5,243 matches
-
deja pornită. Și apoi încă un pas... și încă, apoi... și încă... Ferestrele multiplicate Podul pe care pășisem părea suspendat printre nori, ca un arc traversând prin cer. La capătul care se zărea undeva în distanță, erau multe colane de marmură, stâlpi împrăștiați din loc în loc. Ajungând mai aproape de pilaștrii de marmură am observat că fiecare susținea câte o fereastră ovală, ca un mic tablou înrămat, în vârful coloanei de piatră albă. M-am oprit în fața primei ferestre, privind în geamul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
încă... Ferestrele multiplicate Podul pe care pășisem părea suspendat printre nori, ca un arc traversând prin cer. La capătul care se zărea undeva în distanță, erau multe colane de marmură, stâlpi împrăștiați din loc în loc. Ajungând mai aproape de pilaștrii de marmură am observat că fiecare susținea câte o fereastră ovală, ca un mic tablou înrămat, în vârful coloanei de piatră albă. M-am oprit în fața primei ferestre, privind în geamul transparent... numai că geamul nu era transparent. Rama subțire și aurie
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
un contur, dar care în mod sigur ducea undeva, la drumuri și posibilități infinite, chiar dacă nu se vedea nimic altceva decât seninul albastru al înălțimilor. La picioarele mele, norii albi și pufoși ascundeau pe alocuri asfalt, pe alocuri pământ sau marmură. Podeaua platformei etajului nu era precis definită, nici fixă și se schimba la fiecare pas, influențată de gândurile care-mi treceau prin cap, sau de starea de certitudine sau îndoială pe care aș fi avut-o de la un moment la
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
coexistând printre nenumărate statui, decorații arhitecturale sau bănci și becuri, însă unde nu se afla nimeni... Am ajuns în mijlocul acelui oraș cu clinchete de legende și susur de povești, descoperind că ecourile veneau din interiorul său, o piață pavată cu marmură și gresie alb-gălbuie, având în centru o fântână arteziană, rotundă. Pe un postament de pietre acoperite de calcar se găsea un mic îngeraș de marmură, care părea să amintească de mesagerul iubirii, pentru că ținea într-o mînă un arc cu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și susur de povești, descoperind că ecourile veneau din interiorul său, o piață pavată cu marmură și gresie alb-gălbuie, având în centru o fântână arteziană, rotundă. Pe un postament de pietre acoperite de calcar se găsea un mic îngeraș de marmură, care părea să amintească de mesagerul iubirii, pentru că ținea într-o mînă un arc cu săgeți. În cealaltă mână avea o stropitoare, prin care țâșneau șiroaie de apă în lumina soarelui, sclipind și adunându-se în jurul postamentului. Odată cu apa, susurau
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
undele concentrice de pe suprafața sa mișcătoare, aproape fără să mă mai gândesc la nimic... însă, la un moment dat, după câteva clipe ce păreau eterne, am auzit o întrebare: Ce aștepți? Nu știam dacă vorbise apa fântânii sau îngerașul de marmură... Am ridicat privirea, însă soarele mă împiedica să văd clar de unde venea vocea. Stropii sclipeau, undele foșneau vălurite... marmura nu se mișcase din loc. Ce pot aștepta aici? am întrebat aiurea. Ori trecutul, ori viitorul..., a venit răspunsul, la fel de învăluit
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
după câteva clipe ce păreau eterne, am auzit o întrebare: Ce aștepți? Nu știam dacă vorbise apa fântânii sau îngerașul de marmură... Am ridicat privirea, însă soarele mă împiedica să văd clar de unde venea vocea. Stropii sclipeau, undele foșneau vălurite... marmura nu se mișcase din loc. Ce pot aștepta aici? am întrebat aiurea. Ori trecutul, ori viitorul..., a venit răspunsul, la fel de învăluit de șoaptele poveștilor. Am de ales?... E drept că în general nu prea poți alege, dar aici le găsești
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
apele argintii... Adevărul etern Hotărându-mă să aflu unde dispăruse ceasul meu, sau sperând să găsesc altul nou, mi-am propus să ajung dincolo, în partea cealaltă a lagunei. Mergând pe malul stâncos, am ajuns la ruinele unei porți de marmură albă, coloanele fiind acum acoperite de iederă, trandafiri sălbatici și alte plante agățătoare, unele înflorite, altele atârnând deasupra arcadei, parcă amintind de alte vremuri, plantele înviorând marmura prin prospețimea lor eternă și colorată. Poarta era doar un arc în mijlocul drumului
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
a lagunei. Mergând pe malul stâncos, am ajuns la ruinele unei porți de marmură albă, coloanele fiind acum acoperite de iederă, trandafiri sălbatici și alte plante agățătoare, unele înflorite, altele atârnând deasupra arcadei, parcă amintind de alte vremuri, plantele înviorând marmura prin prospețimea lor eternă și colorată. Poarta era doar un arc în mijlocul drumului, câteva coloane vechi, însă cândva fusese mult mai mult... o intrare spre vreun monument sau un templu, sau un adăpost pentru comori... sau cine știe ce altceva, oricum, după
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ea oarecum. Eu mai rămân aici, poate mai prind vreo corabie înapoi. Dar mergi tu acum și poate o să încerc și eu, mai târziu. Dacă mai vii înapoi, să-mi povestești ce-ai găsit. Bine. Am trecut dincolo de poarta de marmură și am zărit la câțiva pași lespedea de piatră, la o oarecare distanță, care pe hartă indica niște scări desenate. Am împăturit harta lângă lespede și am dat piatra la o parte, descoperind că într-adevăr adăpostea niște scări care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
harta lângă lespede și am dat piatra la o parte, descoperind că într-adevăr adăpostea niște scări care coborau undeva, în întuneric. M-am uitat înapoi, la poarta unde turista călătoare, cu aparatul de fotografiat, rămăsese rezemată de coloanele de marmură, printre florile colorate, și mesteca gumă în continuare, privindu-mă cu atenție și curiozitate. Nu vrei să păstrezi harta? am întrebat-o. Poate o să vrei să vii și tu încoace, mai târziu. Poate că da, încă nu știu, a zis
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
din nou, foarte puternic, pentru că genunchii i se înmuiară, iar el, Gajus Caesar, al treilea Împărat al Romei, căzu în genunchi și, pe când cădea, scuipă sânge. Se prăbuși cu fața în jos pe splendidele dale ale podelei. Lovindu-se de marmură, inelul sigillarius, pe care era incizat ochiul lui Horus și care aparținuse unui vechi pharaon, se sparse. Fără să conștientizeze cum, printr-un misterios mecanism al minții, își aminti sfatul tatălui său: „Ultima apărare: prefă-te mort“. Rămase nemișcat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — Hai să plecăm, spuse Chereas. Vine cineva, hai să plecăm! Ieșiră în fugă. Pe pardoseală era atâta sânge, încât mâinile Împăratului în agonie erau scufundate în el. Și în timp ce zăcea cu fața în jos, ochii i se fixară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și dur. Îi spuse: — O să vină repede și vremea ta, după câte văd. Soldații râdeau. Ea lăsă cămașa să-i alunece pe umăr și-și descoperi un sân. Nu semăna deloc cu sânii mici, tari și inaccesibili ai zeițelor din marmură, nici cu ce putuse el zări la femeile din cortegiul mamei lui. Era o masă albă, compactă, cu vinișoare subțiri, albăstrii, și un sfârc mare, brun. Ea îi luă mâna și i-o puse pe sân. Nu avea să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se afla Roma, pe care Gajus n-o văzuse niciodată. Mintea lui fragedă, vrăjită de evocările preceptorului grec, visase că, după o lungă călătorie peste dealuri și câmpii, avea să i se înfățișeze, asemenea unui nor alb, o imensitate de marmură întinsă pe șapte coline ondulate, pe malul unui râu de aur. Mai apoi, misterioasa lui familie - din care, practic, nu cunoștea pe nimeni - se prefăcuse într-o învălmășeală de fantasme, iar Roma devenise un loc înspăimântător, deasupra căruia se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-o luptă nemiloasă. Și numai zeii - care se joacă mereu cu soarta oamenilor - știau că puțini aveau să scape. Dar oamenii, care nu cunosc viitorul, au sculptat imaginea acelui triumphus, la sfârșitul unei splendide luni mai, în cartea de marmură a gloriei romanilor, Fasti Capitolini, aflată în Forum. În seara următoare, istoricul Cremutius Cordo se întâlni sub porticurile din Forum Augusti - cea mai nouă și mai strălucitoare piață a Romei - cu prietenul său Tatius Sabinus, căruia îi mărturisi: — Germanicus trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cine știe de ce, îl ajutase să învingă. Și a ridicat în cinstea lui un altar. De fapt, era un monument închinat lui însuși. La acele cuvinte, vântul risipi ceața și dădu la iveală, pe deal, un edificiu solemn, terasat, din marmură albă. Pe prima terasă se aflau greoaiele rostra - pintenii de metal cu trei vârfuri folosiți pentru a sparge chila corăbiilor dușmane - de pe cele treizeci și șase de navae rostratae pierdute de Marcus Antonius. Erau zdrobite, făcute așchii; puterea lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vârfuri folosiți pentru a sparge chila corăbiilor dușmane - de pe cele treizeci și șase de navae rostratae pierdute de Marcus Antonius. Erau zdrobite, făcute așchii; puterea lor de distrugere nu salvase corăbiile de la înfrângere. Pe a doua terasă era sculptată în marmură o procesiune a zeilor, care susținea statuia triumfală din bronz a lui Augustus. Peste toate acestea, împodobit cu un portic, se afla altarul zeului care îi dăruise lui Augustus puterea. — Augustus știa că, dacă la puterea ta o adaugi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să fie dus la regina lui - și-a dat viața în brațele ei. În iarba rară, țepoasă din jurul palatului abandonat se vedeau niște ruine. Mergeau încet și Germanicus se uita pe jos, ca pe colina Actium, fiindcă bucățile acelea de marmură erau rămășițe ale unor inscripții și statui. Ieși la iveală o mică sculptură în piatră de Siene: era zeul Thot, simbolul cunoașterii. Poate că îi ținuse tovărășie stăpânului palatului în ultimele zile. — Să nu atingi nimic, îi spuse Germanicus fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și pentru Marcus Antonius senatorii decretaseră damnatio memoriae, ștergerea oricărei amintiri. Pronunția lui latină era prea clară și nobilă, bătrânul preot îl privea, iar el, obosit să se mai prefacă, spuse: — La Roma n-a mai rămas nici o statuie de marmură, nici o pictură care s-o înfățișeze. Mai apoi am aflat însă că unii păstrează în taină statuile ei, unele chiar fărâmițate... — Tu știi că Augustus i-a adus la Roma, ca sclavi, pe cei trei fii pe care Cleopatra i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vânt, care înroșiră cerul în jurul mausoleului. Gândindu-se la el însuși în termeni eterni cu patruzeci și doi de ani înainte de a muri, Augustus ridicase mausoleul întru gloria sa. Le sugerase arhitecților să construiască un tumul circular solemn, acoperit de marmură, împrejmuit de copaci și plante veșnic verzi, în vârful căruia, la o înălțime de patruzeci de metri, strălucea statuia lui divinizată. Din familia lui, mulți ajunseseră în mausoleu, mare parte dintre ie despărțiți în urma unei morți violente chiar înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spunea că în locul acela, cu o mie de ani în urmă, navigase Ulixes. Într-adevăr, în fundul golfului se înălța muntele magic al Circei, vrăjitoarea: mons Circaeum. Tiberius a adus în peșteră sculpturi gigantice înfățișând mitul lui Ulixes, bucăți luminoase de marmură albă pe fundalul întunecat al pietrei umede. Miturile alese erau însă sinistre. În fund, într-o nișă, imensul trup al lui Polyphemos zăcea beat, adormit, iar Ulixes se apropia ca să-l orbească cu țepușa înroșită. În colțul opus, preotul Laocoon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca să-l orbească cu țepușa înroșită. În colțul opus, preotul Laocoon și fiii lui se contorsionau în strânsoarea șerpilor-de-mare. În mijloc, apa care țâșnea din stâncă alimenta un bazin circular, dar din apă se ivea, într-un enorm grup de marmură, monstrul Scylla. Sculptura, aleasă cu siguranță de Tiberius, era probabil o reprezentare a repulsiei sale tot mai mari față de femei: chipul era zâmbitor și suav, însă frumosul tors feminin se lățea, de la talie în jos, într-o învălmășeală de tentacule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Evandrus. Augustus alesese locul pentru a construi un templu în cinstea lui Apollo, zeul care, potrivit cuvintelor sale, îi adusese victoria de la Actium împotriva lui Marcus Antonius și care acum, după atâtea măceluri, simboliza ordinea, moderația, pacea. Pentru templu comandase marmură albă de la Luni, avea un portic cu coloane din marmură galbenă și cincizeci de herme din marmură neagră veche, reprezentând mitul Danaidelor. Înăuntrul templului, în spatele ușilor grele de bronz, închisese în soclul statuii divine vechile Cărți Sibiline, în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cinstea lui Apollo, zeul care, potrivit cuvintelor sale, îi adusese victoria de la Actium împotriva lui Marcus Antonius și care acum, după atâtea măceluri, simboliza ordinea, moderația, pacea. Pentru templu comandase marmură albă de la Luni, avea un portic cu coloane din marmură galbenă și cincizeci de herme din marmură neagră veche, reprezentând mitul Danaidelor. Înăuntrul templului, în spatele ușilor grele de bronz, închisese în soclul statuii divine vechile Cărți Sibiline, în care se spunea că era scrisă soarta Romei. Prin intermediul unor agenți, achiziționase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]