79,860 matches
-
zic că simt lipitura. E-așa de duzină. Bărbați de jur-împrejurul ei. Ca niște reflectoare, mi-amintesc genul ăsta de atenție. În tot statul ăla, Brandy n-a trebuit niciodată să-și plătească băutura, nici măcar o dată. Sari la Manus pierzându-și misiunea de agent special independent din cadrul poliției metropolitane, secția Moravuri. Ce vreau să zic e că n-a reușit niciodată să treacă peste asta. Rămânea fără bani. Nu că înainte ar fi avut cine știe ce cont în bancă. Apoi păsările mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tine. Ești la pămînt, iar ea, triumfătoare, îți pune piciorul în gît, făcîndu-te să te simți nu doar lovit, ci și umilit. Din păcate lui i s-a întîmplat pentru prima dată acest lucru mult mai tîrziu, după ce a îndeplinit misiunea încredințată telefonic de Mihail. I-a răspuns atunci cum se cuvine și directorul Serviciului, după cîteva secunde de pauză, i-a spus cu voce egală "cînd termini, îmi raportezi direct mie". Asta înseamnă că misiunea se afla sub cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai tîrziu, după ce a îndeplinit misiunea încredințată telefonic de Mihail. I-a răspuns atunci cum se cuvine și directorul Serviciului, după cîteva secunde de pauză, i-a spus cu voce egală "cînd termini, îmi raportezi direct mie". Asta înseamnă că misiunea se afla sub cel mai mare secret, rezultatul investigației sale privindu-l doar pe Mihai Mihail. N-a schimbat decît cîteva cuvinte, dar a simțit că deja transpirase deasupra buzei, picurii sărați alunecînd încet pe la colțul gurii. Și-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fel de slăbiciune, ci o emoție adevărată, adîncă. După aproape cinci ani Mihail socotise că putea fi de folos. Nu știa prea bine ce aprecia Mihail la el în mod deosebit, care dintre calitățile sale îl făcuseră folositor pentru această misiune, dar era sigur că directorul nu putea să greșească, trimițîndu-l pe el într-o astfel de aventură. Cuvântul aventură era destul de exact. Să intri în legătură cu banda lui Cocoș nu era deloc o misiune pentru un funcționar al Serviciului, ci chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
calitățile sale îl făcuseră folositor pentru această misiune, dar era sigur că directorul nu putea să greșească, trimițîndu-l pe el într-o astfel de aventură. Cuvântul aventură era destul de exact. Să intri în legătură cu banda lui Cocoș nu era deloc o misiune pentru un funcționar al Serviciului, ci chiar o aventură. Serviciul se ocupa de cu totul alte treburi, banda lui Cocoș nedepășind în interesul ei pentru Serviciu importanța călătoriei domnișoarei Magda Demetrescu, miss România din 1929, la Galverston, în America, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
accesul la secrete care ar putea să-i dea o imagine coerentă a ceea ce făcea. Chinul cel mare la Serviciu era că funcționarii pînă la un anumit grad nu-și puteau da seama la ce anume lucrează. Trebuiau să îndeplinească misiunea încredințată de șeful de birou chiar dacă ea li se părea în cel mai bun caz o tîmpenie evidentă, dacă nu chiar o absurditate, o inutilitate. Oamenii aceștia nu aveau și nici nu puteau să aibă, era interzis prin regulamentul creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că mai toți angajații intraseră de tineri în funcții și îmbătrîneau încetișor, o dată cu instituția. Iar altă explicație putea fi aceea că oamenii pe care nu-i mai vedea prin preajmă, erau cîțiva și dintre aceștia, nu părăsiseră Serviciul, ci primiseră misiuni care îi purtaseră în alte clădiri, în alte locuri, poate chiar în străinătate. Nu trebuia să fie curios. În fond, dacă lui nu i se va întîmpla acest eveniment să părăsească Serviciul -, acest eveniment nu va exista. De fapt gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un țiuit intermitent care-i umplea urechea ca o muzică. Îl chemase. Exact așa cum își închipuise de atîta vreme. Îl chemase la o oră atît de nepotrivită, tocmai pentru a-i face o comunicare importantă. Ori să-i dea o misiune de extremă urgență și gravitate ceea ce era cam același lucru. S-a lăsat încetișor pe speteaza scaunului. Respiră adînc, pînă cînd simți că-l ustură gîtul. Își plimbă mîna peste obraz, era cam nebărbierit. În primele săptămîni cînd se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta cu miros de ierburi uscate și mucegai ce pivniță nu băuse decît singur. Încă de la firmă, înainte de a pleca în misiune, în cabinetul directorului general, unde fusese de față și emisarul lui Mihai Mihail, i se atrăsese atenția, între celelalte reguli ce trebuia neapărat să le respecte, să nu bea de unul singur. Omul lui Mihail era mult mai priceput în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a lăsat-o, ba, mai mult, a încuviințat aplecîndu-și privirea. Într-adevăr, se împăca cu lumea numai cînd avea sentimentul deplinei singurătăți. Cred că veți fi de acord cu mine cînd voi afirma că noi amîndoi avem de îndeplinit o misiune, aici, în Vladia. Sîntem îndeajuns de singuri pentru a ne permite așa ceva. Toți tîrgoveții, negustorii, țăranii ăștia neîncepuți și mai ales neterminați nu-și pot îngădui așa ceva. Ei sînt nevoiți să trăiască de-a valma, să aibă grijă unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce se afla în sufletul ei. "Trebuie să le propunem să fie fericiți, domnule Popianu. Să atingă fericirea, să creadă în ea și mai ales să creadă că o vor cunoaște. Că nu este ușor, dar este posibil. Aceasta este misiunea noastră în Vladia, domnule adjutant. Și pentru a o îndeplini este absolut necesară o alianță. O alianță între cel care poate stăpîni, a cunoaște înseamnă a stăpîni, nu-i așa?, care poate stăpîni împrejurările și cel care poate stăpîni împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lumii", își zise Bîlbîie și nu mai făcu nici un pas, dîndu-și seama că Pangratty s-ar supăra foc dacă ar intra nepoftit în conversație. Așa că rămase în preajma lui Corvino și a ministrului Popa. Poate era chiar mai cu folos pentru misiunea sa, își zise, mai mult spre a-și găsi un alibi. Din spate își făcu apariția Basarab Cantacuzino, era transpirat, dar mulțumit, toată lumea avea ce bea și mînca, pînă la urmă în orice petrecere asta contează cel mai mult! "Merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
însă nu știa nimic care să-l contrazică și avea nevoie de prinț pentru că, în seara aceea, în saloanele lui Basarab Cantacuzino se simțea singur și cam neajutorat. Dacă ar fi fost mai puțin orgolios ar fi plecat. În fond, misiunea dată de Mihail fusese îndeplinită, se lămurise cam despre ce era vorba. Firul principal începea cu gazda, cu Basarab Cantacuzino, care organizase toată serata ca pe un fel de provocare. Îi adusese pe toți ambițioșii, pe neîmpliniții de pe la armele tehnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu obrazul aflat în întuneric. Leonard Bîlbîie simți că este cuprins de emoție, se bucura sincer și avea toate motivele. În definitiv, trecuse și de data aceasta un examen greu, nu oricine ar fi reușit să clarifice în ce consta misiunea, trimiterea lui Mihail fusese destul de vagă, "du-te și vezi", iar o dată stabilită nu era ușor să o îndeplinești. Or, în acel moment se simțea mulțumit, ajunsese la capăt cu bine. O chestiune de manipulare, de punere în scenă. Basarab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
obrazul său ras pînă la sînge se crispase într-un rictus care-l făcea destul de dizgrațios. Era ca și cum ai vedea chipul unei femei frumoase străduindu-se să fie plină de cruzime. "Slavă Domnului ca am reușit să înțelegem care este misiunea noastră. Nu există altă soluție pentru a ieși din marasmul ăsta decît salvarea prestigiului. Prestigiul Coroanei, al Armatei, al Instituțiilor. Aceasta este calea pe care trebuie să mergem. Și o vom urma!" Pangratty aproape șopti: "și dacă e o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încredere. Iar în acea vreme a deprins, de fapt a descoperit singur, metoda prin care un agent era pus la "păstrare" și activat doar atunci cînd mediul, împrejurările i se potriveau cel mai bine, acestuia și nu altcuiva. Pentru o misiune era bun un om tenace, pentru alta unul isteț și palavragiu, uneori și fricosul putea avea locul său, cineva răbdător putea face mai mult decît unul plin de har și altădată cel plin de har și nestăpînit putea da buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dintr-o lungă serie. Paradoxal, preocuparea aceasta l-a făcut să se apropie mai mult de oamenii din Serviciu. Fără să-și dea seama de ce, a început să-i cheme mai des în biroul lui, să discute chiar detaliile unor misiuni pe care altfel le-ar fi primit prin intermediul șefilor de serviciu ori în scris. De fapt îi era teamă să rămînă singur prea multă vreme. De fapt a numi teamă ceea ce-l făcea să procedeze în acest fel era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care altfel nu l-ar mai fi văzut niciodată. Îi plăcea că nu se pierdeau cu firea, nu greșise atunci cînd avusese prima "întrevedere" cu fiecare dintre ei. Leonard Bîlbîie îi plăcuse în mod deosebit, de aceea îi și încredințase misiunea destul de încîlcită de la palatul Cantacuzino. Acum, citindu-i raportul, se întreba dacă va avea timp să-i învețe pe toți acești executanți destul de buni, oricum, el era mîndru de ei, dacă va avea timp să-i învețe măcar o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mîine. Îl cauți mîine, nu mai tîrziu. De treaba asta nu știm decît noi doi. O să ți-l dau acoperire pe George Stan. Este singurul din Serviciu care poate să te acopere, așa după cum dumneata ești singurul care poate îndeplini misiunea asta. Nu-i spui nimic, înțelegi, nimic despre chestiunea adevărată, poți să-i vinzi altă poveste, că e o afacere cu aur, ori că sînt din ăștia, anarhiști, francmasoni, ce vrei să fie, dar nu sufli o vorbă despre complot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu pot fi sigur de nimeni, domnule Bîlbîie, de nici unul dintre cei pe care îi cunosc." Atunci sări peste cal și cu o naivitate prefăcută întrebă: "Să înțeleg că nici în mine nu aveți încredere, domnule Mihail, cu toate că îmi încredințați misiunea, totuși nu aveți încredere în mine?" Mihail schiță un zîmbet în colțul gurii "sincer să fiu, nici în dumneata. Nu știu cum vei reacționa cînd vei fi înăuntru. N-am cum să te controlez, ai autonomie totali poți să-mi spui adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
există, domnilor, iar, dacă apare cumva, evitați-l, hazardul nu poate fi luat în considerare din simplul motiv că nimeni nu poate lupta cu hazardul, deci nici nu poate fi luat drept sprijin. Hazardul este, nu-i așa, incontrolabil în misiunea noastră, rostul nostru este tocmai să controlăm." Era o exagerare, dar era a lui Mihail, deci o respecta. Iar acum hazardul se înfățișa sub chipul chinuit, boțit, nedormit al lui Popianu, unul dintre puținii săi prieteni. Prieten pentru că îl învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care chiar dacă nu ar fi importante ar putea deveni convingătoare. Pînă la urmă totul se afla în mîna lui Leonard Bîlbîie. Nu se îndoia că era cel mai bun om pe care îl avea pentru această afacere. Era de fapt misiunea vieții lui, pentru această acțiune, își putea permite să creadă, îl și reținuse în Serviciu. Dacă n-ar fi fost Bîlbîie, pe altcineva n-ar fi putut să-l trimită să se descurce într-o chestiune atît de complicată. Complicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anume dovezi care să folosească deducției sale. Leonard Bîlbîie și el însuși. Doar ei doi. A simțit un început de durere în vîrful degetelor, era aidoma celei pe care o avusese de fiecare dată cînd s-a înhămat la vreo misiune riscantă, o presimțire a primejdiei. "Hai, hai, nu te prosti, domnule Mihail, s-a dus baba cu colacii, nu mai ține pielea la tăbăceală", a mormăit și apoi a tresărit auzindu-și propria voce răsunînd în încăpere. "Frumos, ai început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puteți salva, dacă ahr fi de salvat, desiguhr, țahra, neamul, omenihrea! Dumneavoasthră aveți de salvat Sehriviciul. Atît și nimic altceva! Pînă acum, hrepet, pînă acum (și aproape șuieră cuvîntul, făcîndu-l să devină amenințător), ați hreușit de minune în această ghrea misiune. Vhreau să vă felicit, domnule Mihail, penthru noua dovadă de inteligență pe cahre mi-o ahrătați venind la mine ați evitat să vin eu la dumneavoasthră. Este o difehrență de substanță, deși hrezultatul apahrent este același phrințul Cantacuzino stă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
are o părere bună sau măcar au auzit că există. Asta le ia tuturor o povară de pe umeri, aceea de a fi obligați să-și dea cu părerea. Bîlbîie mi-a explicat că îi va fi imposibil să-și îndeplinească misiunea dacă nu va recruta pe cineva cu nume, pe cineva care să-i crească prestigiul, să-l facă așa important, atît de important pentru acțiune, încît să ajungă la conducere, la creier. Mihai Mihail se lăsă pe speteaza scaunului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]