2,706 matches
-
care lupta împotriva bizantinilor. În același timp, în sudul Dunării, avea loc o mare năvălire a tătarilor-istoricul bizantin Ioan Cantacuzino scria: "Sciții (tătarii), care locuiau în munții de la nord (Carpați), neamul cel mai mare și mai puternic din toate" au năvălit sub conducerea unor șefi de triburi locale. Or, tocmai atunci (1323-1324) se declanșează un război al românilor sud-carpatici, cu ajutorul regelui ungur, suzeranul acestei regiuni, împotriva tătarilor, pe care i-a alungat. Lupta a fost condusă de Basarab, voievodul transalpin (român
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vechii episcopii teritoriul din sudul Moldovei pe care se afla aceasta fiind tocmai eliberat de oștile creștine. În anii următori, au fost organizate alte expediții războinice dinspre Transilvania spre Moldova, cronicile ungurești precizează: "După aceasta (expediția din 1345), secuii au năvălit adesea asupra tătarilor și se întorceau cu pradă mare...aceia care rămăseseră în sudul Moldovei au fugit la ceilalți tătari, departe spre mare (Bugeac)". Expedițiile militare ungurești repetându-se, fiind tot mai frecvente, în cele din urmă, tătarii au părăsit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar ea se socotea singura îndreptățită să facă apel la titlurile continuității și revendicărilor naționale. Într-o filipică antiotomană, intitulată Trâmbița românească (manifest tipărit în 1769 și atribuit lui Enăchiță Văcărescu) se lansa chemarea la deșteptarea românilor, „pă vrăjmași să năvălim”; se invoca măreția de altădată a țării, când „crai aveam români de neam”: Mircea, Mihai Vodă Viteazul; „că sântem din vechii romani”. Cantacuzinii (Pârvu, Mihai și Răducanu) s-au arătat către ruși „cu mare credință și ajutor”; au dat grâul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
e cât se poate de simplă, explică Oscar Commettant, călător prin Statele Unite: e de-ajuns ca o young lady, o fată tânără să farmece un tânăr domn, făcându-l apoi să-și piardă controlul. În acel moment, ca din întâmplare, năvălește tatăl, fratele sau soțul cochetei, care ajunge exact la țanc pentru a constata fapta ofensatoare. În această situație, dacă nu vrea să se vadă târât prin tribunale, amorezului prins în flagrant nu-i rămâne decât să o ia de soție
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
deja pe eroul său, Frédéric, cuprins de beția colectivă indusă de Revoluția din 1848: "Îl furase magnetismul mulțimilor"18. Exaltarea fascinează și neliniștește în același timp, numai că mulțimea mărșăluind capătă aspectul unui Frankenstein colectiv. Așa descria Flaubert norodul care năvălise în Palais Royal: "O masă viermuitoare care creștea neîncetat ca un fluviu întors îndărăt de o maree, mugind îndelung, pradă celor mai imprevizibile impulsuri"19. Aceste impresii puternice dau densitate imaginii comune: adunați în adevărate cirezi sociale, intoxicați de forța
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dus la Sedan". Și de la Sedan, la Comuna din Paris, prelungirea directă a celei dintîi. Căutînd o cauză a acestei debandade, burghezia o află ca de obicei în dezordinea străzilor, în nesupunerea muncitorilor și-n indisciplina soldaților, vălmășagul mișcărilor sociale năvălind asupra Parisului ca odinioară hunii asupra Europei. În fața lor, doar moliciunea guvernelor și diviziunea funcțiunilor politice, incapabile să domolească răsculații. În mod normal, soluția ar fi trebuit să vină de la un guvern puternic, capabil să restabilească autoritatea. Singurul lucru rațional
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
flăcăi care chiuie: „uiu! iu, iu, iu !” Supărat nu se cade să meargă cineva la pădure după Năvalnic: el cere veselie și voie bună. Tinerii duc în mână zahăr, iar baba, îmbrăcată în curată și frumoasă cămeșă albă, zice: „cum năvălește lumea la zahăr, așa să năvălească și dragostea la mine în casă !” Mai tare și mai cu foc se chiuie când tinerii dau cu ochii de buruiana dragostei, de năzdrăvanul și frumosul Năvalnic. (Năvalnicul) Ghid de lucru: 1. Rezumă subiectul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
iu !” Supărat nu se cade să meargă cineva la pădure după Năvalnic: el cere veselie și voie bună. Tinerii duc în mână zahăr, iar baba, îmbrăcată în curată și frumoasă cămeșă albă, zice: „cum năvălește lumea la zahăr, așa să năvălească și dragostea la mine în casă !” Mai tare și mai cu foc se chiuie când tinerii dau cu ochii de buruiana dragostei, de năzdrăvanul și frumosul Năvalnic. (Năvalnicul) Ghid de lucru: 1. Rezumă subiectul textului. 2. Precizează care este personajul
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
însă tot mai mult frica de a nu-și vedea împlinit visul din cauza unei boli care a pus stăpânire pe el și care îi micșorează tot mai mult posibilitatea de a-și împlini dorința. Deși, în cele din urmă, „tătarii” năvălesc pe neașteptate, pentru Giovanni Drogo este prea târziu. Războiul nu-i mai poate oferi satisfacția visului împlinit. Demnitatea îi este însă salvată pentru că, neputincios cum este, din cauza bolii, personajul își găsește un alt dușman cu care să lupte eroic - moartea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
este a supraveghea” (Kott, p. 56). Supravegherea se manifestă încă de la început: „Cine e acolo?”, întreabă neliniștit străjerul însărcinat, alături de camarazii lui, cu paza castelului Elsinor, cu supravegherea a tot ceea ce se petrece în afara zidurilor acestuia, de unde dușmanul ar putea năvăli pe neașteptate sau s-ar putea strecura pe furiș, nevăzut de nimeni. Pe meterezele castelului-cetate, oștenii stau la pândă, „veghează” într-un spațiu delimitat net de exteriorul amenințător și, nu întâmplător, cei ce îi schimbă în post îi întreabă, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de-avalanșe zadarnic până-n mare." Simțim cu fiecare poem al lui V. Nicolescu o detașare care permite respirația necesară pentru a crea imagini voit alese și de aceea ușor sărăcite de văpaie; văpaia, cum ne spune însuși poetul, devine transparentă: "Năvălind ca sămânța fierbinte a vulcanului,/ iarba foșnind din pahare, în gâtlejul speranței,/ arzând prin acvarii și-n miezul tăcerii, ninsoare verde-a pământului,/ iarbă." Există o față exterioară a lumii, reprezentată de-un dans ușor, superficial, menit sa acopere o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
până la burta cailor și florile de toate neamurile se împreună. "Cosmosul meu" este leagănul acestui univers, în care poetul vorbește de o ciudată pășune a Ardealului cu arbori străvechi, cu scorburi mari, cu viespi și roiuri de furnici care vor năvăli: "să-mi spargă pieptul cu fântâni/ și-n hohote să năvălească-n mine". Tehnica imaginii este expresionistă, vizionarismul lui tinde spre absolut; de aici și permanenta stare faustică, de nemulțumire, de încercare de autodepășire. Poezia satului este scrisă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
meu" este leagănul acestui univers, în care poetul vorbește de o ciudată pășune a Ardealului cu arbori străvechi, cu scorburi mari, cu viespi și roiuri de furnici care vor năvăli: "să-mi spargă pieptul cu fântâni/ și-n hohote să năvălească-n mine". Tehnica imaginii este expresionistă, vizionarismul lui tinde spre absolut; de aici și permanenta stare faustică, de nemulțumire, de încercare de autodepășire. Poezia satului este scrisă într-un ton elegiac: ținutul este dur sau pustiu, satul își dezvelește existența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mirabile ca sâmburele de ghindă eminescian menit să nască o pădure. Poetul vede în iarbă permanența vieții, dar și o luptă a contrariilor, luptă care face posibil progresul: Vine iarba, înspăimântă orașele/ nemăsurat le încearcă din adânc/ simt forfotind, măsurând, năvălind,/ grăunțele, sâmburii, spicele, pășunile pe care s-au întemeiat". Poetul este extaziat în fața puterii ei miraculoase, aude semințele țipând în somn și cum alunecă firele cotropitoare de iarbă; năvălește pe calea ferată, răstoarnă pietrișul terasamentelor, aude în flăcări trăsnind iarba
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iarba, înspăimântă orașele/ nemăsurat le încearcă din adânc/ simt forfotind, măsurând, năvălind,/ grăunțele, sâmburii, spicele, pășunile pe care s-au întemeiat". Poetul este extaziat în fața puterii ei miraculoase, aude semințele țipând în somn și cum alunecă firele cotropitoare de iarbă; năvălește pe calea ferată, răstoarnă pietrișul terasamentelor, aude în flăcări trăsnind iarba, mușcă hărțile de previziune și de calcul, dar în același timp, apare necesitatea de a o stăvili în folosul civilizației: "împotriviți-vă ierbii, nu vă lăsați ierbii"1. Poemul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În sfârșit, vă spuneam că eram acasă la numărul șapte și că frigiderul era gol; i-am zis să ia o pastiluță sau măcar să gătească ceva bun, dar n-avea chef de nimic, îl durea capul; măcar n-a mai năvălit peste mine... Mai înfometată ca niciodată, am luat taurul de coarne și m-am apucat să fac eu o tocăniță; n-a stat lângă mine nici o clipă: s-a trântit în fața televizorului și s-a uitat la un film horror
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mare parte, i se potrivesc. „în viața ca și în opera lui am găsit mereu aceleași năzuințe spre ideal, aceeași curăție sufletească, aceeași rezervă mîndră (aci e de pus o estompă - n. m.) și demnă față de lumea zgomotoșilor care au năvălit cu sălbăticie barbară înspre locurile cele dintîi, aceeași siială de a-și face drum printre ei ca să ajungă acolo unde trebuie să fie, aceeași atitudine sufletească ca [la] cei mai distinși dintre noi./ Opera lui întreagă îmi apare ca povestea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de libertate, când actele Eului apar ca acte autonome, independente, libere, caracterizate prin „constructivitate” (particularitate specifică „comportamentului pentru rezolvarea unei probleme”, de care vorbește N.K. Maier). Sentimentul de constrângere este determinat, în primul rând, de impulsurile venite din Libido, care „năvălesc ca un puhoi” peste toate barierele noastre, adică ale „Eului” și „Supra-Eului”, căutând plăcerea și numai plăcerea. Găsim în această manifestare „năvalnică” a Libido-ului tenacitatea și perseverența care stau la baza tipului de frustrație descris de S. Rosenzweig sub
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Publică, după doisprezece ani, al doilea volum din Moromeții (1967), atacat dur de „Luceafărul” condus de Eugen Barbu. Tinerii critici de la „Gazeta literară”, la care se asociază și seniorul Șerban Cioculescu, apără romanul ce înfățișează o lume țărănească peste care năvălește brutal istoria. Unii critici cred că nu are strălucirea stilistică din primul volum, dar are ceea ce trebuie unui roman: substanță epică, o tipologie ce se reține și, mai ales, sugerează cu pregnanță estetică destrămarea lumii rurale. Moartea lui Ilie Moromete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
pot să trimită intertextual la "discursul social" într-un raport de convenție culturală (a se vedea R. Amossy) sau să aparțină unui limbaj de lemn (adesea în cazul la Flaubert) cum sînt clișeele rostite de Emma (din lecturile sale): "[...] tristețea năvăli în sufletul său cu-n dulce urlet precum vîntul printre ruine de castele părăsite". 20. Ele sînt dominate, dar nu absente în scriitura realistă (a se vedea analiza făcută diseminării semului "bovin" în Doamna Bovary). Capitolul 4 Descrierea productivă [...] În
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se află în noi. Nu ne aflăm doar în era planetară, ne aflăm în epoca de fier planetară. Devenind solidară de facto, planeta rămîne sfîșiată, convulsivă, seismică. Vechile dușmănii și înverșunări, rasiale, etnice, religioase, departe de a fi dispărut, au năvălit asupra formelor moderne de civilizație, începînd cu statul-națiune. Acea formulă, împrumutată de la asupritori, care le-a permis colonizaților să se elibereze s-a generalizat acum sub forma sa suverană paranoică, cea a statelor-națiune europene de la începutul secolului XX. După o
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
al băncii, care își verificase însemnările, i s-a adresat vicepreședintelui: „De fapt, dumneavoastră trebuia să vă ocupați de el”. Nuanța verzuie de pe chipul vicepreședintelui era destul de interesantă. Cînd ne-am întors la agenție, s-a dezlănțuit iadul. Vicepreședintele a năvălit în biroul meu și s-a lansat într-un discurs răstit despre importanța lucrului în echipă și despre felul în care îl abandonasem. înainte să apuc să răspund, directorul agenției a venit și el în birou și a întrebat ce
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
trasând unele din principalele direcții ale literaturii epice. Linia inaugurată de N., pe care o vor continua Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, constituie coloana vertebrală a unei importante secțiuni a prozei românești. Când citești cronica lui Neculce, un nume îți năvălește numaidecât în minte: Creangă. Într-adevăr, dacă ne-am închipui pe Creangă trăind în veacul al XVIII-lea, el ar fi trebuit să scrie ca Neculce, precum Neculce în epoca eminesciană, nemaifiind acum boierii la cârmă, și-ar fi scris
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
București, Ed.Saeculum I.O, Ed. Europa Nova, 1997, p. 107; - 41 că s-a produs o greșeală și că dl. Mareșal a dat ordin să vă înapoiați la casele voastre. S-au petrecut cu această ocazie scene sfâșietoare. Au năvălit asupra noastră, sărutându-ne mâinile, hainele, mașinile și strigând cu toții: “Trăiască mareșalul Antonescu, salvatorul nostru!” Era un act drept, căci populația n-a avut niciun amestec în catastrofa de la 22 octombrie. Coloana înaintată însă de evacuați a fost reținută
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
mii de oameni, le-am oprit și le- am vorbit rusește, arătând că s-a produs o greșeală și că dl. Mareșal a dat ordin să vă înapoiați la casele voastre. S-au petrecut cu această ocazie scene sfâșietoare. Au năvălit asupra noastră, sărutându-ne mâinile, hainele, mașinile și strigând cu toții: “Trăiască mareșalul Antonescu, salvatorul nostru!” Era un act drept, căci populația n-a avut niciun amestec în catastrofa de la 22 octombrie. Coloana înaintată însă de evacuați a fost reținută
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]