10,397 matches
-
de best‑sellers, i‑a dăruit tot mobilierul lui Ruby Tyson, negresa care venea de două ori pe săptămână să spele și să facă curățenie. Desigur, el a aranjat transportul și a plătit camioanele. Avea nevoie urgentă de spațiu și mobila nu putea fi mutată atât de repede pe cât ar fi vrut el. Aș spune că Ruby nu avea Îndatoriri prea grele. Lustruia argintăria lui Ravelstein, spăla serviciul de masă din porțelan Quimper alb cu albastru și cristalurile Lalique, farfurie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
erau spălate de serviciul de livrare la domiciliu Trustworthy. Tot ei Îi curățau și costumele. Le dădea mult de lucru celor de la Trustworthy. Îi curățau totul cu excepția cravatelor. Acestea erau expediate par avion la niște specialiști din Paris. Covoarele și mobila nouă soseau non stop - și toate lucrurile Înlocuite, servicii de masă, vitrine cu porțelanuri, paturi erau, probabil, remise și trimise de Ruby fiicelor și nepoatelor ei. Era o bătrână habotnică, și când răspundea la telefon arbora un stil sudist, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Lifturile erau ca niște cabine de confesional. În fiecare apartament intrai printr‑un vestibul pavat cu dale de gresie și luminat de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă gata a fi eliminată, Înlocuită de o nouă achiziție - câte un scrin, un dulăpior, un suport de umbrele, o pictură franțuzească asupra căreia Începuse să aibă dubii. Ravelstein nu putea rivaliza cu colecția de Matisse și Chagall a lui Glyph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai mare parte din timpul pentru care era plătită ședea cocoțată pe un scaun de bar, În bucătărie. Din când În când descăleca și cocea câte o plăcintă. Robusta, trufașa, agresiva Wadja se ocupa de frecat și lustruit. Wadja muta mobila din loc, curăța closetele, mânuia aspiratorul, răzuia oalele, spăla cristalurile. Pentru că i se făcea mereu foarte cald, Își scotea rochia și furoul. Lucra Îmbrăcată Într‑un sutien uriaș și niște șalvari de zuav. La vederea lui Ravelstein În scaunul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o menține verde. Uneori, Radu Grielescu vorbea despre șamanismul siberian; alteori despre tradițiile de nuntă din Australia primitivă. Se presupunea că ai venit la ei În vizită numai ca să‑l asculți sau ca să Înveți de la Radu. Doamna Grielescu chiar aranjase mobila din salon În acest scop. - În felul ăsta Grielescu deviază conversația de la dosarul lui de fascist, comenta Ravelstein. Dar dosarul conține ce a scris el despre sifilisul evreiesc care infestează Înalta civilizație din Balcani. S‑a dovedit că Ravelstein a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și Morris aveau, probabil, un milion de lucruri să‑și spună. Ravelstein striga din pat: - Adu‑l aici! Așternuturile Pratesi erau boțite la colțuri, pătura din blană de nurci, fină și moale, căzuse pe jos. Pe pereți, tablourile atârnau strâmb. Mobila antică din Încăpere era Încărcată de mormane de haine și teancuri de manuscrise și scrisori. Scrisorile mă făceau mereu să mă gândesc la controversele În care era prins Ravelstein - la puternicii și necruțătorii dușmani pe care și‑i făcuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
după care mi s‑a adresat mie: - Urmezi la rând. Avem nevoie de spațiu și am primit ordin să te evacuez chiar acum. De Îndată a apărut o echipă care a demontat rafturile mele și a desfăcut totul În bucăți. Mobila era turtită la pământ ca butaforia din teatru. Nimic nu a mai rămas În picioare. Între timp a fost adus un camion, și toate hainele mele, pălăria Borsalino, aparatul de ras electric, articolele de toaletă, CD‑urile etc., erau Îndesate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din naștere, cu pieptul, ridicându-se și coborându-se ritmic, pe care părul a albit, cu începutul burții, bustul d-lui Popa, în ciuda tuturor adjectivelor, rămâne indescifrabil. Odaia pensionarului e la fel de indescrifrabilă ca trupul său adormit. Și-a îngrămădit toată mobila în ea, pe lângă televizor și fotoliul oranj, recamierul, o masă lăcuită de sufragerie care se ține în trei picioare și o coadă de mătură, un șifonier cu cheie de care atârnă ciucuri croșetați, un corp de bibiliotecă pe rafturile căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de mătură, un șifonier cu cheie de care atârnă ciucuri croșetați, un corp de bibiliotecă pe rafturile căruia se ferfenițesc colecțiile Enigma și Urzica scrupulos complete cu almanahuri cu tot, o măsuță de telefon, două taburete de răchită. Toată această mobilă nu e dispusă ca într-o casă de om, cu un centru, o margine, un loc de trecere și unul de petrecere, ci ca într-un depozit, fără altă grijă decât aceea de a utiliza la maximum totalitatea spațiului disponibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de prânz, își spune Mihaela. După ceasul de la mână, își privește împrejurimile imediate, apoi, ridicându-se într-un cot, examinează restul universului vizibil. O cameră necunoscută, pe jos mochetă verde, un antreu probabil spre o baie, ferestre cu jaluzelele trase, mobilă de dormitor asortată, unde naiba e? Din baie se aude dușul. Pe jos se zăresc articole de lenjerie intimă pe care le recunoaște. Ca în reclama aia tâmpită. Brusc își aduce aminte, cel puțin o parte, partea dinspre baie. Scutaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
te privește, l-am asigurat eu. — Tot ce am îți aparține, a declarat el. — Tot ce am îți aparține, Heinz, am declarat eu. Diferența dintre ceea ce posedam fiecare din noi era neglijabilă. Nici unul nu aveam casă. Proprietatea noastră imobiliară și mobila se făcuseră praf. Eu aveam un ceas, o mașină de scris, o bicicletă și cam atâta. Heinz își vânduse de mult ceasul și mașina de scris, ba chiar și verigheta, ca să-și cumpere țigări la negru. Tot ce-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
îl știam despre mama, tata și sora ei, mansarda asta în vecii vecilor n-o să devină cuib de îndrăgostiți, nici măcar pentru o noapte. O să luăm un taxi. O să ne ducem la un hotel. Iar mâine o să aruncăm în stradă toată mobila asta, o să cumpărăm numai lucruri nou-nouțe. Și după aceea o să căutăm un loc frumos unde să locuim. — Eu sunt foarte mulțumită aici, protestă ea. — Mâine, am continuat eu, vom găsi un pat cum era al nostru - cinci kilometri lungime pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
arăta suficient de tânără pentru a-i fi fiică, prosperă, exuberantă și dată dracului. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI ClNCI RĂSPUNSUL LA COMUNISM... În drum spre jalnica mea mansardă cu șobolani, Resi și cu mine am pierdut vremea, am căscat gura la mobilă, am mai băut câte ceva ici și colo. Într-un bar, Resi s-a dus la toaletă lăsându-mă singur. Un bețivan a intrat în vorbă cu mine. — Știi care-i răspunsul la comunism? m-a întrebat el. — Nu, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se-nfig adânc în tavan, cum trec prin el, și degetele, preschimbate în lungi odgoane, cutreieră aerul încăperii de desubt, ating un dulap, apoi patul din colțul celălalt, se întind pe sub o ușă, cutreieră apartamentul, lipindu-se de pereți, de mobile, se încolăcesc pe clanțe, pe lampadare, dau de o bătrână care stă într-un fotoliu și răsfoiește un album cu fotografii, e doamna Veturia Mavrodini, la care-a sat în gazdă profesorul acela, Tomnea, i-au pus poza pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
limbii. Când termină, se întinde cu o evidentă grimasă după un dispozitiv aflat în capătul pupitrului, pe care îl apucă și îl fixează pe căpățâna rasă. Imediat, un beculeț începe să clipească. * Ultima oară văruiseră și acum trebuiau să vopsească. Mobilele fuseseră împinse în mijlocul camerelor și acoperite cu bucăți de hârtie. Încă nu măturaseră fragmentele sfărâmicioase, căzute din tavan odată cu răzuirea, și Margareta, râzând, se străduia să le identifice drept țări, insule și contururi de animale. „Aici e Petka! Uite Java
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
După o săptămână, fiecare casă avea un morman de ziare pe peluză. Când sună pe la uși, nu răspunse nimeni. Sparse geamul, intră într-o casă și se lămuri. Computerul avusese nevoie de o reducere a volumului de informație, așa că toată mobila și obiectele dinăuntru fuseseră pixelate, redate pe plane mari, ciopârțite geometric. Cât despre vecini, ei deveniseră entități fixe: stând la masă nemișcați, privind în gol, adulmecau supa (un cerc purpuriu) din care o secvență repetitivă de fum se ridica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cum am uitat! Și-a dus mâinile la gură. - Ce-ai uitat? - Am uitat că la 11 e înmormântarea doamnei Bercea! E deja fără un sfert! Doamne, ce uitucă sunt! Trebuie să plec! Și se repezi în casă. Am auzit mobile scârțâind și pași precipitați trecând dintr-o cameră într-alta. După trei minute era gata și se căznea să-și amintească numele companiei de taximetre la care tocmai dăduse comandă. - Ce contează, Mama Mare, oricum taxiul o fi parcat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Se auzeau doar chiotele obișnuite din vecini. Ceasul din perete ticăia cuminte, însoțind sonorul slab al televizorului uitat aprins. Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia pătrundea lumina orașului în sărbătoare. La miezul nopții, străluciri fantomatice se proiectară pe mobile și pe fețele celor două fete. Ioana adormise pe canapea, Elena - pe jos, cufundându-și nasul în carpeta pufoasă. Nici nu tresăriră când ușa apartamentului se descuie și intrară părinții Ioanei, împreună cu Filip, fratele ei mai mic. Excursia la Călimănești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
așteptarea la cantină, de câini, de tanti Silvia, de muzeul Antipa și de Cișmigiu, iar la final, să povestesc de cheful unde au arestat-o pe Carmen. Cantina are o intrare generoasă, ca o adevărată instituție. Ai impresia că lipsesc mobile și ficuși, e o atmosferă de ușurătate și neîmplinire (poate mi se pare, pentru că intru acolo numai când mi-e foame). În dreapta sunt veceurile, care nu miros niciodată; în schimb chiuvetele picură mereu, fie dintr-un defect al robinetului, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zice două lucruri: ori faci o chestie mare și-o vopsești în roșu, ori faci o mulțime de chestii și umpli camera cu ele. — Adică faci numai chestii rosse acum? Nea, merg pe varianta doi. Mă uit la vreo cinșpe mobile atârnate la un loc și, pur și simplu, nu-mi dau seama dacă mai sunt bune de ceva. Luate en masse, fac o super impresie. Dar orice chestie făcută de cinșpe ori și atârnată de tavan dă bine; acvarii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ochi fără să-și prindă genele alea lungi, siciliene. Păcat de ele dacă și le smulgea. Zici că acum faci mobile? —Exact. —Guarda bene1, trebuie să ne vedem să vorbim de toate astea. Pot să trec pe la tine pe la studio? Mobilele sunt acolo? Da, dar... Din câte îmi aduc aminte, lucrezi bine. Îmi plăcea tanto 2 ce făceai. Tanto tanto. —Păi, acum e cu totul altceva, spusei imediat, nefiind una prea mândră de operele de la tinerețe. Sunt exact opusul: trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
anunțat că o să facem un foc de tabără în curte, cu picturi pe post de lemne. Am fost singura entuziasmată de idee. Mergi mai departe sau mori. Noroc că am avut o galerie și că am putut să scap de mobile. Știam artiști care încă nu expuseseră și care își păstrau piesele făcute cu ani în urmă, fără să le mai poată vinde. După mine, ar fi putut la fel de bine să trăiască în cripte, înconjurați de cadavre în descompunere. Sally ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la o adică, ne putem permite să-i punem pe unii să zboare. De mult mă ghindeam la asta, cum s-o fac să fie interesantă, cum a făcut Peter Brook cu trapeziștii. Și cum mi-ai zis că faci mobile, m-a pocnit ideea asta completamente nouă... Sunt mari, nu? Întotdeauna le faci mari. —Cam mari. Dar Sally, chiar dacă-ți plac, n-am chef să mă apuc de mobile pentru o producție de teatru. Mă gândeam să-mi iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Peter Brook cu trapeziștii. Și cum mi-ai zis că faci mobile, m-a pocnit ideea asta completamente nouă... Sunt mari, nu? Întotdeauna le faci mari. —Cam mari. Dar Sally, chiar dacă-ți plac, n-am chef să mă apuc de mobile pentru o producție de teatru. Mă gândeam să-mi iau o vacanță. Undeva la soare, unde-s băieți frumoși și băuturi reci. —Vin și eu! Știu unde să mergem. După ce facem spectacolul. —O, ce Dumnezeu... Cineva mi-a subtilizat lesa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca să uit și acum simt că nu mai am energie. —A trecut ceva timp. Janey părea îngrijorată. Nu aduceam prea des vorba de Nat. —Vreo doi ani. Uneori parcă au trecut două săptămâni... Dacă n-ar fi fost vorba de mobile, nu m-aș fi apucat niciodată de făcut așa ceva. Ar trebui să-i spun toată povestea idiotului care scrie catalogul. Pentru Dumnezeu, nu! Janey păli, în ciuda pudrei de pe față. Avea o față drăguță foc, rotunjoară, de secol optsprezece, cu obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]