3,075 matches
-
Sabina Ispas), împăratul nu poate ajunge decât până la hotarul extrem al profanului, acolo unde stau divinitățile eterice: Sorilă, Serilă, Arian. Numai cel din urmă, familiarizat cu lumea arhetipală, recuperează fata de-mpărat prin istețime și învinge zmeii. Arian este adevăratul mire, dobândit printr-o coborâre forțată a prințesei în Infern. În basm, groapa primește limite metrice: „. împăratu de aicea - creștin, de, nu era cătcăune - are o fată de măritat și fata asta are o ghicitoare. Cine sare groapa dă cinci metri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înțelepte, capabile să regenereze lumea: bastonul lui Aron. Proba finală din balada Gruicea I(33) este o altă incursiune în haos. Venit la fata de măritat a împăratului de la Galați (sic!), Gruicea este indicat de tatăl său, craiul Marcu, drept mirele potrivit. Încercările gastronomice la care este supus înainte de drumul mitic îi confirmă natura nefirească, evidentă de la naștere: „Eu la stâne l-am crescut;/ Nouă stâne la mulsoare/ Umpleau nouă ciubare/ Și-i dam lui Gruicea să bea,/ Și-și uda
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făcea?/ Cămășile la zâne-mi lua/ Și pe fugă se punea”. Urmează episodul făgăduinței că zâna mică, „Inelușa”, va fi dată lui de nevastă în schimbul cămășilor, promisiune reînnoită de „a mai mică” însăși. Este cunoscut că la nuntă mireasa oferă mirelui o cămașă la schimbul de daruri. Hainele sunt identificate cu personalitatea celui ce le poartă (de aici folosirea lor în magia prin contagiune), ba chiar ele simbolizează „ființa însăși a omului”, în cazul nostru a aparițiilor divine. Răpirea lor echivalează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
definește întreaga temă a ajutoarelor năzdrăvane. Fauna mitică nu are doar darul vorbirii și de a soluționa încercările imposibile, ci cunoaște o organizare rituală comună. Basmul Cu rățișoara, din Voia, Dâmbovița, dă peștilor cruțați de fecioară roluri în ceremonialul nupțial: mire, mireasă, pocânzău. Deși tendința de interpretare ar duce spre un imaginar limitat de reprezentările reale, în fapt, gesturile și instituțiile tradiționale refac modelul sacru, revelat în mit. Funcțiile rituale respectă, așadar, un arhetip și integrează omul în planul amplu, al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de pasărea solară. Călăuzele poartă, așadar, emblema mutilantă a sacralității, care le dă nu doar credibilitatea statutului, ci și o superioritate la nivel inițiatic, căci handicapul fizic induce abilități metafizice compensatoare. Drumul către Biserica dă Tămâie unde s-a retras mirele măiestru este arătat Soricăi de un ciung, într-un basm din Voia, Dâmbovița. Bucățică, un alt soț pierdut în sacru de nerăbdarea feminină, stă întrun palat solar spre care îl conduc un orb și un șchiop. Aceste personaje ilustrează prețul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
strigă-n gurița mare”. Semn al receptivității, fereastra cetății - dublu al fecioarei marchează punctul vulnerabil, valabil doar pentru feciorul ales. Orațiile de nuntă continuă motivul fetei din cetate printr-o subliniere a statutului ei solitar, specific recluziunii inițiatice. Trimișii împăratului mire hotărăsc încheierea etapei de izolare, rolul lor ritual fiind mai complex decât am putea înțelege din ceremonialul nupțial: „Am venit s-o luăm,/ În soare s-o purtăm,/ Că-stă-nchisă-n cetate,/ Sătulă de singurătate;/ Că locul nu-i priește/ Și de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dualitatea totemică a miresei. Ce alt motiv ar avea fata să iasă cu o „vârstă de busuioc” în calea alaiului, dacă nu să-și apere secretul inițierii? Nu este, așadar, vorba de un vânat ce ascunde în pielea sa pe mire, cum consideră Traian Herseni, și căruia i se cer „unghiile și coarnele ca să nu se mai bată pentru ciute”, ci de dublul feminin, ciuta cunoscătoare ce a reușit să ajungă în spațiul securizant al casei sale. Contrar celor declarate, trimișii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tradițional de nuntă este foarte important, căci „nașii sunt cei care înfăptuiesc acte de inițiere, supraveghind neofiții până la consolidarea noii celule familiale. Depășirea sub cele mai bune auspicii a pragului dintre categorii sociale depinde în mare parte de ei.(...) Metamorfozarea mirilor în tineri gospodari este înțeleasă și ca o naștere pe care o moșesc nunii”. La nivelul expresiei poetice funcția rituală a nașului este sugerată de un portret hiperbolizant: „Dar nunul cel mare/ Cu grija-n spinare,/Călare pe-on cal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se ofilește” (Sibiu). Grădina devastată din colinde marca puterea distructivă a haosului capabil să oprească evoluția umană, căci rupându-i florile fetei, viitoarea ei căsătorie era compromisă. Neutralizând răul, fata poate înflori în așteptarea alaiului ce-o va peți. Trimișii mirelui sunt și ei ființe alese: „ne-a trimes pe noi, șase militari,/ călari pe șase hărmăsari,/ cu coame boite,/ cu frânele zugrăvite,/ cu unghii costorite/ cu coadele împletite”. Pe ei, la fel ca în mitul biblic, îi conduce steaua la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și astfel întâlnim practica urcării la cer pe arbore, frecventă în riturile australiene, la populația kuta. Moartea simbolică a ființei istorice este marcată la tribul zuni din Australia prin tăierea degetului mic de la mâna stângă, așijderea fetei plecate în căutarea mirelui din cealaltă lume ori celei care a suferit transformări în plan vegetal în basmul Cenușotcă, din Fundu Moldovei, Suceava. Natura specială, de spectru, a neofiților este redată prin semnalul cromatic alb, ei fiind astfel vopsiți în Congo, pe coasta Luango
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nuntă foarte frumoasă la casa de pe moșia Antoceni. Și am fost poftit și eu. Grigore Lateș ficiorul popei din comuna Râșca, mărita pe fiica sa Maria, cu seminaristul Gh.Bîrliba din Vînători, Tg.Neamț și el era ficior de preot mirele. Și au cununat 2 nași cu față mare: Costinescu [32] de la Piatra Neamț, fost Ministru de finanțe numai cu 4 clase primare, dar cu deșteptăciune foarte mare și cu Inspectorul Școlar Cosmovici [33]. Și mirele a adus din Târgul Neamț 30
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și el era ficior de preot mirele. Și au cununat 2 nași cu față mare: Costinescu [32] de la Piatra Neamț, fost Ministru de finanțe numai cu 4 clase primare, dar cu deșteptăciune foarte mare și cu Inspectorul Școlar Cosmovici [33]. Și mirele a adus din Târgul Neamț 30 de domnișoare, care toate trebuiau dansate. Și eu aveam ordin de la tata meu: "La orice petrecere te-i duce măi Ghiorghi, să joci toate fetele, că toate au inimă și toate ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
au format armata lui Ștefan cel Mare, înarmați cu ghioace țintuite și cu arcuri, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare. Și într-un an n-am avut de lucru și am făcut o nuntă. Cum se face nunta: cu mire, am uitat cine a fost mire. Mireasă a fost Petrică Apostolescu. Socru mare a fost Dtru. Bejenariu, soacră Fetcu Dtru. și eu Gh. Rădășanu am fost vornicel, cu ploscă ca la nunți. Și într-o sâmbătă seara după ce am eșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Mare, înarmați cu ghioace țintuite și cu arcuri, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare. Și într-un an n-am avut de lucru și am făcut o nuntă. Cum se face nunta: cu mire, am uitat cine a fost mire. Mireasă a fost Petrică Apostolescu. Socru mare a fost Dtru. Bejenariu, soacră Fetcu Dtru. și eu Gh. Rădășanu am fost vornicel, cu ploscă ca la nunți. Și într-o sâmbătă seara după ce am eșit de la masă am pornit cu nunta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
n-ai fost". Lui Bejenariu i-a zis: "Numai soacră mare n-ai fost nătărăule!". Și lui Petrică Apostolescu: "Numai mireasa n-ai fost!". Și ne-a pedepsit să stăm o lună în picioare la masă. Și toți nuntași cu miri, cu socrii mari, cu vornicel de toți, cu toate neamurile mai apropiate doar am fost nici mai mulți nici mai puțini de 20. Și când intram la masă se auzea: "Să iasă nunta în picioare la masă!". La nuntă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
strigăturile și la prezentarea zestrei se desfășura un duel de o rară frumusețe și Înțelepciune populară. Când mireasa pleca Într-o comună vecină, spectacolul se Întregea cu "venitul călărașilor" și amenajarea unor porți din lanțuri și covoare, la primirea alaiului mirelui și mai ales la plecarea acestuia cu mireasa. Copiii ne Îmbulzeam În mulțime, cu riscul de a fi maltratați de lumea Înfierbântată. Astăzi, aproape totul s-a stins... Industrializarea zonei Copșa Mică a schimbat portul și obiceiurile oamenilor, tot specificul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
a desfășurat după obiceiul locului. Eu am sosit doar În ajun, sâmbătă 25 ianuarie, când femeile de ajutor scoteau bunătățile tradiționale din cuptor, fiind Întâmpinat cu urările specifice momentului. Ziua următoare, duminică 26 ianuarie 1953, ora 14, tineretul și invitații mirelui s-au strâns la Casa Părintească, de unde după cererea de iertare făcută de vornicul nunții, unchiul Milian, alaiul s-a deplasat la locuința nașilor (părinții ing. N. Mărgineanu) și apoi cu toții, la casa miresei. O altă cerere de iertare În numele
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
să-mi orneze obrajii. Cel mai Înălțător moment n-a fost “Da”-ul rostit În fața altarului, căci Îl rosteam pentru a treia oară (logodna și căsătoria civilă), ci minutele de la miezul nopții, când fratele Horea mi-a tăiat “pana de mire” din piept și din ropotul de aplauze ale nuntașilor s-a Înălțat spre ceruri un cântec de solicitare a binecuvântării Părintelui ceresc și a rugii de viață lungă celor “doi tineri ce s-au căsătorit”. Este unul din cele mai
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
preaîndurat. / Să zicem, dar cu toții / Să piară ai lor dușmani / Iar tânăra pereche / Trăiască “La mulți ani!” Miri Mireasa Mireasa și fratele Bârză H. Alaiul În drum spre biserica satului Nuntași (de la dreapta spre stânga): Tanti Ana, verișoara Viorica, mireasa, mirele, Nuți Chisăliță, o prietenă Cele două familii, dreapta, Tata, Mama, În fața ei Marcela și Nitu, Mătușa Anghelina, Tata socru, cumnata Elena În seara zilei de 27 ianuarie am părăsit satul natal și ne-am luat zborul spre cuibușorul nostru bucureștean
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de la decanat și secretariat treceau Înaintea celorlalte cadre didactice. Mi-ar fi plăcut să fim Împreună și “la bine” nu numai la treabă, dar nu era posibil. Am Început alergătura după toate cele trebuincioase și la câteva minute după intrarea mirilor În biserica Toma Cozma, am ajuns și eu acasă, lăsând-o pe Marița În pană, lângă localul Trei sarmale. Mă ajutase suficient, fără să-i mai acord nici o importanță În ultimele săptămâni. Am ajuns În sfârșit și la biserică și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Codlea, care În dimineața zilei respective a inundat mesele cu ciclame multicolore, pe care le-am admirat acasă În fiecare toamnă, mulți ani după aceea, Îngrijindu-le cu sfințenie. Mesele erau dispuse În trei șiruri, unite prin masa centrală a mirilor și a nașilor: Ileana și Horea Bârză. Părinții de o parte și de alta, apoi pe latura stângă familia noastră, (frații, surorile și câțiva nepoți, veniți din Axente și din alte părți ale țării, pe latura dreaptă familia cuscrilor, iar
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pe latura din dreapta, de Gelu, iar pe cea din stânga de Traian și de mine. A ieșit un spectacol de o rară frumusețe, care i-a Încântat și pe independenții din centru. N-a lipsit nici momentul folcloric de tăierea penei mirelui despre care mi-au vorbit adesea colegii, În anii următori. Și totuși ... familia din Axente nu a fost mulțumită. Ce nuntă, fără supă cu tăiței și cu mămăligă la sarmale! Să vină În Axente, să le arătăm noi nuntă. Aveau
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
aproape de biserica ortodoxă. Biserica a fost construită chiar pe locul unde a fost prima biserică, pe locul unde s-a săvârșit prima minune, Taina Cununiei, a Căsătoriei. Domnul Iisus a fost și El, cu Mama Lui invitați la această nuntă. Mirele era Simon Zelotul care și el asculta mereu Cuvântul Domnului Iisus. Se spune că mai pe urmă s-a făcut ucenic al Domnului. Biserica este foarte frumoasă și micuță, nu prea Încăpătoare. Este Împodobită cu icoane deosebite, potrivit minunii pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
frumoasă și micuță, nu prea Încăpătoare. Este Împodobită cu icoane deosebite, potrivit minunii pe care a făcut-o Domnul În Cana Galileii. Este o icoană foarte mare și frumoasă ce Înfățișează Nunta: mulțime multă stând la masă iar În mijlocul lor mirii, Domnul Iisus și Maica Lui. Se văd zugrăvite și cele 6 vase de piatră care au folosit la vin. Vasele au un volum de 50 sau 60 de litri. Le privești cu nedumerire vrednicia și rezistența lor. N-am mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
șir, în care timp nu fac altceva decât să bea, să joace, să cânte din instrumente și din gură; numai mireasa în prima zi nu mănâncă, ci doar trebuie să stea la joc cu fața acoperită până noaptea, astfel încât nici măcar mirele nu o poate vedea până la miezul nopții, când pleacă împreună să desăvârșească legătura căsătoriei. Când merg mirii la biserică să se căsătorească, mireasa stă îngenunchiată înaintea altarului, cu fața acoperită, iar bărbatul în picioare cu căciula în cap. După terminarea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]