2,866 matches
-
evantai în mînă. Că ar fi fost mai cuminte să așteptăm cu toții încetarea tirului de pe clădiri și apoi să ne încolonăm în liniște și ordine și să ne deplasăm fiecare în direcția sa? Noi la Coloane, unii acasă la căldurică, Monte Cristo la Televiziune, Petrică și Sena la Ministerul Apărării, restul care pe unde, dracu’ să-i mai știe. Și ce-a fost rău în asta? Mai puțină bravadă, și mai multă eficiență, spune Croitorașul, v-a folosit la ceva că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Dacă nu te ține, nu te ține. Numai să nu vii mai încolo să mi te smiorcăi, să-mi spui că de fapt nu s-a putut mai mult. Am făcut tot posibilul să dau și de Petrică sau de Monte Cristo. Nu răspunde nici unul, și sînt aici, la doi pași. Să mă dau peste cap? Ce altceva să inventez? — Ia mai taci odată, i-o taie Gulie, și dă ncoace nenorocita aia de stație, zise smulgîndu-i-o din mînă cu repeziciue
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor din talpă pînă în șold. Te-ai fi așteptat ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît m-am chiorît eu la fiecare din cei care au coborît pe rînd din elicopter. Nici măcar lumina împrăștiată de farul de aterizare nu mi a folosit la nimic, mă aflam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
În șir pierdute În companii selecte. Primul care trebuia să-i suporte agresivitatea era tocmai Coriolan, Întâmplător tatăl fiului ei adorat, În care pulsa Însă și sânge din rasa Koblicska, o rasă de iepe de prăsilă și de armăsari de montă. În momentele ei de reverie, i se părea că aude venind din pustă nechezatul lor de animale libere, care nu fac altceva decât să pască, să bea apă la fântâni din lemn cu cumpănă și să se Împreuneze când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
statutul de mare grangur atâta timp cât nu părăseam Glassell Park și Lincoln Heights. Însemna încadrarea mea în niște limite firești, fără să fiu nevoit să-mi testez curajul. Apoi a apărut Ronnie Cordero. Era un mexican de categorie mijlocie din El Monte, rapid, cu lovituri puternice ale ambelor brațe și o apărare excelentă, cu garda ridicată tot timpul și coatele lipite de trup, pentru a para loviturile la corp. La numai nouăsprezece ani avea oase solide pentru greutatea sa, fapt care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că va căuta să-ți plătească ofensa, a fost el de părere. N-o să ți-o ierte. Trebuie să fii cu ochii în patru de-acum înainte. Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sunt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: „Bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
piesă așa cum se pricepea mai bine, sperând că aceasta va găsi, Într-o zi, o gazdă Înțelegătoare; Între timp, pe Compton avea să Îl țină În priză oferindu-i altă idee, pentru o comedie a cărei acțiune se desfășura la Monte Carlo. Hotărârea cu care apăra sfârșitul dorit al piesei nu se baza În Întregime pe considerentele de formă dramatică și bun-gust pe care i le avansase lui Compton. Simțea că se identifică intens cu eroul său și vedea În renunțarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vrei să auzi și ce era În interesul lor să crezi. Dacă Alexander ar fi fost În totalitate cinstit În vara lui 1893, când avuseseră loc primele lor Întâlniri, și i-ar fi spus că, probabil, nu avea să poată monta Guy Domvile timp de Încă un an și jumătate, poate s-ar fi decis să Își ducă piesa altundeva. Nu că aceasta ar fi fost neapărat În avantajul lui, căci ar fi dat doar peste alte amânări, frustrări și obstacole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
atât de tare În fața subiectului, Încât Își pierdu curajul de a-l mai trimite cuiva. Poate, Într-o zi, avea să facă din el o nuvelă. Propunerea anterioară făcută lui Compton, pentru o comedie a cărei acțiune se desfășura la Monte Carlo, dăduse același rezultat negativ: după o corespondență prelungită absurd, deveni evident că lui Compton nu Îi plăcea nimic din intriga piesei, iar sugestiile de modificare, adunate, ar fi dus la scrierea unui cu totul alt text. Ce pierdere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
obiceiul de a trage cu sare după ei. Va mai era preocupat și se mândrea cu fanfara sa și mulți copii au Învățat să cânte din frunză. Valerică era fascinat de cărți, avea fișă la bibliotecă și citea „Contele de Monte Cristo”, un roman greu dar și foarte frumos pentru el. Se și vedea ca Edmond Dantes, iar atunci când o privea pe Marinița și-o Închipuia pe Mercedes, sau poate că pe ... Zânița! Se apropia noul an școlar, septembrie era cald
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
era cu totul și cu totul altul. Venea anul școlar nou, cu materii mai grele, cu teze și extemporale ... Va răspunse la modul curat: Destul de prost, am citit câte ceva, dar am citit două volume frumoase, știi cele groase, „Contele de Monte Cristo” de Alexandre Dumas! Tot supărat ești pe mine? Dar armistițiul? Ajunsă În acest punct, Marinița se lipi de el altfel, nu de frică și a Început să-și plimbe mâinile peste cămașa lui Va, mângâindu-i pieptul unde fata
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
uita câteva episoade excentrice dintr-o tinerețe italo-pariziană, după cum nu poate să nu remarce modul cu totul ieșit din comun În care D’Annunzio trăiește retras În castelul de la Vittoriale, pe malul lacului Garda. Prinț decăzut, Însă totuși prinț (de Monte Nevoso), el compune o scenografie ciudată, desprinsă parcă din romanul lui Huysmans, dar și din propriile plăsmuiri, cu decoruri fastuoase, pline de prețiozitate, cu deghizamente dintre cele mai smintite. Eroii uriașei sale construcții romanești (rămasă, parte, În stadiu de proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu destin tulburat, ca al multora dintre Eleganți, pe care Baudelaire Îl pomenește În proiectata carte despre dandysm ca pe un „scriitor prețios”, Însoțit mereu de o neșansă „la fel de mare ca talentul său”. D’AnnunzioGabriele Ugo D’Annunzio, prinț de Monte Nevoso (1863-1938). Mai mult decât sigur, unul dintre puținii autori italieni care se lasă Înregimentat fără drept de apel În firava armie a dandy-lor. Oricât de mult ne-ar consterna efeminarea acestora, trebuie recunoscut că În tumultuoasa biografie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
1994; DANIELLE DUMAS - Du pain plein les poches, L’avant-scène, 15 oct. 1993; ** Les prèsmieres de la semaine, Le Progrès, 4 ian. 1994; CHANTAL GIBERT - La voix de l’auteur, Sud Ouest, 25 ian. 1995; ** Matei Vișniec - Ce jeune auteur qui monte, L’Essor Sarladais, mai 1994; ** - Un interrogatoire muscle, Midi Libre, 8 aprilie 1994; ** - Un auteur rencontre son oeuvre, Midi Libre, 6 martie 1994; ** - Le nouveau spectacle du Théâtre de la Mauvaise tete, Midi Libre, 1 aprilie 1994. ** - Becket zum Lachen. Kölner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și așa, deși... - Deși? - Sincer să fiu, nu m-a dat pe spate. Privit literar, este un roman popular standard, bine scris, e adevărat, respectând rețetele genului. Un gen pe care nu-l gust foarte tare, recunosc. Prefer Contele de Monte Cristo. Cât privește partea de istorie, aici lucrurile sunt ceva mai complicate. Dar, desigur, un roman nu trebuie judecat după cantitatea de adevăr istoric pe care o conține, e o ficțiune și atâta tot, să nu Încurcăm planurile... - Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-o peșteră marca Ali-Baba, sunt adunate laolaltă bijuterii, nestemate de tot felul, coliere, coroane Împodobite cu pietre prețioase, monede, multe monede și grămezi de lingouri mă captiva nu - sau nu numai - ca om de știință. Pasajul din Contele de Monte Cristo care descrie momentul când Edmond Dantes dă cu ochii de comoara abatelui Faria, ca și secvența corespunzătoare din numeroasele ecranizări ale romanului lui Alexandre Dumas pe care le-am văzut mă emoționau de fiecare dată, declanșând În mine fiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Franța, cu destinația America Latină, la braț cu dublul trădător, partenerul măsluit din devastatoarea noapte de pocher. Bănuiesc că recunoști secvența, ai văzut-o În nenumărate filme proaste... Cu puținii bani pe care Îi mai avea, descinde direct la cazinoul din Monte Carlo, fără a se mai osteni măcar de formă să Închirieze o cameră la hotel. Joacă și pierde tot. Calm, iese afară și o pornește, mângâind În transă metalul rece al unui revolver ascuns În buzunar, pe aleea care reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
poate Întâlni de două ori cu șansa Într-o singură viață”. Și necunoscutul i-a Închis ușa În nas. Peste câțiva ani, avea să citească Într-un magazin ilustrat povestirea unui autor american care reproducea În detaliu insolita Întâmplare de la Monte Carlo și a dedus că individul excentric era și el american. Convins că În ceea ce se petrecuse era mâna providenței, Nicolae Corbu s-a conformat sugestiei necunoscutului și n-a mai jucat niciodată. Mai mult, și-a schimbat radical stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
părți. Și, cu toate acestea, poporul nu aclama pe Don Pedro. Pe unde trecea oastea "liberatoare", ard mănăstirile, sunt alungați preoții. Cu câteva mii de oameni, atâți câți îi mai rămăseseră, Don Miguel capitulează, la 26 mai 1834, la Evora Monte, dând o proclamație armatei sale, în care explică de ce a fost aproape silit să pună capăt unui război fratricid, care durase aproape doi ani. În condițiile capitulării se menționa și dreptul pe care-1 aveau "migueliștii" de a se întoarce nevătămați
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din Nord, condusă de generalul Sousa Dias și alți șefi militari. A fost un adevărat război civil. Garnizoana rebelă sapă tranșee pe străzile orașului Porto și lupta continuă, sălbatic, multe zile și multe nopți. Artileria guvernamentală, așezată în bătaie pe Monte da Virgem, nu cruță nici unul din edificiile orașului, nici măcar celebrul teatru San Joîo, unde generatul Sousa Dias organizează depozitul de muniții al trupelor rebele. Pierderile sunt grele de ambele părți. La Lisabona, revolta militară izbucnește în ziua de 7 februarie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cea mai vagă ezitare, o splendidă mașinărie de citit total independentă de tuburile ei bronhice bolnave. Pe toate le-am ascultat: Les Malheurs de Sophie, Le Tour du Monde en Quatre-Vingts Jours, La Petite Chose, Les Misèrables, Le Comte de Monte Cristo și multe altele. Ședea acolo eliberându-și glasul din temnița neclintită a propriei persoane. În afară de buze, una dintre bărbii, cea mai mică, dar cea adevărată, era singurul detaliu mobil al trupului ei voluminos ca al unui Buddha. Pince-nez-ul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
semințe. „Nu înțeleg” - a murmurat soția mea și am plecat grăbiți. Dimineața am părăsit orașul răvășit parcă de un cataclism. La cîteva minute spre Cazane, au apărut din senin hoteluri cu terase generoase și bărci de croazieră. „Parcă ar fi Monte Carlo” - am zîmbit eu și ne-am întors, luînd o în sus pe Valea Cernei. „Festivalul Pinului.” „Hai și noi !” Am ajuns astfel la Băile Herculane. Unele dintre cele mai triste ruine din România. Prostia nu are istorie, așa că e
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o portiță de ieșire, adică să mă atenționeze măcar, Iozefina mă privește de undeva de sus, ca o pasăre de pradă, și îmi răspunde: - Dar ce, Gerard, tu mai nou nu vezi în mine decât o simplă vacă bună pentru montă? Rușine! Rușinea rușinilor, nu altceva! Se înțelenește apoi tăcerea. Tăcere cu carcase de emoții atârnând în cârlige, de tavan, ca ntr o măcelărie. Măcelăria sufletului! Apoi Iozefina își ia, mai mult decât întoarsă pe dos, umbrela și, cu un la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea. Apoi ajung niște bețivi pentru care doar rachiul mai e bucurie. Se năpustesc cu pumnii în balabuste, după care le fac copii, să aibă cine călări alte găleți sparte. Ai dreptate mata să-ți aperi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
s-au dus să vâneze Împreună iepuri În valea aceea mică de deasupra joagărului vorbiseră despre luptele de la Pasubio și despre atacul de la Perticara și de cel de la Asalone; și despre toate astea el nu scrisese un cuvânt. Nici despre Monte Corona, nici despre Sette Communi, nici despre Arsiero. Câte ierni petrecuse În Vorarlberg și În Arlberg?Patru ierni, și Își aminti de omul care voia să le vândă o vulpe când intraseră-n Bludenz, ca să cumpere cadouri, și de vișinata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]