2,994 matches
-
interviurilor și înregistrărilor în direct și tot nu putea crede. La scurt timp, apăru cel de-al doilea anunț, care, într-un fel, îl repeta pe primul, tot cu litere negre Times New Roman, în bold, și certifica prezența noului misionar, însă făcea publică și data vizitei. Dan rămase cu bucata de hârtie în mână până ce în cameră se făcu întuneric. Apoi veni Corina. Ea îi spuse că nu crede o iotă, că totul vine de la guvern, că nu-și dă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
iertare de la prieteni și mult mai mult... foarte mult... dar nu prea mai era timp... întotdeauna trece prea repede ca să faci toate astea. — Ești sigură că e atunci? Așa spune profeția, nu-i așa? — Ba da. Toată lumea știe asta. — Și misionarul? — Cui îi mai pasă? — Mă întreb câți vor veni să-l întâmpine. Corina nu știa la care din ei se referă, așa că nu-i răspunse. Dan nu se aștepta la vreun răspuns, pentru el cea mai tare dovadă de credință
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să-l întâmpine. Corina nu știa la care din ei se referă, așa că nu-i răspunse. Dan nu se aștepta la vreun răspuns, pentru el cea mai tare dovadă de credință erau cei două mii de ani și cu asta nici un misionar nu putea concura. A doua zi, după primele raze de soare, nu mai avură timp decât să-și bea cafeaua. Dan o luă înainte și se grăbi spre centru. Piața urma să fie neîncăpătoare și nu voia în ruptul capului
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de plastic și mii de anunțuri zburând în vântul ce bătea din toate părțile. Pe o bordură din stația de autobuz o aștepta Dan. — Ce e, ce s-a întâmplat? Am întârziat? E în altă parte? Dan îi întinse anunțul. Misionarul își va ține conferința în dimineața asta pe stadionul național, intrarea e liberă, au prioritate copiii grav bolnavi. Așa că au plecat toți într-acolo ca să fie vindecați în marea lor credință. Nimeni nu-și mai adusese aminte de promisiunea făcută
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îmbătrânită, pătată, brăzdată de vene. La fel de puternică nu s-a simțit niciodată ca atunci, în timp ce el saliva și tremura deasupra ei. Și să fie a naibii dacă, pentru un virgin, n-a durat surprinzător de mult. El începuse în poziția misionarului, apoi îi ridicase un picior în aer, și se răsucise între coapsele ei. Apoi o prinsese de glezne și i le trăsese în dreptul feței lui gâfâitoare. Dumnezeule, bine că făcea yoga. Viguros de parcă ar fi luat Viagra, o călărise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cred În cel care-mi sprijină moartea cu propriul său trup. Am obosit să mai privescv realitatea ridicată-n două picioare ca o iapă urinînd Îndelung pe picioarele mele. Nu mai cred că metafizica și folosirea În exces a poziției misionarului mai pot explica mareele nebuniei mele. Demult, de foarte demult febra mea a ridicat la grad de general mercurul termometrelor. De cînd l-am aflat pe Dumnezeu În mine, crescînd ca un prunc, m-a cuprins și febra asta blestemată
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cred În cel care-mi sprijină moartea / cu propriul său trup. // Am obosit să mai privesc / realitatea ridicată-n două picioare / ca o iapă / urinînd Îndelung pe picioarele mele. Nu mai cred că metafizica / și folosirea În exces a poziției / misionarului / mai pot explica mareele / nebuniei mele.» Defetist, dar, paradoxal, oarecum expansiv ― deci asimetric cu el Însuși ―, obstrucționînd limbajul prin construcții și deconstrucții semantice, ducându-l, uneori, până la limita impulsurilor inconștiente, Marian Constandache osândește, cum ar spune Dostoievski, o mulțime de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și simplu, mă trezesc cu hârțoaga pusă dinainte fără nici o vorbă. Așa s-a întâmplat și de astă dată, când îmi întinde un manuscris, pentru care, însă, mă face atent: „ Citește acest permis de liberă trecere dat preotului Basilius Frenk, misionar apostolic în Moldova și profesor de limba latină în Iași. După ceea, să-mi spui dacă ți-a atras luarea aminte ceva mai deosebit.” „Uite, domnule! Nu numai că știe ce scrie în manuscris, dar a băgat de seamă că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ca niște viermișori ce traversau pagina. După ce a reușit să traducă cele două rânduri, le-a citit cu voce tare fratelui și polițistului: „Am picat de trei ori la examenul de admitere de la Seminar. Nu voi putea niciodată deveni preot misionar. Totuși, trebuie să merg în Japonia.“ Takamori și Tomoe s-au uitat unul la altul fără să scoată un cuvânt. Tomoe era absorbită în lucrarea pe care o dactilografia. Fața ei nostimă, cu nasul puțin în vânt, se mișca de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Urăsc toate accesoriile care însoțesc fumatul de pipă: punguța de tutun, filtrul, peria de curățat, cuțitașul de buzunar și bricheta specială. Fumătorii de pipă sunt maeștri ai neastâmpărului fără rost și o tot atât de grozavă mană pentru lumea noastră ca un misionar care debarcă în Tahiti cu o valiză plină cu sutiene. Nu era vina lui Bruno, căci, în ciuda băuturii și a micilor sale metehne enervante, era încă detectivul bun pe care-l salvasem din obscuritatea unei funcții pe linie moartă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
secvențe din viața și minunile Mântuitorului, ale sfinților și ale pătimirilor acestora, reușind să ne prezinte o frescă a vieții umane, care tâlcuiește aspirațiile profunde și permanente ale sufletului omenesc. Cetățuia a avut spre sfârșitul secolului al XVII-lea rolul misionar de a apăra credința creștin-ortodoxă prin difuzarea cărților teologice. La insistența patriarhului Dosithei al Ierusalimului s-au tipărit cărți pentru comunitățile grecești din tot Imperiul Otoman. În ciuda faptului că mănăstirea a fost sub administrație grecească, conducerea tipografiei a fost încredințată
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
aparențe, dar mă vei privi altfel atunci când Îți voi fi istorisit adevărata mea poveste. M-am născut Într-o familie șiită tradițională. Am fost Învățat Întotdeauna că ismailiții nu erau decât niște eretici. Până În clipa În care am Întâlnit un misionar care, după ce a vorbit Îndelung cu mine, mi-a zdruncinat credința. Atunci când, de teamă să nu-i cad pradă, m-am hotărât să nu-i mai adresez cuvântul, am căzut bolnav. Atât de greu Încât am crezut că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
voiau moartea. Am putut să mă descotorosesc de ele la Kom, unde m-au ascuns niște prieteni, apoi mi-am reluat drumul până la Rey, unde am Întâlnit un ismailit care m-a sfătuit să merg În Egipt, la Școala de misionari, pe care el Însuși o urmase. Am făcut un ocol prin Azerbaidjan, Înainte de a coborî din nou spre Damasc. Aveam de gând să urmez drumul de uscat către Cairo, dar se dădeau lupte, În jurul Ierusalimului, Între turci și maghrebieni, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prin Beirut, Saida, Tyr și Accra, de unde mi-am găsit loc pe o corabie. La sosirea mea la Alexandria, am fost primit ca un emir de rang Înalt, mă aștepta o solie În frunte cu Abu Daud, conducătorul suprem al misionarilor. Servitoarea tocmai intră pe ușă. Lasă câteva castroane pe covor. Hasan Începe o rugăciune pe care o Întrerupe de Îndată ce aceasta pleacă. — La Cairo, am petrecut doi ani. Eram câteva zeci la Școala de misionari, dar numai o mână dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu Abu Daud, conducătorul suprem al misionarilor. Servitoarea tocmai intră pe ușă. Lasă câteva castroane pe covor. Hasan Începe o rugăciune pe care o Întrerupe de Îndată ce aceasta pleacă. — La Cairo, am petrecut doi ani. Eram câteva zeci la Școala de misionari, dar numai o mână dintre noi eram meniți să purcedem la fapte În afara teritoriului fatimid. Evită să ofere prea multe detalii. Se știe, totuși, din diverse surse, că lecțiile se țineau În două locuri diferite: principiile credinței erau prezentate de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
detalii. Se știe, totuși, din diverse surse, că lecțiile se țineau În două locuri diferite: principiile credinței erau prezentate de către ulema În medersa 2 din Al Azhar, mijloacele de a o propaga erau predate În incinta palatului califului. Însuși șeful misionarilor, Înalt personaj al curții fatimide, era acela care le preda studenților metodele de convingere, arta de a dezvolta o argumentație, de a te adresa atât rațiunii, cât și sufletului. Tot el Îi făcea să memoreze codul secret pe care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
argumentație, de a te adresa atât rațiunii, cât și sufletului. Tot el Îi făcea să memoreze codul secret pe care trebuia să-l utilizeze În comunicările lor. La sfârșitul fiecărei ședințe, studenții veneau unul câte unul să Îngenuncheze Înaintea șefului misionarilor, care le trecea pe deasupra capului un document care purta semnătura imamului. După care se ținea o altă ședință, mai scurtă, hărăzită femeilor. — În Egipt am primit toată Învățătura de care aveam nevoie. — Nu-mi spuseseși tu odată că știai deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
citit, totuși, codicele care aparțin tradițiilor recunoscute. — Ai citit ce codice ai dorit, șiiții au alte codice. — Și ele vorbesc despre tine? — În curând n-ai să te mai Îndoiești. XVI Bărbatul cu ochii bulbucați și-a reluat viața rătăcitoare. Misionar neobosit, el străbate Orientul musulman, Balkh, Merv, Kashgar, Samarkand. Pretutindeni predică, argumentează, convertește, organizează. Nu părăsește nici un oraș sau sat fără să fi desemnat acolo un reprezentant pe care-l lasă Înconjurat de un cerc de adepți, șiiți sătui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Imediat sub aceștia, se găseau tovarășii, rafik, „cadrele” mișcării. După ce primesc Învățătura adecvată, ei sunt Îndrituiți să comande o fortăreață, să conducă o organizație la nivelul unei cetăți sau al unei provincii. Cei mai capabili vor fi Într-o zi misionari. Mai jos În cadrul ierarhiei se află lassek, În sens literal „cei care sunt legați de organizație”. Sunt credincioșii obișnuiți, fără o Înclinație specială spre studii sau spre acțiuni violente. Cuprind În rândurile lor mulți păstori din Împrejurimile Alamutului, un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
clasa fidai-ilor, „cei care se jerfesc”. Marele Învățător Îi alege dintre adepții cu imense rezerve de credință, de iscusință și de răbdare, dar cu slabe aptitudini pentru Învățătură. N-ar trimite niciodată la jertfă un om care ar putea deveni misionar. Pregătirea unui fidai este o sarcină delicată, căreia Hasan i se dedică cu pasiune și rafinament. Să Înveți să-ți ascunzi pumnalul, să-l scoți cu un gest fulgerător, să-l Înfigi direct În inima victimei sau În gâtul acesteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acesta vorbea În propria-i apărare mă agasa. Nu mă aflam În biroul său decât de câteva minute, nu-l acuzasem de nimic, nu-i cerusem nimic. M-am mulțumit, așadar, să dau politicos din cap. El continuă: — Atunci când un misionar dă dovadă de indiferență În fața nenorocirilor care-i copleșesc pe persani, când un Învățător nu mai Încearcă nici o bucurie În fața progreselor elevilor săi, Îl sfătuiesc ferm să plece Înapoi În Statele Unite. Se Întâmplă ca entuziasmul să se răsufle, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și dansează un tangou de înmormântare. Ca să nu se spună c-au venit degeaba la salon. Între timp, Lionel urcă în camera de hotel cu Matilde. Fără prea multe vorbe - de fapt, fără nici o vorbă -, Lionel își îndeplinește misiunea de misionar al amorului pe sponci. I-a pus lui Matilde o pernă pe față pentru că nu se poate uita în ochii femeilor pe care urmează să le părăsească. E ora 1.45 noaptea. Lionel intră în blocul lui din Angers cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dezamăgit, timpanele defecte, pe care le mai verifică, fără succes, încă o dată. Capsulele mici atârnă acum într-un lanț auriu peste pieptarul de mătase al cămășii sale impecabile. Zâmbește, mulțumit, privește mulțumit paharul cu lapte de pe măsuță. Lapte, asta ceruse misionarul. Lapte îi dăduse, maternă, agentul Afrodita, care își îndreaptă apoi, extenuată și agilă, trupul perfect si disponibil, sânii sticloși, butonul electric, șoldurile de aur. Clientul întinde, zâmbind, mâna spre paharul cu lapte. Când atinge paharul, izbucnește sirena. Tirul zgâlțâie pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fel de momeală ațâțătoare a localului, reapărând, râzând, fluturându-și pletele negre, dansând frenetic, până în zori, când se retrăgea, palidă, ca o Sulamită epuizată de triumf și spaimă. Apăruse, în urmă cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând, dar neînduplecat în proiectele care amestecau metafore biblice cu o copleșitoare vitalitate laică, pragmatică. Amețeala puerilă și bărbătească si irezistibilă a pierdut-o pe vesela surioară, floarea familiei blestemate, frumoasa frumoaselor și îngerul gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu e semn bun. Știi, crizele lui. Câteodată revin. Baia o să-l refacă. — În cadă face baie? Ei, nu, că înnebunesc! Bazil face baie în cada lui Bombonel? Spune adevărul, face baie în cada marelui doctor de nebuni, spune? Ești misionar apostolic, ești ambasadorul Crucii Roșii, Semilunii Verzi, al Organizației Unite numite Pomana Păguboșilor? Sau ești rabin, domn’ Marga, fiu de rabin? Parcă așa spuneai că voi, psihiatrii, sunteți ca rabinii. Sau budist, nene Marga. Ești tao, hai că ești tao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]