KorAP: Find »[drukola/base=meniu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...169 >

4,210 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585

În mâna unei fete din celălalt capăt al localului. În afară de bani, singurul lucru de care avea nevoie un bărbat la Femina era să aibă ochi buni. M-am așezat la o masă În colț și am privit Într-o doară meniul. Alături de o listă cu băuturi, era și o listă cu acele cadouri care puteau fi cumpărate de la chelner, pentru a fi trimise prin tub: pudră compactă la prețul de o marcă și jumătate, o cutie specială pentru chibrituri la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

întinsă pe un șezlong, îmbrăcată într-una din creațiile ei exagerate, cu părul lung și gri lăsat să se rostogolească peste talie. Stătea cu jumătate de corp pe un morman de materiale și cu fața într-o pungă cu un meniu de mic dejun de la McDonald’s. Deși Lisa confirmase interviul cu asistenta Friedei în dimineața respectivă, Frieda insista că nu exista nici o programare. — Dar asistenta ta... — Asistenta mea, o acoperi Frieda cu un urlet puternic, este o idioată inutilă. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
la astfel de ocazii. Afundându-se în scaun și băgându-și coapsele sub fața de masă în așa fel încât lenjeria sa intimă să nu mai fie la vedere, ea comadă grațios un gin tonic. În timp ce Clodagh se uita peste meniul cât o coală tipografică, doisprezece sau paisprezece angajați îmbrăcați în costume negre cu cămăși albe stăteau atenți în diferite părți ale camerei tăcute. Când și-a ridicat privirea din meniu, își schimbaseră locurile între ei, deși nici ea, nici Dylan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
comadă grațios un gin tonic. În timp ce Clodagh se uita peste meniul cât o coală tipografică, doisprezece sau paisprezece angajați îmbrăcați în costume negre cu cămăși albe stăteau atenți în diferite părți ale camerei tăcute. Când și-a ridicat privirea din meniu, își schimbaseră locurile între ei, deși nici ea, nici Dylan nu îi văzuse mișcându-se. — Parcă suntem într-un film SF, șopti ea. Dylan râse, zgomotul puternic propagându-se în camera goală, iar inima lui Clodagh începu să bată puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nu răspunse. Dacă nu renunță la greva foamei în curând, continuă Clodagh. Chiar va trebui să o fac. Nu primește nimic hrănitor din toată ciocolata aia și... —Ce iei ca aperitiv? o întrerupse Dylan brusc. —A! A, păi, nu știu. Meniul este extraordinar, spuse Dylan, un pic prea apăsat. —A, da. Nu poți uita de copii măcar pentru două ore? —Scuze. Te înnebunesc? — Puțin spus, spuse el, exasperat. Ea începu să se acomodeze. Până la urmă, se afla într-un restaurant minunat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
cu vin vor veni în curând, iar copiii lor erau acasă, în siguranță, cu doi oameni care nu erau nici pedofili și nici bătăuși de copii. Ce putea fi mai drăguț? —Scuze, repetă ea, și se apucă să studieze serios meniul. Înțeleg ce vrei să spui, recunoscu ea. Oh, au scoici. Și sufleu de brânză de capră. Drace! Ce iau? —Aperitiv sau supă? spuse Dylan gânditor. Asta e întrebarea. —„Sau?“ îl provocă Clodagh. Ce este acest cuvânt „sau“? Cred că ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

cu mai multe pete decât piele, iar la cealaltă un bătrân cu fața deformată și mâini tremurătoare. Nici unul dintre ei nu părea În stare să lucreze mai repede decât cu viteza melcului. Femeia din fața lui cumpărase cam toate sortimentele de meniuri gata preparate imaginabile: curry și cartofi, pizza și cartofi, pui cu cartofi, burger cu cartofi, lasagna cu cartofi... Nu era nici măcar un fruct sau o legumă În căruciorul ei, dar erau șase sticle de câte doi litri de cola dietetică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
căruciorul ei, dar erau șase sticle de câte doi litri de cola dietetică și o prăjitură de ciocolată. Așa că era În regulă. Logan Își lăsă mintea să hoinărească În vreme ce bătrânul acela de 100 de ani Înregistra codurile de bare de pe meniurile gata preparate. Toate magazinele mici - atelierul de reparat Încălțăminte, laboratorul foto, curățătoria și cel care vindea clovni grotești din sticlă și figurine de porțelan - erau cufundate În Întuneric. Cu obloanele trase. Oricine avea o nevoie de ultim moment, pe viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

acum lasă-mă să te ajut, dragul meu-mereu te simți mai bine când vorbești cu mine despre diferite lucruri, nu? Stăteam de o parte și de alta a mesei din bucătărie. Făcusem adevărate eforturi în ultimele două săptămâni să gătesc meniuri decente și insistasem să stăm toți trei la masă și să le mâncăm; fusese foarte ușor ca, după plecarea lui Charlie, să ne facem obiceiul de a ciuguli sau de a mânca la ore diferite în fața televizorului. Terminam o porție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

ușă — era incredibil și îi producea panică. Gândindu-se că e proprietarul care a venit să schimbe filtrul aparatului de aer condiționat; sau că e vreun tip de la Hot Enchiladas cu livrare la domiciliu, care a venit să lase un meniu; sau, cel mai probabil, cineva care a confundat ușa, apăsă pe butonul Mute al telecomenzii și rămase nemișcată. Își înălță capul ca un labrador încercând să-și dea seama dacă intrusul a plecat, dar nu se auzea decât zgomotul înăbușit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
trecut cam multișor de când n-ai mai fost singură. Da, parcă n-ai fost niciodată, adăugă Leigh. Nu că ar fi neapărat ceva rău. Dar întâmplător așa e. — Uau. Mai e ceva ce țineți morțis să-mi spuneți? Emmy strânse meniul la piept. Acum nu vă sfiiți. — Păi..., Adriana se uită spre Leigh. — Spune odată. Leigh clătină din cap. — Nu vorbeam serios, spuse Emmy cu ochii mari. Chiar este ceva? — Emmy, querida, e ca în povestea cu un rinocer mare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
crezut, dar e adevărat. Fetele tăcură cât timp Nicholas așeză aperitivele pe masă: ton cu sos tartar cu avocado și un platou vârf cu scoici. Părea că se pregătește să le ia comanda, dar Emmy își puse ambele mâini deasupra meniului și îl privi dușmănos. Înfrânt, acesta se îndepărtă. — Amândouă sunteți de groază. De douăzeci de minute îmi tot spuneți că nu se poate să fiu singură, apoi o întoarceți — hodoronc tronc — și ziceți că nu m-am întâlnit cu destui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
bani și să-mi dea un cont imens de cheltuieli ca să călătoresc în toată lumea, să stau în cele mai bune hoteluri și să mănânc în cele mai bune restaurante ca să mă inspir. Să mă inspir! Să găsesc idei noi pentru meniuri. Ați auzit vreodată ceva mai ridicol? Și cine e idioata care tot spune nu de două luni încoace fiindcă nu vroia să-l părăsească și să-l lase singur pe iubițelul ei? Subsemnata. N-am vrut ca bietul Duncan să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
să lucrez în străinătate. Are de gând să-și deschidă două restaurante noi numai anul ăsta și are nevoie de oameni pe teren ca să supravegheze activitatea, să ajute la angajări, chestii de genul ăsta. Și, desigur, să caute idei de meniu, dacă se poate. Încep de luni într-o săpămână. — Felicitări! spuse Leigh. Adriana o strânse cu putere de mâna pe Leigh și se strădui să pară încântată. Nu că nu se bucura pentru Emmy — la urma urmei, îi mersese ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
sau două din patru. Iar el o să înceapă să caute un nou director general la Willow, așa că eu mă voi putea ocupa mai bine de restaurantele noi. Va trebui să fac câte puțin din toate: să recrutez personal, să stabilesc meniuri, apoi, după deschidere, să mai rămân câteva săptămâni să mă asigur că totul merge bine. Nu că e super? întrebă Emmy plină de încântare. Adriana nu auzise niciun cuvânt. — Despre ce e vorba? întrebă ea. Leigh se uită urât la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
da. Atașamente, nu. Repetă aceste patru cuvinte în timp ce prin minte îi dansau imagini cu rochia de mireasă Monique Lhuillier la care visa (fără mâneci, dar cu bretele, lungă până la podea, cu o eșarfă roz pal legată în talie) și cu meniul ei perfect (aperitiv cu salată de roșii cu lămâie, urmată de o bunătate de ton gratinat la cuptor sau mușchi de vită Matsuzake). Mă bucur să știu că nu sunt singura. Emmy termină de băut cafeaua și linse lingurița. — De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
De lene. Nu, zău. Nu cred așa ceva. — Ba să crezi. Am tot ce-mi trebuie. Doar că nu-mi vine să plec. În plus, în oraș se renovează apartamentul de deasupra mea și zgomotul e insuportabil. — Mmm, făcu Leigh, luând meniul de la chelner. Jesse scutură din cap și se lăsă pe speteaza scaunului. — Cum de suporți să stai atâtea ore cu nemernici obsedați de propria persoană așa ca mine? Leigh nu se putu abține să nu râdă. — Face parte din îndatoririle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
la mâna ei stângă și ridică din sprâncene. — Văd că și tu ai de gând să intri în rândul nostru, al celor căsătoriți. Fără să știe de ce, ea se simți brusc fâstâcită. Fâstâcită și foarte stânjenită. — Desert? întrebă ea luând meniul și prefăcându-se că se uită în el cu atenție. Jesse comandă expresso pentru amândoi. Fără s-o întrebe. Ceea ce, normal, lui Leigh i se păru enervant și atrăgător în același timp. Ar fi vrut un ceai de mentă dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
pariul pe care l-am făcut. — Sunt martoră, consimți Leigh. Și e adevărat. Și eu sunt bucuroasă că l-ai întâlnit pe bărbatul visurilor tale, Emmy, dar Adriana ți-a luat-o înainte. Adriana luă un pliant cu lista de meniuri de pe măsuța de cafea și începu să se uite prin el. — Haideți să comandăm acum ca să ne aducă până începe serialul Grey’s. Sushi? — Stai o clipă, spuse Emmy. — Stai! Graso! Stai! Graso! croncăni Otis. — Nu știu cum de suporți creatura asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
servi lapte și faptul că bucătarul folosea numai fructe și legume organice. Lui Chef Massey i-a plăcut și a rugat-o să-l însoțească într-o călătorie de documentare în Israel, unde să caute idei pentru a-și diversifica meniul și cu alte sortimente în afară de obișnuitele salate verzi Ceasar/grecească și cu sos vinaigrette, dar și să experimenteze diferite tipuri de bucătărie din Orientul mijlociu. În ce-o privește pe Emmy, era binevenit orice motiv pentru a pleca din New York

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
în minte. Era tot așa, cu o pătură moale și romanele ei preferate, dar apăreau și părinții ei care soseau acasă și o luau la întrebări. Ce cauți aici în mijlocul săptămânii? Unde e Russell? Cum merge la serviciu? Când alegem meniul pentru recepție? Ce se întâmplă cu cartea lui Jesse? Unde ai de gând să te înscrii? De ce arăți atât de prost? De ce? Unde? Când? Spune-ne, Leigh, spune-ne! Durerea de cap devenise acum sfredelitoare și brusc își simți pe sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
lui Leigh. — Și două Mad Hatters, cu prăjiturele și sandvișuri în același timp, cum ați cerut. Vine și ceaiul imediat. Doamnelor, să va mai aduc și altceva? — Un soț? Un copil? Un mod de viață? întrebă Emmy. Aveți așa ceva în meniu? Acesta se îndepărtă încet de la masă de parcă ar fi văzut un animal sălbatic. — Eu, ăă, am să vin mai târziu să vad dacă mai aveți nevoie de ceva. Poftă bună, mormăi el și o luă iute din loc. — Dumnezeule, Emmy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

treptele bucătăriei era compactorul de gunoi. De la compresor, un jgheab se deschidea În zidul bucătăriei, lîngă chiuvetă. Cu doi ani Înainte, cînd era mai mic, Jim o Îngrozise pe mama sa, urcîndu-se prin jgheab, În timp ce ea Împreună cu un servitor aranja meniul pentru o cină festivă. De data asta nu era nici un pericol ca motorul să fie pornit. Jim deschise capacul de metal, se cățără printre lamele ca niște coase și Își făcu drum prin jgheabul unsuros. Ușa de metal se lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

după două ceasuri vrea s-o ia de la capăt. Vorbele astea o făcură pe Ruby să se Înece de râs. Atâta au râs și au sporovăit, că trecu o groază de vreme până să se gândească să se uite pe meniu. Abia când chelnerul veni a treia oară să Încerce să ia comanda, hotărâră și ei că ar fi cazul să se gândească la mâncare. În timp ce citea meniul, lui Ruby Îi veni În minte un lucru. Cum s-ar simți ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
trecu o groază de vreme până să se gândească să se uite pe meniu. Abia când chelnerul veni a treia oară să Încerce să ia comanda, hotărâră și ei că ar fi cazul să se gândească la mâncare. În timp ce citea meniul, lui Ruby Îi veni În minte un lucru. Cum s-ar simți ea dacă s-ar dovedi că Sam nu vrea să Împartă mâncarea? În restaurantele franțuzești și italienești nimeni nu Împărțea mâncarea, deși era permis să guști, dar numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]