2,765 matches
-
schitului devine tot mai bună. În 1828; 80 vite cornute, 383 de oi, 180 stupi. Numărul calugărilor crește în 1823, erau peste 50. În 1824, egumen era Luca iar, în 1840 egumen era Teodor. Schitul se afla sub conducerea unui monah recunoscut de către sobor, și de către părintele stareț, al mânăstirii căreia îi era închinată. El se numea egumen sau stareț, uneori arhimandrit urmat de ; protosinghel, singhelul, ieromonah (preot călugăr) și călugării, numiți și părinți. Schitul era sub supravegherea discretă a ctitorului
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
Pătcu Bogdănesc la biserica dum(isale) 1806"”. Inscripția conduce la presupunerea că acest clopot ar fi fost adus de la biserica din Bogdănești. Pe clopotul mare al bisericii este scris ; „"Acest clopot s-au făcut prin osârdia și cheltuiala ieros(hi) monah Teodor proin nacealnic schitului Orgoieștii noi, hramul Sfântului Neculai. Teodor Maricaș, Ion Lazăr maistr(u) t(urnător) a clopotariu. 1840"”. La circa 20 metri est, de biserica schitului a existat un paraclis care, a fost demolat în prima jumătate a
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
, siglă "OSBM", (în , în ) este un ordin călugăresc greco-catolic. Membrii acestui ordin, călugării și călugărițele, poartă denumirea de "bazilieni" sau mai vechiul "bazilitani" ori "basilitani", respectiv "baziliene" sau "bazilitane". De notat faptul că în Biserica Ortodoxă, aproape toți monahii și monahiile urmează regula Sfântului Vasile cel Mare, iar în Biserica Ortodoxă Română, în unanimitate, călugării și călugărițele urmează această regulă. Sfântul Vasile cel Mare avea o experiență importantă a vieții cinobitice și anahoretice (austere) din călătoriile pe care le
Ordinul Sfântul Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/310594_a_311923]
-
constituită în colegiu electoral potrivit statutului, l-a ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului. Și-a rezervat apoi zece zile de meditație, înainte de a cere ca Domnul să-i deschidă brațele părintești și să-l primească în rândurile monahilor de la Mănăstirea Cernica, la 8 martie 1956. Ales deja mitropolit, la 15 martie 1956 patriarhul Justinian, mitropolituI Firmilian al Olteniei și episcopul Nicolae Colan al Clujului îl vor hirotoni arhiereu, și i se va încredința de îndată cârja lui Șaguna
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
al clerului, fiind hirotonit la 30 ianuarie 1900 ca diacon necăsătorit și apoi ridicat la rangul de arhidiacon la 8 septembrie 1901. Este tuns în monahism la 23 iunie 1902 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, de lângă Arad, când a primit numele de monah "Miron", iar la 13 aprilie 1903 a fost hirotonit ieromonah. La 1 iunie 1908 a fost ridicat la rangul de protosinghel. Ieromonahul Miron Cristea a militat asiduu pentru emanciparea culturală a românilor din Transilvania. A promovat în acest sens: Prin
Miron Cristea () [Corola-website/Science/310821_a_312150]
-
noiembrie 1959, care prevedea că puteau fi admise în monahism doar persoanele care au împlinit vârsta de 55 de ani, bărbații, și de 50 de ani femeile, și în baza căruia, au fost scoși din mănăstiri «cca 5.000 de monahi și monahii». Așadar, patriarhul Justinian «a avut curajul să protesteze împotriva acestui decret abuziv, motiv pentru care «a fost trimis la schitul Dragoslavele, unde i s-a fixat domiciliu forțat timp de șase luni!» Patriarhul Justinian a încetat din viață
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
1406, Tismana) a fost un arhimandrit, întemeietorul mănăstirilor Vodița și Tismana din Oltenia și a mănăstirii Vișina pe valea Jiului. Pentru tot ce a făcut pentru ortodoxism și neamul românesc este considerat ocrotitorul Olteniei. Nicodim și-a primit numele de monah la Mănăstirea Hilandar de la Muntele Athos, unde a ajuns în fruntea obștei. A făcut parte din delegația care în anul 1375 a mediat la Constantinopol ridicarea anatemei asupra Patriarhiei sârbești, misiune îndeplinită cu un succes așa de mare, că a
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
a II-a: 2000; ed. a III-a: 2001). B.studii publicate în culegeri de studii 1.L’idole androgyne de Mihoveni (dép. de Suceava), în vol. La civilisation de Cucuteni en contexte européen (editori Mircea Petrescu-Dîmbovita, N. Ursulescu, Dan Monah, V. Chirica), Iași, 1987, p. 309-312 (în colaborare cu P.-V. Batariuc). 2.Formarea poporului român și a limbii sale în opera lui Gheorghe Brătianu, în vol. Confluente istoriografice românești și europene. Gheorghe I. Brătianu (editor Victor Spinei), Iași, 1988
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
în vol. Istorie și civilizație, (editor I. Toderascu), Iași, 1988, p. 21-30. 4.La civilisation de la céramique rubanée dans leș régions orientales de la Roumanie, în vol. Le Paléolithique et le Néolithique de la Roumanie en contexte européen, (editori: V. Chirica, Dan Monah), Iași, 1990 (1991), p. 188-224. 5.Influences de type Vinca dans le Néolithique ancien de la Moldavie, în Banatica, XI, (Simpozionul internațional “Cultură Vinca - rolul și legăturile sale”, Resita-Baile Herculane-Timisoara, 12-17 mai 1991), 1991, p. 157-172 (în colaborare cu Valentin Dergacev
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
preistorico di Terragna, Manduria, 1995, în Studia Antiqua et Archaeologica,III-IV, 1996-1997, p. 213-214. 22.R.Striccoli, Primi scavi nella necropoli a tumulo di Parco la Mena, Bari, 1996, în Studia Antiqua et Archaeologica,III-IV, 1996-1997, p. 231-232. 23.Dan Monah, Plastică antropomorfa a culturii Cucuteni-Tripolie, Piatra Neamț, 1997, în Studia Antiqua et Archaeologica,V, 1998, p. 225-230. 24.O.Levitchi, I.Manzura, T.Demcenko, Necropola tumulara de la Sarateni, București, 1996, în Studia Antiqua et Archaeologica,V, 1998, p. 232-236. 25.S.A.
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
anul 1215 și care se afla în ruină din anul 1762, ca și mânăstire de călugări, primind, pentru acest efort deosebit, cu vrednicie, rangul de arhimandrit. Cu o încrâncenare însuflețită de atașamentul la credința străbună, între anii 1940—1948, soborul monahilor a depus o munca titanică, construind o biserică nouă, 30 de chilii, un paraclis și o clădire administrativă. De asemenea, el a înființat un schit în localitatea Tețu și a construit un paraclis la Teiuș. Starețul Evloghie Oța a dezgropat
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
le cerea să renunțe la schismă. Deoarece aceste lămuriri erau dublate și de amenințări, o parte din călugări și credincioși au renunțat de teamă la decizia luată. Dar starețul Evloghie Oța, urmat de ucenicul său Pahomie Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra deciziei și, prin urmare, au fost denunțați organelor de Miliție și Securitate. Organele de securitate au procedat la arestarea starețului, a monahului Pahomie și a altor 5 călugări. Pentru a-i impresiona și pe alții
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
Dar starețul Evloghie Oța, urmat de ucenicul său Pahomie Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra deciziei și, prin urmare, au fost denunțați organelor de Miliție și Securitate. Organele de securitate au procedat la arestarea starețului, a monahului Pahomie și a altor 5 călugări. Pentru a-i impresiona și pe alții care ar fi dorit să li se alăture, monahii arestați au fost scoși din mânăstire sub o escortă puternică, amenințați cu armele, parcurgând pe jos drumul de
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
urmare, au fost denunțați organelor de Miliție și Securitate. Organele de securitate au procedat la arestarea starețului, a monahului Pahomie și a altor 5 călugări. Pentru a-i impresiona și pe alții care ar fi dorit să li se alăture, monahii arestați au fost scoși din mânăstire sub o escortă puternică, amenințați cu armele, parcurgând pe jos drumul de 3 km până la Primăria din Râmeț, pentru a fi văzuți de localnici. Ajunși la Primărie, au fost urcați într-o dubă și
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
fi văzuți de localnici. Ajunși la Primărie, au fost urcați într-o dubă și transportați la Aiud, unde au fost închiși în arestul Miliției. Anchetarea lor a început a doua zi, insistându-se pentru revenirea la calendarul gregorian. În urma refuzului monahilor, după 5 zile, Procuratura a emis un mandat de arestare preventivă și i-au transportat la Penitenciarul din Turda. Monahii au fost eliberați după alte 3 luni de zile, dar li s-a impus domiciliul obligatoriu în comuna Râmeț, unde
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
închiși în arestul Miliției. Anchetarea lor a început a doua zi, insistându-se pentru revenirea la calendarul gregorian. În urma refuzului monahilor, după 5 zile, Procuratura a emis un mandat de arestare preventivă și i-au transportat la Penitenciarul din Turda. Monahii au fost eliberați după alte 3 luni de zile, dar li s-a impus domiciliul obligatoriu în comuna Râmeț, unde mânăstirea fusese desființată, iar călugării mutați în alte părți. Ulterior, până la proces, au fost transferați la Mănăstirea Turnu (județul Vâlcea
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
fusese desființată, iar călugării mutați în alte părți. Ulterior, până la proces, au fost transferați la Mănăstirea Turnu (județul Vâlcea), cu scopul de a-i intimida pe credincioși. În urma procesului, starețul Evloghie a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională, iar monahul Pahomie Morar la 6 luni cu suspendare, pe care le-au executat însă în Penitenciarul Turda și Aiud, după recursul făcut de Procuratură. Ca urmare a neînțelegerilor de ordin canonic dintre el și Biserica Ortodoxă Română (biserica oficială), arhimandritul Evloghie
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
anul 2005 în ziarul "Evenimentul Zilei", călugării afirmă că au găsit corpul PS Evloghie neputrezit și răspândind bună mireasmă. ""Așezat pe tronul arhieresc și îmbrăcat în odăjdii strălucitoare - cum se îngroapă ierarhii - Episcopul Evloghie apărea de sub lopeți neatins de putreziciune! Monahii au căzut în genunchi, uimiți de această minune! Securiștii, după ce și-au revenit dintr-o anume năuceală, au luat și trupul episcopului neputrezit și l-au aruncat într-o altă mașină! Apoi, după întocmirea sumară și grabnică a unui proces
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
tihnă și mai multă influență. A întocmit încă mai multe tratate și broșuri, expunând, de data aceasta, nu virtuțile, ci greșelile teologiei latine, la început în particular și discret, mai târziu cu mai multă vâlvă și mai mare implicare. Ca monah, Ghenadie a întreținut, pentru un timp, o corespondență amicală cu împăratul Constantin. După căderea cetății sub turci, în 1453, el avea să devină, la momentul potrivit, primul patriarh al Constantinopolului sub cârmuire otomană. Dar, în cei din urmă ani ai
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
salveze cetatea în fața turcilor. Sosirea lui Isidor în mijlocul lor i-a îndemnat pe antiunioniști la o activitate și o propagandă frenetică. La 1 noiembrie, conducătorul lor Ghenadie, care devenise pătimaș în denunțarea unirii, s-a retras în chilia sa de monah și a ținut pe ușă o declarație, depunând mărturie în fața lui Dumnezeu că mai curând ar muri decât să-și calce jurământul față de ortodoxia strămoșilr lui. Unirea era o faptă afurisită, care prevestea pieirea celor care întorseseră spatele lui Dumnezeu
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
foarte curând după aceea, ca fiind împlinirea uneia sau alteia dintre profeții. Călugărul Ghenadie, care-i pricinuise împăratului atât de multe necazuri și al cărui nume nu apare în rapoarte oficiale din vremea apărării cetății, a fost luat prizonier, împreună cu monahii din preajma lui, și vândut ca rob de turci. Sultanul Mehmed era bine informat cu privire la disensiunile religioase dintre credincioșii ortodocși, acum biruiți. Știa că mulți dintre ei atribuiau fățiș unirii de la Florența înfrângerea lor și mai știa că patriarhul unionist Grigorie
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
și semiprețioase (un inel sigilar al lui Simion Stroici, porumbei de filigran folositi ca ace de văl, o pafta/broșă feminină, inele, cercei etc.). În prezent, toate pietrele funerare boierești se află sprijinite de pereții din pridvorul bisericii. Morminte ale monahilor au fost găsite în pridvorul bisericii și în afara acesteia, ele neavând inventar funerar. Criptele mortuare din interiorul bisericii au fost jefuite în procent de circa 80% în cursul secolului al XVIII-lea, fiind afectată astfel stratigrafia, structura și conținutul mormintelor
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Rusia plecată scris de Sviridov pe versuri de Serghei Esenin. Vladislav Piavko este unul din cei doi autori ai scenariului și regizorul fimului musical Tu esti orgoliul meu, durerea mea unde și interpretează rolul cântărețului. Este autorul cărții Tenor. De la monahul vieților trăite. În întreaga sa carieră Vladislav Piavko a cântat foarte mult în spațiul internațional, dar și în Rusia, în spectacole de operă, dar și celebre concerte de lied. În ultimii ani a cântat la Celiabinsk și Sân Francisco la
Vladislav Piavko () [Corola-website/Science/304756_a_306085]
-
duhovnicească a Părintelui Nichifor, iar după moartea Părintelui Nichifor s-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athanitul, iar după trei ani s-a mutat la schitul Glossia unde de la starețul mănăstirii a învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii. Datorită amenințării invaziei turce, între 1326 și 1331 trăiește în Macedonia, la Tesalonic, împreună cu 12 monahi isihasti, unde va fi hirotonit preot. Își va continua viața de ascet, împreună cu cei 12 monahi, într-un schit de pe muntele de lângă Veria, combinând
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
Athanitul, iar după trei ani s-a mutat la schitul Glossia unde de la starețul mănăstirii a învățat meșteșugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii. Datorită amenințării invaziei turce, între 1326 și 1331 trăiește în Macedonia, la Tesalonic, împreună cu 12 monahi isihasti, unde va fi hirotonit preot. Își va continua viața de ascet, împreună cu cei 12 monahi, într-un schit de pe muntele de lângă Veria, combinând îndatoririle sale preoțești cu viața de pustnic: cinci zile pe săptămână petrecea în rugăciune și post
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]