KorAP: Find »[drukola/base=mitologie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...243 >

6,060 matches

Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

colțuri semnifică îmbrățișarea spiritului cu materia, a principiilor activ și pasiv, evoluția și involuția. În general, stelele au fost considerate ferestre ale lumii, niște deschizături ale cerului care pot să fie în număr de 7, 9, 12 sau 15 (în mitologia nordică). Potrivit unei alte concepții, stelele au fost considerate bucăți ale oului cosmic (Kalivala). Cea mai importantă stea, luceafărul, este un vestitor al renașterii, un principiu al veșnicei reîntoarceri. Ca simbol al principiului vieții, Luceafărul a fost considerat fratele mai

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
nevătămat. / El în casă că intra, / Frumos capu-i netezea / Și pe masă mi-l punea, / Mare nuntă că făcea, / Cu M. cea frumoasă."144 Un alt mesager al soarelui, prezent în colindele românești, este vulturul. Pasăre solară, în majoritatea mitologiilor, încarnare a voinței divine, identificat cu Hristos, vulturul reprezintă transfigurarea și regenerarea: "Luaseră, / Se duseră. / Vânători d-ai lui Pilat, / Și vânară / Cât vânară / Și vânar-un vultur sur / Cu penele d-aur. / Trase arcul să-l săgete, / Doar Ioan, / Sfântul

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
universal", este "primul mort", semnificând trecerea de la moarte la viață și de la viață la moarte. "Pasivă" și "receptivă", luna este apă, în raport cu focul solar, având ca origine apele primordiale. Luna este deopotrivă "poartă a cerului și poartă a infernului". În mitologia generală, luna este divinitate astrală și astru propriu-zis, venerată ca zeu sau zeiță. În hinduism, "sfera lunii" era capătul "căii strămoșilor", cornul lunii fiind emblema lui Shiva. Sărbătoarea lunii, reprezentată de zeița Chang O, este una din cele trei mari

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
analogie cu rolul ei astronomic de reflector al luminii solare.175 Dacă soarele este mereu egal cu sine, fără "devenire", luna, care crește, descrește și dispare, este supusă "legii universale a devenirii, a nașterii și a morții".176 Dacă în mitologia universală soarele era reprezentat printr-un cerc, ca simbol al ciclicității, având un punct în centru, în cazul astrului lunar, cercul se divide în două, reprezentând dedublarea principiului universal al vieții, dualitatea ilustrând aspectul feminin, receptiv și, în același timp

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
vestitorii" zilelor consacrate, "pasărea" și "șarpele". III.3.2. ORDINEA COSMICĂ: "PASĂREA", "ȘARPELE" 1. PASĂREA a. Imaginea a-temporală și a-spațială Arhetip al elevației, liant gnoseologic dintre pământ și cer, pasărea reprezintă o metaforă universală a sufletului. În majoritatea mitologiilor arhaice, pasărea întruchipează sufletul mortului, călător în lumea de dincolo. Simbolul "pasăre-suflet" este prezent în Mesopotamia, Grecia antică, la majoritatea popoarelor Europei, la multe triburi din America și Australia. Această imagine a păsării-suflet o găsim, la români, în colacii ritualici

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
dobândită în urma inițierilor în tainele vieții și morții. Pasărea poate prevesti destinul implacabil și moartea, valențele oraculare fac posibilă descifrarea viitorului, după strigătele și zborul păsărilor, artă practicată de romani și moștenită de la etrusci.230 Zborul păsărilor reprezintă, în majoritatea mitologiilor, un simbol al relațiilor dintre cer și pământ, ca prevestire, "mesaj al cerului". Desenele preistorice, care figurau oamenii-păsări, au fost interpretate ca semnificând "zborul sufletului" sau zborul extatic al șamanului. În mitologia occidentală, ca și în India, păsările se așează

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de la etrusci.230 Zborul păsărilor reprezintă, în majoritatea mitologiilor, un simbol al relațiilor dintre cer și pământ, ca prevestire, "mesaj al cerului". Desenele preistorice, care figurau oamenii-păsări, au fost interpretate ca semnificând "zborul sufletului" sau zborul extatic al șamanului. În mitologia occidentală, ca și în India, păsările se așează ierarhic pe crengile Arborelui Lumii: de exemplu, în Upanișade apar două tipuri de păsări, una care mănâncă fructul pomului, fiind simbolul sufletului individual (jīvătmă), cealaltă contemplă, ca simbol al spiritului universal (Atmă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
lucru prevestește dezordinea în Imperiu. În Orient, kinnará, care cântă din țiteră, este jumătate om și jumătate pasăre, și este asociat cu soarele. În textele vedice, pasărea este "un simbol al prieteniei pe care o au zeii față de oameni". În mitologia celtică, pasărea este mesagerul zeilor și al Lumii Celeilalte, fie că este lebădă (Irlanda), cocor sau stârc (în Galia), gâscă (Marea Britanie). În unele cosmogonii, pasărea este imaginea lui Dumnezeu care se "purta" pe deasupra apelor primordiale. Foarte frecventă pe măștile africane

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
care se "purta" pe deasupra apelor primordiale. Foarte frecventă pe măștile africane, pasărea este un simbol al puterii și al vieții, iar, pe unele vase, lupta dintre viață și moarte era prezentată ca o luptă dintre pasăre și șarpe. În majoritatea mitologiilor, pasărea este o întruchipare a sufletelor morților, care se urcă la cer.231 În mitologia românească, pasărea alegorică, tutelară, cu rang regală, slujită, la nevoie, de toate celelalte păsări, care o apără și-i duc la îndeplinire poruncile, este Pasărea

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
al puterii și al vieții, iar, pe unele vase, lupta dintre viață și moarte era prezentată ca o luptă dintre pasăre și șarpe. În majoritatea mitologiilor, pasărea este o întruchipare a sufletelor morților, care se urcă la cer.231 În mitologia românească, pasărea alegorică, tutelară, cu rang regală, slujită, la nevoie, de toate celelalte păsări, care o apără și-i duc la îndeplinire poruncile, este Pasărea Măiastră, asemuită cu Phoenix sau cu Garuda. Cu puteri infinite, magice, Pasărea Măiastră este o

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
cu atribute oraculare.232 Pasărea apare și în ornamentica populară, ca semn al integrării în social, de exemplu ulcioarele de nuntă din Obroga, în formă de pasăre cu pui, reprezintă un simbol al fertilității.233 O altă constantă prezentă în mitologia românească este "pasărea-suflet", sculptată în lemn și așezată pe stâlpul de pe morminte.234 În mentalitatea arhaică românească, pasărea este ambivalentă, întruchipând atât forțele întunericului, cât și puterile luminii, prevestind binele sau răul, supunându-se metamorfozelor continue pentru a răstălmăci lumea

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
în Lumea cealaltă".238 Aceste "păsări mitice" au fost grupate în două categorii: păsările mesagere care anunță moartea (corbul, cucul, bufnița) și păsări care reprezintă diverse aspecte ale sufletului mortului (păsări reale columbeii, porumbeii, sau fantastice Pasărea Măiastră, Pajura). În mitologia morții, pasărea-suflet are multiple semnificații: alter ego al sufletului, apotropeu al mormântului, trofeu asupra morții, emblemă funerară, ornament somptuar, prăjitura pasăre (din pomul mortului), pretext de cântec funerar. Pasărea funerară se înfățișează sub dublu aspect: "cu aripile strânse", ca pasăre

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
ou este un mit prezent la majoritatea popoarelor celți, greci, egipteni, fenicieni, cananeeni, tibetani, hinduși, vietnamezi, chinezi, japonezi, la populațiile siberiene și indoneze. Potrivit acestui simbolism general, oul este o realitate primordială care conține în germen multiplicitatea ființelor.248 Potrivit mitologiei universale, universul se naște din oul de aur care plutește pe apele oceanului primordial: din partea superioară a cojii apare cerul, din cea inferioară, pământul, iar gălbenușul se transformă în soare. Prezent în majoritatea sărbătorilor dedicate renașterii naturii, oul este un

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
le-a făcut Dumnezeu. Se jucau mai mulți copii pe toloacă, făcând păsărele din lut și făcea și Domnul Christos cu dânșii. A lor nu zburau, rămâneau de lut, dar a Domnului Christos îndată cum le făcea zburau."255 În mitologia românească, fiecare pasăre își are propriul destin, tâlcuit în legende și a căror simbolistică influențează viața de zi cu zi a țăranului, fiind "ținută" cu strășnicie. Dintre păsările de casă cu cea mai mare încărcătură de semnificații sunt găina și

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
iarna în patru sferturi de noapte, în patru răstimpuri: la 10, la 12, la două și la patru. Spre ziuă îndesesc cucoșii cântatul. Noaptea, la miezul nopții, când cântă întâi cucoșul, toacă în cer și atunci îngerii dănțuiesc."263 În mitologia universală, pasărea care reprezintă armonia și plenitudinea, simbol al fertilității și ipostază zoomorfă a pomului vieții, este păunul care reprezintă imaginea spiritului universal, având valențe demiurgice 264: Când a împodobit Dumnezeu păsările și le-a pus pene, mai întâi l-

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
mere și cu pere, / Da nu-s mere, nici nu-s pere, / Ci-s mai multe suflețele."320 O altă reminiscență a noului an agrar, este prezența "rândunicii" în unele colinde românești. Simbol al veșnicei reîntoarceri și al învierii, în mitologia universală, rândunica este considerată o metamorfoză a zeului apelor, al cuvântului, dar și al vegetației: "Acolo jos pe râturele, / Florile dalbe, / Trece-un cârd de rândunele, / Maica Sfântă după ele, / Tot plângând și blăstămând / Și de ele întrebând: / Cum îți

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Iar albinele toate ți-au roit, / Câte trei roiuri la fiecare stup, / Pe fiecare ramă câte patru faguri, / Vor da miere, bliduri pline..."325 La polonezi (poloni), în colinde, motivul păsării (cucul) este însoțit de alte două motive, prezente în mitologia universală, motivul aurarului și motivul paharului de aur, care ilustrează o nouă geneză a umanului, într-un spațiu temporal sacru: În livada de vișini Aleluia! / A cântat cucul Aleluia! / L-a trezit pe gospodar: Aleluia! / Scoală, scoală, gospodare, / Și te

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
arhetip al antinomiilor și un simbol al reînvierii ciclice a naturii.336 Ca mit simbolic, șarpele este prezent ca inteligență nefastă, ispititoare, dar și ca înțelepciune creatoare, simbolizează timpul ca durată, dar și absența timpului, de dinaintea începutului lumii.337 În mitologiile lumii, șarpele este conceput dialectic, ca stăpân al pântecului lumii, chiar pântecele însuși, dar și ca dușman al soarelui, al luminii, al laturii spirituale a omului.338 Simbol al transformării temporale, al fecundității și al permanenței ancestrale, "complement viu al

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
pământului, până la o nouă răsărire.340 Lunar și teluric, în același timp, cu puteri de regenerare și fecundatoare, nemuritor și în continuă metamorfoză, șarpele este "izvorul înțelepciunii, întrevede viitorul" care deschide calea spre realitățile transcendente.341 b. Imaginea spațiu-timp În mitologia românească, șarpele se înfățișează în trei ipostaze mitice: șarpe propriu-zis, balaur, zmeu: "între aceste trei ipostaze există o filiație mitică și o transsimbolizare mitologică de ordin ontologic."342 Preexistent, ca "element fluent al apelor primordiale", șarpele este prezent în ornamentica

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
îl va durea capul să iasă la drum, că va veni popa să-i facă agheasmă, să-i treacă. De aceea iese șerpele la drum, iară omul merge cu măciuca de-i dă în cap și-l omoară."349 În mitologia românească simbolistica șarpelui se încadrează între două sărbători ritualice, Alexiile și Ziua Crucii. Ivirea șerpilor primăvara era întâmpinată de omul tradițional, printr-un ritual al interdicțiilor "rostirii" și printr-un complex de îndeletniciri magice: În ziua de Sfântul Alexi, omul

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
morților, să intrăm noi, viii." Balaurii stau la Dumnezeu de jucărie; peste ei pune Dumnezeu pe Sfântul Gheorghe de-i orânduiește. Câteodată sunt pe lângă soare de ajutor, când nu se coc grâiele, ajută și ei cu focul lor."359 În mitologia universală, balaurul este ambivalent, ca simbol al forțelor demonice, păzind comorile ascunse Lâna de aur, Grădina Hesperadelor, iar în China, Perla dar este și un principiu activ, ordonator și creator, ipostază regală care străjuiește ritmurile vieții. Liant ontologic între cer

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
China, Perla dar este și un principiu activ, ordonator și creator, ipostază regală care străjuiește ritmurile vieții. Liant ontologic între cer și pământ, balaurul simbolizează dualismul existențial yin yang care ordonează manifestarea cerească, pluvială, terestră, acvatică și subterană.360 În mitologia românească, balaurul își are obârșia în comuniunea gnoseologică dintre elementele primordiale care devin active printr-un ritual solar, ipostaziat de cercul sacru al șerpilor întemeietori de viață nouă: "Balaurii se fac așa: sub grămezi mari de găteje, sau în ziduri

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
te du la ursitorul meu, / care de Dumnezeu e lăsat / Și de oameni buni îndemnat.../ Să-i puie perina mă-sei șerpi / Și așternutul ciulini / Să nu se poată odihni, ostovi, / Până la mine n-o veni."377 Arhetip fundamental al mitologiei universale, șarpele este un simbol ambivalent, încorsetând sau eliberând cunoașterea, plăsmuind sau distrugând lumea ancestrală. Categorii ale cunoașterii soarele, luna, pasărea, șarpele se deschid înțelegerii umane, printr-un exorcism al timpului, într-un spațiu sacru, recuperat ritualic, pentru a reinstaura

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
GHINOIU, Ion, Obiceiuri populare de peste an, Dicționar, Editura Fundației culturale române, București, 1997. GRANDSAIGNES, R. d`Hauterive, Dictionnaire des racines des langues européennes grec, latin, ancien français, espagnol, italien, anglais, allemand, Édition Librairie Larousse, Paris, 1948. KERNBACH, Victor, Dicționar de mitologie generală, Postfață de Gheorghe Vlăduțescu, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. MAINGUENEAU, Dominique/CHARAUDEAU, Patrick, Dictionnaire d`analyse du discours, Édition du Seuil, Paris, 2002. MARCU, Florin, Marele Dicționar de Neologisme, Ediție revizuită, augmentată și actualizată, Editura Saeculum I. O.

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de joc și cânt, Editura Mușatinii, Suceava, 2000. COATU, Nicoleta, Structuri magice tradiționale, Editura ALL, Bucirești, 1998. COJOCARU, Nicolae, Istoria tradițiilor și obiceiurilor la români, Din preistorie până la mijlocul sec. ala XIX-lea, I, Editura Etnologică, București, 2008. COMAN, Mihai, Mitologie populară românească, vol. II, Viețuitoarele văzduhului, Editura Minerva, București, 1988. DAICOVICIU, Hadrian, Dacii, Editura pentru Literatură, București, 1968. DELUMEAU, Jean, Religiile lumii, Editura Humanitas, București, 1996. * * *, De sub muntele Rarău. Folclor din ținutul Câmpulungului Moldovenesc, Câmpulung Moldovenesc, Culegere alcătuită de Grațian

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]