5,311 matches
-
Brian. Gâfâind din greu, porni din nou să alerge spre plajă. — Aș vrea să-mi cer, într-un fel, scuze, îi spuse Tom lui Hattie. Rămăseseră o clipă singuri în grădina sălbatică, unde boschetele gardurilor vii se prefăcuseră în adevărați monștri, înalți de patru metri. Frânturi de piatră de pavaj, de statui, de urne și de balustrade, zăceau pe jumătate îngropate în iarbă și în mușchi, iar arcade uriașe de trandafiri agățători, plini de ghimpi, se curbau brambura, în toate direcțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aprigi și încercă o vagă satisfacție, îi evocau vechi amintiri marine, din vacanțele petrecute aici cu tatăl său, din fericire atât de mort. George îl detestase pe tatăl său și, foarte curând, începuse să vadă în el nu chiar un monstru ci, în mod profetic, un strigoi. Acum, devenit de două ori strigoi, îi apăru în fața ochilor minții, asociat într-un fel cu pescărușii hulpavi, și iscându-i o vagă înfiorare rece. Părea, într-adevăr, cu neputință să intri în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu prosoape, pături, haine. George se așezase pe un bolovan, și ședea închircit, cu spatele cocoșat, ca un uriaș animal marin, ud; întregul grup îl înconjură, bătându-l pe umăr, mângâindu-l de parc-ar fi fost într-adevăr un monstru benefic. Tom își scoase cămașa și pantalonii, dându-i-le lui George. Alex îi întinse puloverul lui Brian. Brian mai găsi în sacoșa lui Gabriel o pereche de ciorapi de rezervă. Ruby îi turnă o cană cu whisky. George le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acum să-și vadă de studii), nu să se vânture tot timpul prin Ennistone și să se vâre în aventuri dubioase. În gândurile lui, Tom pendula, considerându-se când vinovat de cea mai rușinoasă trădare, când victima neajutorată a unui monstru tiranic. Cine ar fi putut ține piept unui om ca Rozanov? Îl prinsese în capcana planului său hidos și ridicol și acum îl învinovățea pe el pe nedrept, refuzând să-i asculte măcar explicațiile. În fond, el nu avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mângâietor: — O, nu fi îngrijorat, te rog, nu fi îngrijorat... — M-am privat de tovărășia ta și acum cred că am greșit. Dar să fie oare prea târziu? Mi-era teamă tot timpul că ai să mă socotești înspăimântător, un monstru. Așa mă socoteam eu. Mi-era teamă, da. Și totuși ar fi trebuit să am mai mult curaj, mai multă încredere, ar fi trebuit să încerc să te cunosc, să te țin lângă mine, să te îngrijesc... Dar ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cât de loială fusese ea, cum se dăruise cu trup și suflet acestor doi oameni, se simțea cuprinsă de furie împotriva lui Rozanov, ceea ce-i mai domolea un pic durerea. Totuși, durerea era zdrobitoare. Dragostea pe care i-o purta monstrului se zbătea ca o fiară în inima ei și cu cât îi repeta în gând cusururile, cu atât mai drag îi era. Îl iubea într-un fel protector, tandru, iertător, cu o blândă abnegație, de parcă ea l-ar fi creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi putut găsi mare deosebire între reveriile sacre ale preotului și visurile cu ochii deschiși, neregenerate, ale unuia dintre enoriașii săi. În această sâmbătă seară, gândurile părintelui Bernard, oarecum purificate în vederea meditației sfinte, curgeau cam așa: „John Robert, ce monstru, dar ce atrăgătoare e urâțenia cumplită a feței lui. Ce mult aș vrea să-l revăd, parc-aș fi de-a dreptul îndrăgostit de el, păcatele mele! Ah, dacă mi-aș putea schimba complet viața, de m-aș putea reînnoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cavalerul ei. Dar de ce anume ar fi trebuit s-o protejeze? Bătrânul știa că nu e în stare s-o țină alături de el. Dacă ar fi luat-o lângă el, ar fi însemnat să-i impună să trăiască alături de un monstru, un animal uriaș, puternic, care ar fi putut, accidental, s-o rănească. O, fie să nu i se întâmple nici un rău lui Hattie! Dar ca să nu se gândească la acest lucru, trebui să-și recheme în minte moartea lui William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cura ei de dragoste, dar bietul om e dărâmat“. Brian, care se apropiase de noi, a adăugat: „Foarte bine că e dărâmat. Era mult prea primejdios când se afla în funcțiune“. Iar Gabriel: „Într-un fel e trist. Ambii noștri monștri sunt cu botul pe labe“. A spus-o pe un ton sobru, dar cu oarecare firească satisfacție. Oricum, ca să nu vă par răutăcios, dați-mi voie să subliniez că Gabriel e foarte bună și plină de atenție față de Alex și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
proclamă Is 51,9-10: Trezește-te, trezește-te, și îmbracă-te cu putere, braț al lui Yhwh! Trezește-te ca în zilele de odinioară, ca în generațiile din vechime! Oare nu ești tu cel care l-a zdrobit pe Rahab [monstru haotic mitic] și a străpuns balaurul? Nu ești tu oare cel care a uscat marea, apele abisului celui mare, și a făcut adâncul mării în drum pe care să treacă cei răscumpărați? 10.5. Un Dumnezeu care eliberează În Iudeea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
aventuroasă, incertă, tragică a oricărei existențe. Viața care presupune o bună parte de moarte. În ciuda celor care dau lecții și a altor notari ai cunoașterii, este ceva nietzschean în excese, ca și în ritualitatea banalității cotidiene: "eu, animal misterios, eu, monstru luminos, eu, risipitor al înțelepciunii". Spunând aceasta, îndrăznețul gânditor se considera un "teribilist al spiritului". Dar tocmai o astfel de îndrăzneală, mai degrabă trăită decât gândită sau spusă, regăsim în mimetismul tribal și în circulația intensă a informațiilor specifică rețelelor
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
legături sociale, formate nu prin simpla claritate a rațiunii contractuale, ci prin "obscura claritate" a emoțiilor și a pasiunilor. Nou și vechi ciment al unui sens încarnat. Comuniunea cu aceste figuri originare este cea care fondează diversele fascinații suscitate de monștri, atracția bestiarului, diferitele forme de fetișism, dezvoltarea actelor de posesie. Pe scurt, sălbăticirea vieții sociale. Dar recunoașterea în aceste "figuri incisive" (Nietzsche) este un mod de a reda culturii moderne istovite o vitalitate pierdută. Într-adevăr, socialitatea pe care o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a gândi înseamnă a arăta și a permite, astfel, unui lucru să se arate 64. Suntem departe de acea demonstrație care, foarte adesea, nu face decât să desprindă o idee convenită. Monstrarea recunoaște că ceea ce este poate fi monstruos. Dar monstrul străpunge visul și realitatea. Este constitutiv, de asemenea, naturii umane. În acest domeniu, ceea ce este "monstruos", dar nu este mai puțin real, este saturarea categoriei de subiect a filosofiei, și deci a moralei occidentale. Aceasta poate părea șocant. Și este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Frumos trebuie să o elibereze pe aleasa inimii sale, prințesa Ileana Cosânzeana. Făt-Frumos trebuie să depășească încercări și obstacole care depășesc capacitățile unei persoane normale, dar el este întotdeauna în măsură să treacă prin toate dificultățile. Se luptă cu diferiți monștri - șerpi, balauri, zmei și vrăjitoare, se învinge întâi pe sine prin voință și apoi adversarul, acceptând mereu provocări. 2. SPORTIV AL TRUPULUI CU SUFLETUL ȘI SPIRITUL La începutul lumii, corpul a executat mișcarea ca pe un limbaj inițiatic, o legătură
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-a cutremurat și-a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare s-a oprit undeva sau a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
e de la sine înțeles că aceste domenii sunt interdependente. Între critic și scriitor nu există însă, în ciuda tuturor teoriilor formulate, o incongruență: fiecare poate să încalce teritoriul celuilalt, care pare a-i fi interzis, fără a se întâlni acolo cu monștri, totuși, rarisim, ambele domenii îi sunt celui care se încumetă să le ia în posesie la fel de la îndemână. Se poate însă aprecia că, dacă a pleca dinspre literatură spre critică presupune, într-o oarecare măsură, a fi temerar, fără ca rezultatul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
viitoare...Nici plastici în bulion naveți ? Nu, dar avem bulion de pastă de roșii fără euri pentru plastici. Doriți un borcan sau două? Mai curând m-ar interesa niște anșoa decapat. Decapat n-avem dar vă oferim icre tartinabile din monștri marini, adică marinate. Poftiți și gustați o icră. Mda. E un oțet de calitate. Nu. E de cactus ! De-aia înțeapă ? Nu. V-a înțepat cuțitul cu care ați servit și de emoție l-ați băgat în buzunar. Sunteți colecționar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
este acceptabil, poate chiar benefic. În plus și el creează aciditate în organism. Este un drog, la fel ca tutunul, cofeina și altele (și zahărul poate da dependență, atenție!). Deci dă dependență. În urma consumului de alcool pot fi „deșteptați” anumiți monștri din subconștient. La toate știrile TV și în presă scrie despre crime, violuri și alte atrocități comise în urma consumului de alcool. Mare atenție. Reduceți cantitățile. Limitați-vă la un vin de calitate, rar și în cantitate mică, o bere din
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
că individul nu mai era ființă, nu mai era om, nu mai avea nume, era doar „o țintă” anorganică supusă dezintegrării și anulării civice. Împărțirea românilor în dușmani și prieteni ai socialismului, după principiul leninist, a dat naștere inevitabil la monștri. Bombardarea cotidiană a opiniei publice cu falsul pericol al dușmanului de clasă, dușmănia ce se accentua pe măsură ce socialismul se consolida - teză monstruoasă stalinistă -, stimularea materială a aparatului represiv și a informatorilor lui, a ticăloșit pe mulți români care și-au
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
au cunoscut Saint-Just și ceilalți prieteni ai săi. Între timp, însă, au început să se întîmple niște lucruri și mai rele decât povestea cu țipătul; și cumva legate de ea, în continuarea ei. 5. Goya zicea că somnul rațiunii naște monștri. Da, e adevărat, probabil. Dar și somnul dragostei naște monștri. Și somnul încrederii în ceilalți. Poate de aceea în golul din jurul meu și-au clocit ouăle niște întîmplări bizare, fără ca eu să bănuiesc ceva, să mă alarmez. Multă vreme nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
însă, au început să se întîmple niște lucruri și mai rele decât povestea cu țipătul; și cumva legate de ea, în continuarea ei. 5. Goya zicea că somnul rațiunii naște monștri. Da, e adevărat, probabil. Dar și somnul dragostei naște monștri. Și somnul încrederii în ceilalți. Poate de aceea în golul din jurul meu și-au clocit ouăle niște întîmplări bizare, fără ca eu să bănuiesc ceva, să mă alarmez. Multă vreme nu mi-am dat seama, de pildă, că eram urmărit. Odată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca această fată să rețină o scrisoare de-a mea. Atât și nimic mai mult. Restul nu mai prezenta interes. Ah, cum aș fi răsuflat din străfundul plămânilor. M-aș fi simțit cel mai fericit om de pe lume! Dar Mihaela, monstrul cu chip de om, nu voia, nu putea să înțeleagă. Ea nu știa decât una și bună: să-mi înapoieze la infinit răvașele. Să le citească, bineînțeles, și să le înapoieze. Până când, mă rog? Până cînd? Ajunsesem la a 15
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
expedia pe cea următoare... Și chiar pe a 50-a, a suta scrisoare! Și așa mai departe: la infinit! N-a mai fost nevoie! Minunea s-a întîmplat: a 3l-a scrisoare nu se mai întoarse. Fusese în sfârșit reținută de monstrul cu luceferi. M-am temut ca nu cumva vreo împiedicare fortuită sau un accident să fi zădărnicit restituirea. Toată ziua am dat târcoale cutiei de scrisori ca să văd dacă Mihaela n-a respins-o. Nu se întîm-plase nimic. Frica însă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
n-am avut decât să citesc intervențiile și să optez instinctiv cu cine simpatizez și de cine mă despart. Cum, oare, să fiu de acord cu persiflarea limbajului ga zetăresc, pentru care formule (cât se poate de justificate) de genul „monștrii de oțel și sticlă care ne strivesc orașul“ sunt considerate „atacuri care ar trebui contracarate de o replică mai organizată“, după cum susține Călin Negoescu? Pentru d-sa, „oamenii care fac aceste atacuri trebuie să înțeleagă că nu este o dovadă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Nu morcovii contează, cât aranjamentul frunzulițelor“ - râsete intense -, eu fiind, în acel moment, lipit dialogal de Toader Paleologu, potențial candidat la Primăria Bucurescilor. Nu vă imaginați ce l-am tuflit pe minunatul Marin Moraru evocându-i delicioasa scenă din Operațiunea Monstrul cu adormirea bossului jupiterian pe fundalul hipnotizat auditiv de povestea „bicicletei galbene a doamnei Izbășescu“. Din oftarea lui exasperată mi-am înțeles gafa: când ai jucat așa de trăznitor cu Dinică în Godot, a fi evocat ca partener de sforăituri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]