3,725 matches
-
care conceptele sunt reevaluate în termeni seducători. Vorbind, spre exemplu, despre spectacolul de absolvire, Cartofi prăjiți la orice, profesionistul face o interesantă mărturisire: "nu l-aș mai putea repeta acum nu mai am inocența atît de necesară acestui text!" (de meditat: chiar îți pierzi inocența, odată cu trecerea anilor? Sau: dispariția ei este, întotdeauna, un obstacol?). O personală definiție dă Alexa Visarion și-n cazul regizorului: este egal cu valoarea interogațiilor adresate prezentului. El trebuie să dinamizeze structura textului dramatic, sub raportul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacol de idei importante și de frumusețe modernă cuceritoare. (Valentin Silvestru) [...] DA sau NU. O piesă intens conflictuală. Un conflict intens contemporan. O contemporaneitate intens conștientă. O conștientizare intens constructivă. O constructivitate intens revoluționară. [...] Pentru Alexa Visarion, regizorul care a meditat special asupra locului, rostului și puterii ședinței în viața omului societății secolului XX [...] o asemenea piesă tocmai despre o ședință furtunoasă, nu putea să însemne decât perspectiva unei munci care să fie făcută cu amandouă mâinile, cu tot talentul, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nici o influență din afară, să nu depinzi de conjunctură, să ajungi să gândești ceea ce oamenii trăiesc zilnic, dar nu știu sau nu pot să spună. Pentru un regizor nu este important să știe să lucreze spectacole și filme, ci să mediteze prin ele. Când spectacolul are o miză, stângăciile de construcție se suportă mai ușor. Important e să arunci în aer esențialul. O miză a filmului respectiv sau a creatorului în general? Nu putem face filme, spectacole, decât atunci când avem multe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de valoare vine greu spre film și datorită faptului că pe drum se întâlnește cu multe bariere de înțelegere, în primul rând. Sunt convins că, dacă toți am înțelege cu adevărat ce înseamnă o operă de valoare, n-am mai "medita" atât de mult, îndoindu-ne de oportunitatea translării ei cinematografice. Fără a fi ecranizări, unele din filmele noastre se apropie totuși de zona de interes pe care o discutăm. Ați citat Croaziera care e, în felul său, un roman cinematografic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
celor Zece și care au avut, după 1981, mijloacele de a-și pune în practică unele concepții? În ce context s-a constituit Grupul celor Zece? și în ce scop? În conjunctura de după `68, Grupul celor Zece a încercat să mediteze la ceea ce el definea ca o situație de criză, iar membrii săi se prezentau ca arhitecții unei societăți mai bune. La mijlocul anilor `60, începe să se nască contestarea valorilor societății de consum și se dezvoltă o atitudine nouă față de autoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
trebui să fie "o politică comună a omului și a speciei" și să se gîndească la proiectul unei "civilizații noi". Crearea Grupului celor Zece era, pentru el, un mijloc de a aduna cunoștințe, de a schimba idei și de a medita la noi perspective. "PLURIAPARTENENȚA" " În funcție de subiect, fiecare membru al grupului avea să fie "examinat", supus, într-o ambianță de generozitate, dar și de autenticitate riguroasă, unei priviri implacabile. Era imposibil să mergi la aceste întîlniri cu ideea de a face
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
are obîrșia în vremea ideologilor? Cînd Joël de Rosnay compară Grupul celor Zece cu conferințele Macy din anii '50 din Statele Unite, uita că cele din urmă nu implicau politicienii și că nu era vorba, cel puțin nu explicit, de a medita la un proiect politic. Obiectivul propus era de a înțelege cum funcționează gîndirea. Era vorba, în fapt, de a trece de la un fel de reprezentare materială și energetică la o reprezentare in-formațională a vieții, de a intra în era comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
4 (text colocvial) Paris, 1 iulie 1982 Dragă domnule Liiceanu, Un străin care ar citi Jurnalul dumitale [Jurnalul de la Păltiniș, n.n.] ar putea rămâne cu impresia că în România, în toți acești ani sumbri, nimeni nu făcea altceva decât să mediteze la nesfârșit, sau să viseze la destinul civilizației. Dai astfel o imagine falsă doar în aparență, dar în fapt veridică, a realităților de acolo, pentru că faptele pe care le relatezi sunt reale chiar dacă sau întâmplat numai la Păltiniș. Doar asta
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
năzuind în somn sau treaz să prindă peștele cel mare). În tabloul al II lea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care, sfidând limitele, devine Ionacău tătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime (omul lucid care meditează asupra condiției sale existențiale), apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului exis tenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul reface, sim bolic, toată istoria omenirii, năzuind să se nască iarăși și iarăși, iar în ultimul tablou Ionaascetul cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
societăți cripto-staliniste, precum cea românească de după 1990, este taxat drept rezistență, opoziție față de o cunoaștere-putere oficială, propagată de intelocrați și Curte. Foucault gândea cu istoria. Astfel că fenomene totalitare precum fascismul și stalinismul l-au condus pe gânditorul francez să mediteze asupra unor întrebări, aparent, simple: Cum funcționează puterea la nivel social, cotidian, la nivelul practicii curente? Ce efecte stârnește jocul puterii în cadrul societății? Cum se manifestă relațiile de putere între oameni? Când Foucault vorbește despre putere, el nu se referă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
doar cîteva exemple Liviu Ciulei, O. Paler, Iulian Vișa sau Lazăr Vrabie. Amintirile cunoscutului actor devin însă un capitol important al memorialisticii noastre de specialitate. Această carte care "conține mai multe cărți" (cum remarcă în postfață și Victor Frunză) informează, meditează, reamintește, iubește și acuză. Profitabil, de fapt, pentru noi toți... De ce nu voi pleca din țară niciodată?!... ...Răspuns: eu nu voi pleca din țară, niciodată, fiindcă m-am deprins să fac (fuck)... jocuri de cuvinte. Și în altă limbă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
reacțiunea, neliniștea călătorului la Grand Hôtel Victoria Română, dar și panica unor personaje cît se poate de grave, din proza scurtă a autorului, ca Leiba Zibal din O făclie de Paște, sau hangiul Stavrache din nuvela În vreme de război. Meditînd la toate acestea, ne-am dat seama că se poate vorbi profitabil și despre neînțelegere, malentendu, ca formă a receptării, a lecturii critice. În istoria literaturii, noi puncte de vedere corectează, nuanțează, denunță (obligatorii) vechi malentendu-uri. Dinamica ideilor sudează în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
simțit vinovat. Cu panarama asta nouă, poate mama va afla și de cealaltă. Se adunaseră cam multe săptămîna asta, una după alta. Merita să fie pedepsit. În locul mamei, el și-ar fi făcut mult mai multe. În liniștea camerei, o să mediteze la greșeli. Poate o să reușească să nu mai facă pe viitor. Toate treburile astea o costă pe mama. Și o supără. Ca să-și dea și el o pedeapsă, a decis să nu se mai uite la televizor cît era încuiat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
începea să creadă în spusele lui. În fond, de ce n-ar fi așa? Trebuia să-și liniștească și propria frică, pentru a nu se întoarce cu coada între picioare la hotel. Mda, ai dreptate, a spus Alin, după ce-a meditat puțin. Da' atunci ce-o fi? Că ceva tot scoate sunetele astea. Nu știu. Poate cîinii de la o stînă. Azi am trecut pe lîngă o stînă. Chiar-că. Cîinii trebuie să fie. Și ăștia-s legați, nu? Adică-s ținuți acolo
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
m-a chemat/ Sunt blestemat!"; 30. Satul devine suflet, are alte dimensiuni existențiale: "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat/ Aici orice gând e mai încet,/ și inima-ți zvâcnește mai rar"; 31. Condiția omului în lume poetul meditează asupra condiției omului: Unde și când m-am ivit, nu știu/ din umbră mă ispitesc singur să cred/ că lumea e o cântare"; 32. Motivul somnului se asociază cu viziunea morții ("În somn sângele meu ca un val/ se trage
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dar nu se poate manifesta într-o societate superficială, meschină. El își exprimă viziunea filosofică asupra iubirii și morții, ridicând privirea la "steaua/ singurătății", întorcându-se la propria-i tinerețe, când putea visa: "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată". Meditând asupra morții, poetul își imaginează ca simbol mitologic, pasărea Phoenix (Odă, în metru antic), conștient că arta eternizează creatorul, care trăiește dincolo de timp (Numai poetul). MIHAI EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL Eminescu avea o cultură de nivel european, și a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
noastră". Visul de iubire nu s-a împlinit, se revine la starea de meditație și la concluzia că totul este efemer. În primele trei strofe se conturează un portret al omului de geniu într-o lume superioară, metafizică, unde acesta meditează la cultură, cunoaștere, istorie, tainele și geneza universului. Iubita îl îndeamnă să renunțe la universul ideatic, oferindu-i fericirea terestră. Strofa a patra cuprinde monologul liric al poetului, evidențiind superioritatea gândirii acestuia, care murmură cu ironie: "Eu am râs, n-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aflați în armonie cu natura personificată: "Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri". Gerunziul adormind exprimă comuniunea poet-codru, iar căderea florilor de tei semnifică un farmec unic al sentimentului. Personificat, codrul meditează asupra iubirii, a îndrăgostiților care semnifică un simbol mitic al perpetuării vieții. Limbajul artistic are o coloratură populară prin formele de viitor popular ("or să-ți cadă", "șede-vei") sugerând optimismul, speranța împlinirii iubirii absolute. Repetițiile sugerează intensificarea sentimentului ("rânduri-rânduri
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
boltă luneci/ Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci". Luna este martor al timpului individual (bătaia ceasornicului), dar și a timpului universal, când ea "varsă peste toate voluptoasa ei văpaie"). În acest tablou, perceput mai mult vizual, sub aspectul lunii se meditează asupra scurgerii ireversibile a timpului, imaginile au o anume dinamică sugerată de verbe, substantive, adjective. Poetul urmărește drumul astrului, martor al spațiului infinit, terestru sau cosmic, după care contemplă aspecte din viața efemeră a omului: "Și în câte mii de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
variat al umanității. Sunt aduse în față, prin antiteză romantică, diferite tipuri sociale de la rege până la omul sărac, copleșit de gânduri, care cugetă "la ziua cea de mâine". Luna tutelează universul: codri, izvoare, pustiuri, palate și cetăți, gândirea omului și meditează la problemele omenirii. În unele schițe de portret satiric sunt prezentate câteva "figuri": imaginea unui tânăr ce "caută-n oglindă de-și buclează al său păr", sau cea a negustorului care "-mparte lumea de pe scândura tarăbii", iar, prin contrast cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mic", "c-o haină roasă-n coate" (condiția nefericită a geniului), deși el deține cheia secretă a universului, el știe că omul este supus destinului, fiind o ființă efemeră. Bătrânul dascăl, adus în scenă prin antiteză cu alte individualități umane meditează la condiția eternizării prin aspirație și creație. Pe de altă parte, conștiința poetului (ochiul lunar) contemplă viața oamenilor, care ocupă diferite poziții sociale, dar sunt egali în fața morții: " Deși trepte osebite le-au ieșit din urna sorții/ Deopotrivă-i stăpânește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
conturează portretul fetei de împărat, de o autentică unicitate terestră. Ea reprezintă Pământul, dar unele comparații "Cum e fecioara între sfinți/ Și luna între stele", sugerează predispoziția ei spre înălțimi astrale și face posibilă legătura Cer-Pământ. La apariția Luceafărului, fata meditează, se simte atrasă de un flux inexplicabil care devine aspirație "și-astfel dorința-i gata". La rândul lui, Luceafărul confirmă reciprocitatea atracției dar, la nivel exterior ("Și cât de viu s-aprinde el"), în timp ce fata resimte chemarea în spațiul interior
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
înzestrat cu o fire melancolică, tristețe, inocență, aspirații spre idealuri superioare. Dionis avea aproape 18 ani, se retrăgea în visare și singurătate, moștenea doar un portret de la tatăl său. Într-o zi ploioasă de toamnă, acest tânăr inteligent și sensibil, medita în spirit kantian: "nu există nici timp, nici spațiu, își spuse el, ele sunt numai în sufletul nostru". Dionis împrumută cărți de astrologie, de la anticarul Riven, aspiră spre cunoaștere, dar acest lucru este posibil doar în vis. În spațiul oniric
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
protagonistul îl refuză, pe motivul că boala lui e un fapt minor. Au loc hărțuieli oarbe, în urma cărora rămân morți și răniți. Întors de pe front, în convalescență, după ce un obuz îl îngropase sub țărână, provocându-i pierderea auzului, Ștefan Gheorghidiu meditează la suferințele celor mulți și nu-l mai interesează dacă soția îl înșeală, deși altădată căuta certitudini absolute cu privire la infidelitatea soției. Romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război este scris la persoana I și relatează suferințele eroului ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
meargă la școală, fetelor le trebuia zestre, băieții cei mari își cereau drepturile. Pentru băieții mai mari, un model în afaceri era vecinul lor, Tudor Bălosu, pe care Moromete îl înfruntă de câteva ori, având sentimentul libertății și independenței. Protagonistul medita pe stănoaga podiștei, vorbea singur, justificându-și monologul: "n-are cu cine discuta, în sensul că nimeni nu merită să-i asculte gândurile". Într-o zi se hotărăște, la insistențele lui Tudor Bălosu, să taie și să vândă salcâmul. Copacul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]