pierit, cum pierise mai înainte măreția și plenitudinea expozeului. Nu se mai vedea importanța marilor, intrinsecilor rațiuni ale doctrinei credinței, reținute totuși de cei mai buni Scolastici, după cum și de la aceștia s-a pierdut din vedere importanța grandioasei și deplinei maniere de expunere folosite de sfinții
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
temut și nu de dorit în ochii credincioșilor: căci dreptatea și caritatea sînt singurele căi prin care puteți să scăpați de veșnicele suplicii și să vă mîntuiți sufletele; că nu trebuie să prețuiți și nici să vă stea la inimă măreția de care sînteți înconjurați și pe care o părăsiți la moarte cu totul; ați fost făcuți conducători ai poporului creștin de Providență nu pentru a vă sluji pe voi, ci pe Dumnezeu; demnitatea voastră este o slujbă, un serviciu; și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
curajul din cauza dificultăților cu care se confruntau sau să nu se mai îngrijească de însănătoșirea muribundei Biserici care le fusese încredințată? Ar fi putut suveranii Pontifi să dea dovadă de o asemenea lașitate? Nu trebuia mai degrabă ca aceștia, prin măreție de suflet și prin spirit de sacrificiu, să înceapă acea lucrare despre care credința în cuvîntul lui Cristos le spunea că în cele din urmă va reuși? Pe de altă parte, cînd s-a înfăptuit vreodată pe pămînt vreo mare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
după ce s-a încheiat într-un anume fel. Războiul învestiturilor fusese mai rapid este adevărat; iar rănile sale erau de natură benignă și mai ușor de vindecat. Roma strălucea, în lupta pe care o ducea, cu toată lumina justiției, cu măreția de spirit și a dezinteresului și singura forță brută, singura încăl-care și minciună o lezau numai pe ea239. Nu așa s-a întîmplat în afacerea rezervărilor. Tuturor națiunilor, tuturor Bisericilor, tuturor principilor le-a părut că Roma nu manifesta decît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
trăiască în per-manență într-o singurătate interioară în care dacă ar fi să dispară, să zicem, aproape toate celelalte lucruri, să nu mai rămînă decît Dumnezeu și sufletul său. 2. La Dumnezeu trebuie să meditezi mereu pentru a-I venera măreția; și trebuie să meditezi și la sine pentru a răzbate nehotărîrea și nimicnicia. 3. Creștinul trebuie să aibă înscrise în minte motivațiile nimicniciei sale, mai întîi acelea care fac dovada nimicniciei tuturor lucrurilor; apoi cele care smeresc în mod deosebit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]