3,671 matches
-
care Petru Aron o va plăti turcilor în anul 1456 - polonii se pregăteau să se întoarcă la casele lor, când un boier al lui Bogdan le-a dezvăluit planurile voievodului moldovean. Bogdan își adunase oastea la Crasna, în codrii care mărgineau valea strâmtă și mlăștinoasă a Bârladului. Aici pregătise atacul pe care voia să-l dea prin surprindere asupra călcătorilor de hotare. Dezvăluirea planurilor sale i-a salvat în parte pe poloni. Lupta s-a dat la 6 septembrie și Bogdan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
căutat să provoace cât mai repede deznodământul campaniei începută în toamna anului 1474. Cunoscând intenția dușmanului său, Ștefan cel Mare a luat măsuri pentru a întări locul unde avea să se desfășoare bătălia. Înainte de a ajunge la Vaslui, dealurile care mărginesc valea Bârladului se apropie unul de altul, lăsând o trecere de numai câteva sute de metri. Înălțimea acestor dealuri nu este impresionantă, nici pantele celor din stânga Bârladului nu erau prea abrupte, dar faptul că erau acoperite de păduri, le făceau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apoi pe valea Moldovei. După un popas la Neamț, Ștefan s-a retras la Pârâul Alb și, în apropiere de Războieni, a ales un loc unde urma să-l întâmpine pe sultan. Pe malul stâng al pârâului, mal înalt, care mărginea un platou neîmpădurit, domnul „s-a întărit, scrie cronicarul turc Tursun - Bei și i-a pus pe toți călăreții săi să fie pedestrași, iar caii și carele a pus de le-au așezat în fața oștii asemenea unui zid de apărare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Mihail Buceațchi. În legătură cu acest conflict de graniță „se poate formula, credem, presupunerea că Ștefan cel Mare a purtat, vreme de câțiva ani, un război nedeclarat împotriva regelui Cazimir”. Nu a făcut imprudența să atace Polonia și Lituania, s-a mărginit să organizeze incursiuni peste Ceremuș, în „țara bunicului său”, Pocuția, din moment ce regii poloni nu au restituit împrumutul dat de Petru I, în 1388, împrumut pentru care Procuția fusese dată domnului român, drept gaj. Pe lângă pagubele materiale și dezorganizarea provinciei, se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ale neofitului - fecioară. Sintagma recurentă în texte a mării mari, fără margini, are o amplitudine hiperbolică, ce acoperă întreg planul orizontal al lumii. Axa adâncimii vine însă și ea să completeze revărsarea de ape premergătoare genezei: „Marea-i marea-i, mărgini n-are;/ Leri domnesc/ Da’ diadâncă niși potrivă” (Dubău - Transnistria). Fără limite spațiale și fără fund, apa aceasta pare exact acea fons et origo în care Mircea Eliade vede „matricea tuturor posibilităților de existență”. Aliterația și asonanța din sintagma mării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
auditiv senzația imensității, atmosfera de incantație creată făcând din însuși textul colindei unul cu aparență sacră. În balada Ardiu - Crăișor I(30), toposul mării fără maluri este ulterior diluviului, pentru că are în centru insula omphalos: „Marea-mi estă mare,/ Marea mărgini n-are!/ ’Ntr-al mijloc de mare/ Ostrov că-mi era” (Grabovița - Serbia). Infinitul de ape este aici ordonat, fiindcă are un nucleu din care va emerge întreaga lume. Opoziția prezentului indicativ, prin care existența apelor eterne este instaurată, cu imperfectul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
amintește de pedeapsa drumului lung din basme și are aici aceeași încărcătură thanatică. Legătura cu malul celălalt al Mării Negre se face în fapt cu lumea morților prin care trebuie să treacă neofitul înainte de a urca în dimensiunea cerească. Marea românească mărginește creația însăși și ridicarea podului peste ea face să circule energiile întemeietoare dinspre haos. În plan morfologic, cele două voci sunt distincte la nivelul timpurilor verbale, acțiunea soarelui fiind definită de imperfectul care deschide dimensiunea mitică, în timp ce probele impuse de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dimineață și până seara târziu îi între straturile lui dragi, îngrijindu-le. Iaca cea mai înțeleaptă politică."75 Dacă ar fi să înșirăm tot ce a scris Gh. Rădășanu ne-ar trebui pagini întregi. Cum spațiul nu ne permite, ne mărginim să precizăm că a colaborat la această publicație permanent, aproape în fiecare număr, până la încetarea apariției (1944). Un alt învățător strălucit, Vasile Tomegea, lăudând activitatea lui Gheorghe Rădășanu scria că "a reușit ca dintr-un sat cu râpi și ponoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a ne răspunde. În fine, ne-a convocat la Smolnâi. Dl. Francis vorbea rău franțuzește și nu era acomodat cu uzanțele diplomatice și cu principiile dreptului internațional. Așa că s-a decis ca, în cadrul întrevederii cu Lenin, dl. Francis să se mărginească în a expune scopul vizitei noastre și să protesteze contra arestării lui Diamandi. Eu trebuia să denunț nesocotirea drepturilor omului și să resping pretextele pe care, cu siguranță, el le va invoca. În urma deliberărilor, s-a redactat o Notă colectivă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
altă viziune. Această mașinărie metafizică neînțeles de complicată care este omul, în trecerea lui prin viață, lasă niște dâre. Emoția lui în această miraculoasă existență în lumină se concretizează în diverse forme de expresivitate, poeme, proze, dacă e să ne mărginim la verbalitate sau opere muzicale ori vizuale sau chiar rugăciuni, dacă lărgim cadrul la artistic și apoi la spiritual. Aș zice că acest dar al omului de a crea forme de expresivitate (opere) așa cum creează scoica perle este cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
constituit cel de-al doilea demers al meu vizând recuperarea poeziei tradiționale de la Sama-Veda, la trubaduri. Întrebarea d-tale preia un fals acreditat de leneșa noastră critică literară care a refuzat să remarce structura binară a operei și s-a mărginit să dilate până la hilar această singură filiație trubadurescă. Trubadurii sunt un capăt de drum, cu ei se încheie calea regală a poeziei tradiționale, artă sincretică constituită din alianța muzicii și poeziei, și așa văzând lucrurile, în acest veac schimonosit care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dacă mi-aș fi schimbat numele, atunci poate. Când am luat examenul de admitere la facultatea de litere din București și nu mi s-a dat locul, am realizat că în cazul meu nu am șanse deosebite. M-aș fi mărginit, probabil, la atelierul mecanic din Codlea unde lucram, fără a fi avut o calificare, iar după '89 aș fi rămas cu siguranță pe drumuri. Poate aș fi reușit să lucrez la un cotidian, în ce calitate însă nici vreau să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și le-am lăsat până se deteriorează hârtia acolo. La fel am făcut și cu piesele de teatru. Nu orice se scrie trebuie și publicat. Eu public cam o poezie la 10-15 scrise. Ajungând la concluzia că talentul meu se mărginește la poezie, am făcut un pact cu ea și de atunci mă rezum la doar câteva eseuri, atunci când mă doare ceva sau a răspunde la câteva întrebări. În privința prozei românești, eu personal nu sunt de acord nici cu Cioran, nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Treptat, atelierele s-au extins spre sud-est, în mahalaua Nicolina, preluând, în cele din urmă, numele cartierului. Deja, începând cu anul 1911, denumirea se schimbase în Atelierele C.F.R. Iași. Despre construcția atelierelor s-ar mai putea povesti multe. Mă voi mărgini aici numai la prezentarea structurii lor inițiale. Așa cum a fost ea gândită, în funcție de operațiunile care se desfășurau acolo. Informațiile au făcut subiectul unui raport detaliat, întocmit de Theodor Dragu, personaj ce îndeplinea funcția de inspector general și șef al Serviciului
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mare de animale sălbatice. Vizitând Moldova în 1722, ieromonahul Silvestru stabilea granițele, apoi enumera județele țării, printre care și județul Fălciu, care „Are două târguri mai de seamă: Fălciu și Huși. În acest din urmă există și o episcopie. Se mărginește cu Bugeacul, adică cu acele ținuturi ce au fost luate Principatului Moldovenesc de către turci și tătari. Aici sun numeroase vii”. Interesantă este informația referitoare la existența unei „fabrici de silitră”, în apropiere de movila Răbâia: „La movila numită Răbâia se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Societatea, dezbinată, înțelegând că unitatea proiectată odinioară este necesară, chiar indispensabilă. În acest cadru de conciliere, colaborarea unor medici la construirea zestrei muzeale a Societății poate fi elocventă. Nu este potrivit, în acest moment aniversar, să procedăm la inventare. Ne mărginim să evocăm doar câțiva medici care, prin donații, colecții, prin opere de seamă, au așezat o piatră la temelia acestei Academii. Este normal să ne reamintim iarăși de doctorul Czihak. Din primul an, figurează printre doctorii întemeietori de colecție: o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
însă ca farmacist (Dl. farmacist Zbișewschi) deoarece îndeplinea funcția de farmacist. Existența acestui ospiciu este indubitabilă, deși amintirea sa s-a pierdut și nu-l găsim menționat nicăieri. Nu putem identifica nici imobilul în care a funcționat respectiva instituție. Ne mărginim așadar la puținele știri pe care le transmite documentația respectivă. Aceste știri se referă mai ales la aspectele contabile ale instituției: le vom menționa doar în măsura în care din ele putem extrage date cu caracter medical. În mod indirect rezultă că ospiciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Înregistrează totul ca o realitate. Iată, bunăoară, "la 12 august 1879, șase zile după moartea lui Micle, aparent răvășită de durere [...] femeia cu ceva din tonul pledoariilor Zoei Trahanache către Tipătescu nu uită deloc de cele practice: "... acuma însă mă mărginesc a te ruga să-mi faci o suplică la Ministerul de Culte în care să ceri din parte-mi să-mi acorde salarul răposatului până la regularea pensiei"", sau, la 18 februarie 1882, "știe să amenințe cu alintări pisicești à la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
opului, dar răspunsul acestuia vine ca un soi de afront, lăsând a se înțelege faptul că el nu-și putea permite de-acum să slujească o cauză provincială, depășită în orice caz, văzând în Eminescu un scriitor care "s-a mărginit" la "o meschină notorietate națională" și "s-a mulțumit să dorească doar binele țărei sale", "hulind tot ce nu e român", nepricepându-i pe "uriașii descoperitori și propovăduitori ai ideii de dezrobire internațională din apusul Europei", cu care a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tocmai depărtat cutrierată de hoarde străine și bande de haiduci a căror nume ajunsese legendar; de unde pentru siguranța publică nu era decât o ceată de panțiri 1 plătiți mai mult pentru paza domnului decât a țărei, iar artileria noastră se mărginea în două tunuri, unul la Iași și altul la Galați; de unde noi cei mai bătrâni am apucat timpuri pe când nu se dădea o funcțiune, un decret de boierie, un hrisov, o hotărâre judecătorească fără tradiționalul rusfert 2, care intrase adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
evoluțiunea făcută de poporul nostru în cursul a 36 de ani de domnie ai Regelui Carol sub care s-a schimbat țara din temelie, mi-ar trebui volume și volume și un talent care îmi lipsește; de aceea, mă voi mărgini a descrie numai unele fapte petrecute sub ochii mei la care direct sau indirect am participat și eu. Trec deocamdată la un alt ordin de idei. Pe când în București se preparau gravele evenimente politice care au avut loc mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cutare contur, cutare umbră. Cine știe? Dac-aș fi cultivat serios această dragoste a mea înnăscută, poate că aș fi astăzi în alte împrejurări materiale, căci pictura e o artă cosmopolită. Un tablou bun e oriunde bun, în timp ce literatura e mărginită în limitele strâmte ale țării. Dar părintele meu, deși om cult pentru timpul în care trăia, era totuși sub influența vechilor prejudecăți și, prin urmare, în contra unor profesiuni astăzi onorate în toate țările și în toate straturile sociale. Așa, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
oxigen generat de plante, de care am vorbit. Poate cu alt prilej să detaliez ce modificări de mediu induc excrețiile, În cursul transformării lor pentru a reintra În circuit, dar acum, pentru a nu complica și mai mult expunerea, mă mărginesc doar la rezultat: efectele sunt de asemenea oxidante. Una peste alta, planta contribuie prin oxigen, iar animalul prin excreții, la oxidarea continuă a mediului, lucru după cum se vede legic și manifestat de-a lungul Întregii evoluții biologice pe Pământ. După cum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fac parte dintre aceia care critică dar nu oferă nici o soluție viabilă, ci caut să-mi păstrez pragmatismul. Promit ca În viitor să comentez și dificultățile pe care le Întâmpină găsirea unei soluții globale (dacă n’am făcut-o deja), mărginindu-mă acum la a expune o soluție locală, dar care poate fi extinsă la orice situație similară, anume În cazurile de poluare termică. La aproape 3.000 km de noi, a putut fi prevenită, mai mult, exploatată, o situație asemănătoare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
continuu, stabilind asociații cu acestea. Am arătat atunci că aceste asociații sunt extrem de strânse la plantele vechi, precum coniferele, la care microorganismele, de fapt ciuperci, se Întrepătrund cu țesuturile rădăcinii. Dar, pe măsură ce planta evoluează, aceste relații devin mai laxe, ciuperca mărginindu-se doar să acopere rădăcinile. Si astfel, coborând pe firul evoluției, Înapoi la conifere, plante tipice pentru relația intimă cu microorganismul, mai găsim o explicație. Coniferele au apărut, și trăiesc și astăzi, În condițiile unui sol sărac și subțire, situație
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]