4,723 matches
-
ele și în același timp să distrug și nava? Blestemele la adresa întregii Confederații și pentru toți superiorii lui care-i puseră în subordine doar nave de luptă și nici măcar cel mai hodorogit transportor spațial se învolburau în el, sălbatice dar mute, răscolindu-l. Apoi, tot așa cum apăruse, furtuna se liniști deodată, brusc. Găsise. Cu o grimasă răutăcioasă pe chip murmură: și acum să ne facem datoria... Birmaq receptă, destul de nedumerit, al doilea avertisment pe care i-l trimise secundul. Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
tavă acolo. Eram nervos nevoie mare, că nici unul din platoul acela, nu i-a spus parașutei despre ce este vorba cu acest film. Cântărețul de jaz, este primul film cu sunet, a fost turnat în 1929 când toate filmele erau mute, dar dacă, fără discuție, apariția sonorului a fost un eveniment important, în dezvoltarea cinematografiei, nimic nu-l îndreptățește să fie considerat ca fiind primul film clasic. Până la el, de exemplu, Charlie Chaplin turnase majoritatea capodoperelor sale, care au devenit clasice
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
neajunsurile acestei proze, de aceea lăsăm la o parte o bucată precum Amicul meu, pe internet, și credem că e mai potrivit să încheiem spunând, în loc de concluzii, că descoperim în acest volum un prozator nativ, care reușește de cele mai mute ori să evite capcanele verbozității, aducându-ne uneori aminte de efervescența metaforică a unui Fănuș Neagu: „Apele interferau cu trandafirii răsăriți în ochii stelelor de gheață... Tu-mi încăpeai în palmele rotunde și miroseai curat ca o floare cu petalele
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
uitat și asta. ― Te rog, spune-mi ce s-a Întâmplat. Nu poate fi chiar atât de rău. Doar suntem prietene, nu? ― Așa sper, șopti ea. Dacă ești dispusă să mă ierți pentru că m-am sărutat cu Victor. Am rămas mută În timp ce ea Îmi relata discuția pe care o avuseserăm atunci la telefon. Nu-mi venea să cred...și totuși o credeam. Deși nu eram sigură dacă era cu adevărat o amintire sau doar imaginația mea, puteam vedea În minte expresia
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
minte nici măcar unul. Din nou, vedeam doar negru privind În urmă. ― Vezi? spuse Angela. Exact cum bănuiam. Îmi pare cumplit de rău, Alisia, dar mă văd nevoită să-ți spun nu. Cu asta, Îmi Închise telefonul În nas. Am rămas mută, cu ochii Înlăcrimați, În timp ce visul meu și ultima mea speranță de-al Împlini se destrămau În fața mea. M-am Întors la masă cu pași lenți. Chiar mă așteptasem la mai multă Înțelegere din partea ei. Cine era ea, să mă oblige
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Balada b\tr`nului marinar Vîntul lin bătea, apa spumuia, Cărarea' n urma, pînă-n fundu' zării. Eram cei dinții, ce fără căpătîi Stricam liniștea mării. Dar așa, deodat', vîntu-a 'ncetat, Eram noi fiii disperării. Și de vorbeam, doar tulburam Tăcerea mut-a mării! Pe cerul ros' că de arama, Parcă catargului dînd roată, Stă soarele însîngerat, Mai mic dar, cît luna pitulata. Zi după zi, zi după zi, Nu ne-am clintit, nici vîntul c-a suflat. Jurai că vasu-i o
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
Rămas bun ! Te-ai rupt ,acum,complet de mine, Draga mea cu zâmbet frânt și glasul mut. Nu știu dacă-i rău sau bine.... Dar,parcă nu mai ești același lut. Nici talpă ta pășind spre mine, Nu o mai aud pășind. Te-am așteptat să vii la mine... Te-astept și-acum,bătrân,murind ! Mi-ai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93415]
-
murind ! Mi-ai lipsit așa de mult.... Dar acum intru în nesimțire, Te-am așteptat de-acum prea mult. Te voi păstra ca amintire. Rămas bun ! Te-ai rupt ,acum,complet de mine, Draga mea cu zâmbet frânt și glasul mut. Nu știu dacă-i rău sau bine.... Dar,parcă nu mai ești același lut. Nici talpă ta pășind spre mine, Nu o mai aud pășind. Te-am așteptat să vii la mine... Te-astept și-acum,bătrân,murind ! Mi-ai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93415]
-
Dacă l-ai văzut, te rog, te rog spune-mi ce a scris, am implorat-o. E important. E în joc viața mea. Nu l-am văzut, mi-a răspuns ea liniștită. Nu înțelege, m-am gândit cu o frustrare mută. Nu-și dă seama cât e de important. Ce scriu oamenii de obicei în chestionarele astea? am întrebat cu o voce tremurătoare. Chestii îngrozitoare? —Uneori, mi-a răspuns ea. Asta în cazul în care clientul a făcut lucruri îngrozitoare. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nunții, tiradele lui Vivian, îngrijorarea lui Bea, absențele din ce în ce mai prelungite ale lui Randall. M-am întâlnit cu Mara într-o seară, să bem ceva, iar ea m-a întrebat dac-am început să iau sedative. Viața părea să fi devenit mută. De la acel sărut, nu mai vorbisem cu Luke - undeva, în adâncul creierului meu, gânduri despre el se ițeau tot timpul, însă eu nu reușisem încă să înțeleg ce însemnau sentimentele mele sau ce-ar fi trebuit să fac în legătură cu ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și o îndreptă înspre fundul puțului. Judy ajunsese la fundul gropii și se stabilizase într-o poziție grotescă: cu picioarele frânte și îndoite în sus, în fața ei, și cu un braț întins înspre el, ca într-un fel de rugăminte mută. Wilt apucă încă o bucată de lut și o azvârli pe gaură în jos. De data asta peruca păpușii alunecă într-o parte, iar capul i se bălăngăni. Wilt renunță. Mai mult de-atât nici nu putea face. Trase bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
biroului, pe care se afla o pereche de ochelari. Se aplecă, își puse ochelarii. Deci, nu îngrijitoare, ci... Savanta! Făcu un semn, o invită înăuntru. — Aveți vreo problemă? Ce-ar fi putut să întrebe? Despre prietenii handicapați ai omului handicapat, mut, surd, surdomut? — Ce liniște aici! Câinii ăștia ca niște sfinți sunt muți? — Nuuu... moleșiți. Medicamentele. Slăbiți. Suferă. Avem ziduri groase. Nu se aude lătratul. Altfel arfi... Există și câini muți? Savanta își îndreptă ochelarii. O scrută, suspicioasă, pe nepoftita care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi putut să întrebe? Despre prietenii handicapați ai omului handicapat, mut, surd, surdomut? — Ce liniște aici! Câinii ăștia ca niște sfinți sunt muți? — Nuuu... moleșiți. Medicamentele. Slăbiți. Suferă. Avem ziduri groase. Nu se aude lătratul. Altfel arfi... Există și câini muți? Savanta își îndreptă ochelarii. O scrută, suspicioasă, pe nepoftita care avea chef de palavre. — De ce vă interesează? Irina se fâstâci, întârzie să răspundă și tocmai această ezitare produse minunea. Doamna doctor deveni grijulie, gata să vină în ajutor, dacă... — Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dar nu, asta nu-i important de fapt. Păi, știu eu cum să vă... o prietenă. E vorba de o prietenă, de fapt. Are sau avea un exemplar. Poate din naștere sau s-o fi întâmplat cumva să... Un câine mut, ziceți? Păi, cum, eu cred că... sau se înșela, poate, nu știu. E posibil? Doamna doctor docent o privi lung. Parcă nu mai avea chef să răspundă, atât dură pauza. — Există un asemenea tip. În Australia. Irina tăcea. Baba veterinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzeau, amorțiți de medicamente, iar clădirea avea ziduri groase. — Câinele Dingo, reluă savanta. Altă pauză lungă, până se decise apostol veterinar apostolescu să ofere scurta prelegere de știință popularizată. Parcă recita, scârbită, un text, vedeta Veta. Auzi, Veta!... „Un câine mut, dar care aude foarte bine. Inițial, un câine obișnuit, domestic. Pe marile întinderi australiene s-a sălbăticit și s-a înmulțit rapid. O fiară feroce. Făptură a pustiului. Nu latră, pândește prada fără a face zgomot, într-o tăcere perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rezervații speciale. Scos din mediul său și așezat, de la naștere, în alte condiții, se dezvoltă normal, fără porniri ucigașe. Oarecum normal... de fapt. Devine un câine de extremă umilință. Da, pot fi îmblânziți. Prin scoaterea din sălbăticie. Arată o blândețe mută, umilă. Cutremurătoare... Da, da, bolborosi vizitatoarea, dada, sigur, dădu din cap Irina și încă îngâna dada și bunicuța confirma, dada, când începuse deja să se retragă, lunecând, parcă, pe acest refren bâlbâit, repetat, în ritmul pașilor ce se retrăgeau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din învățământ care, când cum de ce, vârstele prea repezi amestecă, instantaneu, procesele, pedepsele, plictiselile. Iată-i pe toți: figurația pestriță a marii farse. Bărbați, femei, copii, soldați, preoți, vagabonzi, țărani, prostituate, miniștri, ciocli, ingineri, poeți, măști și înlocuitori, marea armată mută a învinșilor, relicvele ultime ale normalității, sub trăsnetul destinului, incapabili să rămână nepăsători, refuzând sănătatea și nepăsarea și normalitatea. Vin trec grăbiți pe lângă el, mereu grăbiți, cu privirile în pământ, copii obosiți. Sfidătoare după-amiază de primăvară. Străzile pline, zâmbetele copilărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
azi prin părțile noastre, trebuie să-ți respecți rangul, nu ai voie sa te compromiți cu nimic omenesc, tu ești statuie perfect dresată să-și onoreze misiunea, atât și e prea destul. Valetul Vasile a și revenit, într-adevăr, perfect mut și surd, cu mișcări abia perceptibile. Pe măsuța cu rotile, lângă tava cu paharul și sticla Courvoisier apăruse teancul de reviste colorate Playboy, Express, Paris Match, iată superba Romy Schneider și-a pierdut adoratul fiu, ca să vezi, avea și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apreciați la nivel înalt. Dar oricât ar fimembrii de înțelegători, supuși, disciplinați, este necesar, totuși, un minim. Un minim, cum zic, de încurajare. Stiți ce s-a întâmplat luna trecută cu colegii dumneavoastră... Dominic Vancea se stăpâni perfect, surd și mut la surpriză. — Mda, așa sunt ziariștii, cred că prind peștele cel mare. Cu Anul ăsta al nostru, au năvălit. Că s-a redus școlarizarea de la 10 la 8 ani, că nu există cluburi și stadioane și călătorii gratuite, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
citește, aplecat asupra paginilor, deși a coborât de mult din tramvai. Prin urmare, fotograful Octavian nu apare în avanscenă, preferă să se piardă în masa de obscuri membri ai sectei. O fi deprinzând, printre atâția exemplari membri ai Organizației-model, eficiența mută. Doar mimică și cod? N-ar fi decât desăvârșirea, de fapt, a premisei de caracter, revelată încă în urmă cu 40 de ani? Opacitatea, frustrarea, însingurarea, lipsa de umor? Furia contra lumii frivole, complicate, meschine care reușește să se strecoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trebuie, o pățeau și Madam Ortansa și dom’ Gică, de nu mai aveau servitori să-i aducă la nas cafeaua. Câte nu făcuse pentru dom’ Teodosiu sau pentru tov Titi!... câte drumuri și cozi și secrete, că așa e Vasilica, mută, n-ar spune o vorbă, s-o tai. Că nu poți ști cum se află, ăștia se aranjează între ei, de ies totdeauna deasupra. Mai bine te faci orb și surd, să nu dai de belea. Degeaba, că uite, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un gol măreț, cenușiu, mlăștinos, cu gingiile enorme, purulente. Vinerea ratată, rămânea miercurea următoare. Ooră lângă telefon, timpul reglementar al pariului. Rotea fără convingere, o dată, de zece ori, de optzeci de ori, discul. Chiar dacă Supremul rămâne invizibil, indivizibil, orb surd mut, totuși om e, altfel n-are cum! Dacă prinzi momentul potrivit, când l-a cuprins lehamitea, mila, sila... minune. Te-a conectat, minune. Clic, scânteia, surpriza: ți-a răspuns. Năzuros, cu sictir și strâmbături, o dată, de trei ori, de șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de foc, halucinația, dorința fără nume și obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul plutea într-o ceață rece, muind oasele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atât. Cu dreapta formează numărul, în stânga ține mărul. Nu răspunde nimeni. Vineri plouă, toarnă cu găleata. Autobuz, tramvai, alt tramvai, alt autobuz. Blocul cariat, cenușiu. Ușa întunecată, soneria. Inapoi, în realitatea numită vineri care încă există, îl găzduiește. Miercuri, gura mută a receptorului. Vineri, terenul rebus. Iar miercuri, iar vineri, balans somnolent. Nu mai are răbdare, revendică ofensiva. Până vineri mai e un secol. Nu se mai poate aștepta, trebuie învins leșinul numit realitate. Fie ce-o fi: Anatol Dominic Vancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din partea tenebrosului Tavi. Lui i se adresa, de fapt, cu tot mai iritată nerăbdare. Vorbea, privind doar în ochii acestui serv protector, încolăcit la picioarele Venerei. Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al acestui martor să-l fi descumpănit pe agitatul intrus. Continua încăsă peroreze, să gesticuleze, să pompeze vorbe, neobosit, dar plictisul vizibil pe mutra lucidului canin îl deprima, simțea că va ceda curând, decis să cedeze. Mâine, gata! Nu, mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]