3,438 matches
-
să-i zic: -Privește-mă, Umbră!... Eu sunt chiar tristețea întoarsă pe dos, alții m-ar putea numi fericire.Zgomote infernale mă străpung de veacuri și mi-s ciuruite malurile astea erodate pe care mi te sprijini în fiecare noapte cu miresme de regina nopții și trandafiri sălbatici. În mine și-a făcut aseară cuib chiar aurora boreală. Așa, imperfectă, ca o pasăre rănită în ambele aripi sau chiar împușcată perpetuu în gât să nu mai scoată triluri hâșcâite, ca o vioară
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ce are să se întîmple după aceasta. Visul este adevărat, și tîlcuirea lui este temeinică." 46. Atunci, împăratul Nebucadnețar a căzut cu fața la pămînt și s-a închinat înaintea lui Daniel, și a poruncit să i se aducă jertfe de mîncare și miresme. 47. Împăratul a vorbit lui Daniel și a zis: "Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Domnul împăraților, și El descopere tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta! 48. Apoi, împăratul a înălțat pe Daniel, și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
in a name? That which we call a rose/ By any other name would smell as sweet... din piesa Romeo și Julieta, actul II, scena 2: „Ce preț are un nume? Trandafirul,/ Oricum i-ai spune, tot așa-și împarte/ Mireasma dulce...“ îîn William Shakespeare, Opere complete, 3, Editura Univers, București, 1984, pp. 33-34, trad. Virgil Teodorescu). . Posibilă referire la un roman de succes al lui Alfred de Grazia, Blackout: Look, Stranger, at This Island Now îPană de curent: Privește, străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ușoarè și transparentè, se umple de mirosul mateian a cèrui esențè crudè de pèmânt jilav și de frunze crude, noi, îl amețește de o voluptate fèrè margini, fècându-l nepèsètor la farurile tirului care îl orbesc din fațè, Îmbètându-mè de aceste miresme de primèvarè nouè, sunt convins cè nici un plutonier major din lume nu va putea sè opreascè mașină roșie fiindcè, de data asta, nu am trecut peste linia continuè și merg regulamentar pe partea dreaptè, martie 2008 FILENAME \p D:\microsoft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a trimis doamna, ma... ― Taci!... Ohhh! Și ce bine dormeam!... Ce bine era! Iancu se răsuci sub pilotă, scoase o mână afară, dar o băgă repede la loc. Privi surprins spre bălăriile țepoase crescute peste noapte la fereastra lui. Răspândeau mireasma frigului cumplit de afară și acea mireasmă îi îngheță dintr-odată nările. Își acoperi nasul cu pilota, închise ochii și încercă să reia visul întrerupt. Dibui undeva, prin ființa lui somnoroasă din adânc, dar nu-și mai regăsi visul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce bine dormeam!... Ce bine era! Iancu se răsuci sub pilotă, scoase o mână afară, dar o băgă repede la loc. Privi surprins spre bălăriile țepoase crescute peste noapte la fereastra lui. Răspândeau mireasma frigului cumplit de afară și acea mireasmă îi îngheță dintr-odată nările. Își acoperi nasul cu pilota, închise ochii și încercă să reia visul întrerupt. Dibui undeva, prin ființa lui somnoroasă din adânc, dar nu-și mai regăsi visul. În schimb, țâșni foarte clar, negru pe roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
propus așa ceva. Fața primadonei Nanone era toată numai miere și strălucire. De mai multă vreme privea peste umărul generalului, spre ușa cabinei. Acolo, în picioare, învăluit în acea aură aeriană a poeților în cătarea unui vers pierdut și înconjurat de mireasma florilor care umpleau chicineta, aștepta un tânăr, același tânăr care uitase să mai bată din palme după ce terminase ea de cântat. Iar cele două nestemate negre o mistuiau acum, ca și atunci, cu aceeași ardoare. Și el urcă spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lăsa impresia că dibuise desenele și nuanțele prin pulberea unor amintiri ancestrale. Curgeau unele din altele, comunicau între ele printr-o rețea nevăzută, prin fibrele insesizabile, dar încă vii ale sufletului armean. Se ascundeau, dispăreau, pentru ca să se ivească ici-colo, asemenea miresmelor, asemenea muzicii. Prințul nu se născuse în Armenia, dar ajunsese să o cunoască bine din străvechiul covor moștenit de la tatăl său. Ori de câte ori îl privea, țara aceea pierdută se reconstituia în el din aspirația către propria sa origine, din inefabila genealogie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zice el - din toată vorbăria aia de la han - zic eu. Ei, acolo nu se vorbește chiar tot timpul. Ceva-ceva dimineața, cu cafea și ciubuc, după care o tulesc toți cu limbile scoase și salivând din belșug în restaurantul zarafului. După miresmele care adie dintr-acolo pe la orele prânzului și seara, mai ales, ăia rod oase cu carne, nu glumă! Și pe veresie, nu altfel! În sfârșit, iată că stăpânul și-a înfipt cu nădejde pana într-un ghem de idei! Scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bună din Moldova și chiar o bucățică din Dunăre. Ospătarul reveni și îi așeză dinainte păstrăvii aburinzi, cu aripioarele crocante, exact așa cum și-i dorea. Generalul aspiră pe îndelete, etalând voluptatea unui rafinat gurmand. Nările lui tresăriră, stârnite de pătrunzătoarea mireasmă. Stoarse puțină zeamă de lămâie, luă cuțitul pentru pește și, cu ghilotina lamei, decapită scurt capul unuia din cei doi păstrăvi. Apoi, cu un zâmbet enigmatic, îl împinse ușor în farfurioara pentru resturi. Da. Terminase definitiv cu marele vizir. Mestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lipită la loc cu cocă. Vigilenții lui paznici își băgaseră deja nasul. Amână, însă, plăcerea lecturii. Deocamdată îi era de ajuns că vedea scrisoarea. Netezi hârtia cu palmele. Examină scrisul, cerneala. Aspiră prelung, cu ochii închiși, acel vag parfum. Acasă. Mireasma odăilor în care se născuse, crescuse și visase de nenumărate ori că va fi poet, un poet asemenea Luminăției Sale... sau ceva mai mare. Privi încă o dată scrisoarea, pipăi fiecare literă din numele lui Nicolae. Îi era un dor cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
năduf care trebuie vărsat pe cine se nimerește... Rafael stătea nemișcat, lungit cu mâinile sub cap, cu ochii larg deschiși spre albastrul incandescent - transparența adâncă, impenetrabilă, care pleacă din tine și se întoarce și o simți ca un abur, o mireasmă, un duh, o prezență nevăzută care te urmează pas cu pas și te conduce, o parte din tine, cel lipit de pământ, de iarbă, de tăvălitura asta de paie... Cineva se foia lângă el. Un duh și un abur, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
umerii stăpânei, care-i luase apărarea. Gâfâia, schelălăia, lingându-i tâmpla cu limba mare și roșie picurând de bale într-un sărut prelung, pulsând de-o senzualitate îndatorată. Un soț giugiulindu-și consoarta ocupată cu gătitul, inspirând drăgăstos și pofticios mireasma bucatelor. Atâta că din cale-afară de nerăbdător, nestăpânit, lacom, javră băloasă, însă tonul ei era diferit de al lui Milică. Îl alinta pătimașă, în timp ce ochii lui Rafael fugeau de pe pagina de revistă cu articolul semnat de Emilian Teodorescu despre venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ușor adie dinspre Munții Galbeni, În două ceasuri vom fi beți, vom merge la culcare. Servitorilor le voi spune să nu ne trezească decât atunci când Isfahanul Își va fi schimbat stăpânul. XXII În acea seară, vântul din Isfahan poartă o mireasmă proaspătă de caisă. Dar cât de moarte sunt străzile! Khayyam Își caută adăpost În observatorul său. De obicei, Îi e de ajuns să intre acolo, să-și Întoarcă privirea spre cer, să simtă sub degete discurile gradate ale astrolabului, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se lipește de ușa de la intrare, o deschid și ies, mă așez pe scările reci, numai în cămașă de noapte, privesc ziua aceasta învăluită în lumină aurie, cu adieri pline de tandrețe legănând frunzele și adunând în trena ei rămășițele miresmelor de flori colorate, nori de miere mângâindu-se unii pe alții de dor. Întotdeauna urâsem zilele precum aceasta, intram în existența lor ca un oaspete nepoftit, exact în asemenea zile ieșea la lumină tristețea, neavând unde să se ascundă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vom ajunge. Plimbările noastre semănau cu un ritual religios menit să ne vindece spiritele bolnave. Dacă începea să plouă, ne deschideam umbrelele și ne continuam plimbarea. A venit toamna și campusul s-a acoperit de frunze de keyaki. Am simțit mireasma noului anotimp în prima zi când mi-am îmbrăcat puloverul. Deoarece mi se uzaseră pantofii, mi-am cumpărat alții, din piele de căprioară. Nu pot să-mi amintesc despre ce am vorbit cu Naoko atunci. Presupun că nimic special. Evitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tremurau ușor din pricina brizei aproape imperceptibile. De ce era bolnav un astfel de trup? mă întrebam eu. De ce nu o lăsau mugurii aceia în pace pe Naoko? Am intrat în casă, am tras perdelele, dar n-am scăpat nici acolo de miresmele primăverii. Învăluiseră totul în jur, dar eu nu eram capabil să simt decât miros de putrefacție și am început să urăsc primăvara, presimțind că ea nu-mi va aduce nimic bun. Uram durerea surdă ce o stârnise în sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
obicei era mai rece (cu excepția momentelor în care făceam dragoste), a scos la iveală o parte din instinctele mele primare. Îl întâmpinam mirosindu-l, așa cum fac câinii. Dormeam cu capul sub brațul lui și mă lăsam aproape sedusă de această mireasmă. Și lui i se întâmpla același lucru. Mi-a spus o dată că cearșafurile lui miroseau a mine și că s-a întristat că nu eram prezentă în carne și oase. Fir-ar să fie! Iar mă pierd în amintiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu canapele colorate în verde și albastru și cu un șemineu împodobit cu dantelării din fier forjat. Este și o bucătărioară îmbrăcată în același soi de lemn de culoare deschisă. Din ea se iese spre curtea din spate, plină de miresmele sărate ale mării și de parfum de rozmarin sălbatic, de salvie și de cimbru. Jake se duce glonț să ude ghivecele cu busuioc de pe pervazul bucătăriei, în timp ce eu merg să explorez restul casei. La etaj este o baie adorabilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prea sus, Belbo. Prima iubire, Maică Preasfântă. Mama care cântă ținându-mă În poală ca și cum m-ar legăna, pe când eu nu mai aveam de mult nevoie să fiu legănat, dar Îi ceream să cânte, pentru că-mi plăceau vocea ei și mireasma de levănțică a sânului ei: „O, Regină a Cerurilor - pururea curată și pururea frumoasă - slavă ție, fiică, mireasă, roabă - slavă ție, mamă a Mântuitorului”. Firește: prima femeie din viața mea n-a fost a mea - cum, de altfel, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-vă ce viață de infern, În mijlocul altor oameni de arme care n-au făcut legământul, și când năvălesc Într-un oraș și ți-o violează pe mica maură, cu pântece de mosc și ochi de catifea, ce face templierul printre miresmele cedrilor Libanului? Lăsați-i-l măcar pe micul maur. Acum Înțelegeți de ce se răspândește zicala «să bei și să Înjuri ca un templier». E cam ca și cu povestea capelanului În tranșee, care trage rachiu la măsea și Înjură Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
germanică? Până ce, În 1244, se petrece căderea ultimă și definitivă a Ierusalimului; războiul, Început cu o sută cincizeci de ani În urmă, e pierdut, creștinii vor trebui să Înceteze să-și mai poarte armele pe o câmpie destinată păcii și miresmei cedrilor din Liban, sărmani Templieri, ce s-a ales din toată această epopee a voastră? Duioșie, melancolie, pălirea unei glorii pe cale de Îmbătrânire, atunci cum să nu-și plece urechea la doctrinele secrete ale misticilor musulmani, la acea Îngrămădire hieratică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ci din bucătăria ei, câte ceva din comidas de santo. Ne duse În spatele terreiro-ului, și aici avu loc un adevărat banchet policrom cu mandioca, pimenta, cocos, amendoim, gemgibre, moqueca de siri mole, vatapa efó, caruru, fasole neagră cu farofa, Într-o mireasmă dulce de mirodenii africane, cu izuri tropicale dulcege și tari, din care luarăm cu evlavie, știind că luam parte la ospățul străvechilor zei sudanezi. Pe drept cuvânt, ne spuse Ialorixá, pentru că fiecare dintre noi, fără s-o știe, era fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o atmosferă apoasă, În care imaginile se multiplicau, se segmentau, se contopeau cu umbrele celor de față, podeaua reflecta tavanul, acesta reflecta podeaua, și toate la un loc reflectau figurile care apăreau pe pereți. Odată cu muzica, se răspândiră prin sală miresme subtile, mai Întâi esențe indiene, apoi altele, mai puțin precise, din când În când respingătoare. Întâi penumbra se topi Într-un Întuneric absolut, apoi, În timp ce se auzea un bolborosit cleios, o clocotire de lavă, ne-am aflat Într-un crater
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cobor în apropierea Cișmigiului și mă strecor pe străduțe până în parc. Mă hotărăsc pentru o bancă în rondoul scriitorilor, lângă bustul lui Vlahuță. E soare, vrăbiuțe țopăie și cârâie, trandafirii cu capetele grele ca după o beție răstoarnă în aer miresme de săpun palmolive. Din tufișurile de la spatele meu se aud pensionarii: amestecă piesele de rummy, aruncă zarurile în cutiile de table, îl laudă pe Hagi, pe Ilici, îl înjură pe Petre. Scot din mapă Tristram Shandy, cartea unui irlandez tuberculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]