12,372 matches
-
sunt bine dimensionate în registrul firului epic, narațiunea fiind dinamică, devenind vie prin personajele bine creionate. Autorul e un fin analist psihologic, prelungind acțiunile personajelor dincolo de decor, trăirile fiind resursa inepuizabilă a tensiunii epice. Din punctul de vedere al tehnicii narative, cititorul asistă la comprimarea evenimențială, care conferă o densitate aparte simbolicului textului. Narațiune complexă, cu substrat mitologic și istoric, romanul are o construcție amplă în ceea ce privește planul simbolurilor, acțiunea propriu-zisă fiind doar un resort în analiza arealului legendar din subsidiarul cărții
DE PROF. DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379421_a_380750]
-
sunt „partea cea mai consistentă și valoroasă a cărțiiˮ, atenționându-l și asupra unor aspecte asupra cărora pe viitor autorul va trebui să se aplece. Lucia Elenă Locusteanu, profesoara din liceu a scriitorului, a apreciat că el „excelează în arta narativa și a înțeles puterea cuvântuluiˮ, iar Cornelia Inovan-Cociș, inspirată, a considerat că „dacă ne împiedicăm de imperfecțiuni, pierdem nuclelele valoroaseˮ ale prozei acestui „optimist congenitalˮ. Aurel Chira i-a închinat lui Mircea Gordan o inspirată poezie, Iar Ovidiu Vasile, Alin
SĂRBĂTOAREA POEZIEI LA CENACLUL „ARTUR SILVESTRIˮ LA LSR, FILIALA CLUJ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379432_a_380761]
-
dacă până acum scriitorul a ales o for¬¬¬mulă în care acțiunea evolua pe două planuri - cel al naratorului-per¬¬sonaj și cel ce urmărea destinul celorlalte personaje -, recurgându-se la povestirea în ramă, de data aceasta avem un singur fir narativ, care ur¬mărește destinul lui Gib I. Mihăescu de la vârsta fragedei pruncii până la cea din urmă expirație. Pe de altă parte, în construcțiile ro¬ma¬nești precedente, Al Florin Țene intră în pagină cu existența sa con¬cre¬tă, ușor
AL FLORIN ȚENE ȘI CEL MAI RECENT ROMAN AL SĂU, ÎNCHINAT LUI GIB I. MIHĂESCU, LA BRAȚ CU ANDROMEDA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379431_a_380760]
-
și în 5 secțiuni pentru limba italiană: Secț. A Poezie inedită cu tema impusă: poezia cuantică Secț. B Poezie inedită cu tema liberă Secț. C Carte edita de poezii Secț. D Proza scurtă (povestire) Secț. E Carte edita de proza narativa Limba română Secț. A Poezie inedită cu tema impusă: poezia cuantică Se poate participa cu o poezie inedită în ... Citește mai mult Premiul Literar Internațional CoronaEdiția a II-a 2016-2017Organizat de TRADUZIONI TALABA’Condiții de participareArt.1 Premiul anunță deschiderea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
aceste detalii care alcătuiesc fundalul socio-istoric și cultural pe care se profilează profilul unuia dintre scriitorii de avangardă, conferă cărții o bogată valoare documentară. Din perspectiva artistică a construcției romanului de față, asistăm la o experiență aparte a îmbinării tehnicilor narative depășind încorsetarea în anumite criterii și conferind textului imaginea veridicității, a realului. Narațiunea simplă, impregnată pe alocuri cu descrieri pline de farmec a vreunui colț de natură sau înviorată prin vreun dialog firesc, familiar, se întregește prin prezența documentului, a
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381242_a_382571]
-
aici o mică eroare materială: două capitole sunt numerotate cu cifra romană V, și de aici apare un decalaj până la final, astfel încât ultimul capitol este numerotat cu IX, când, de fapt, este al X-lea). Viața eroului principal este analizată narativ, prin împletirea de efecte stilistice cu informații biografice, în așa fel încât cititorul simplu, însă nu arareori și cel avizat, nu poate distinge întotdeauna clar și precis între realitate și ficțiune, astfel că romanul își merită din plin subtitlul. Acest
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
oameni recunoscători îl spijină moral și material: binele făcut de-a lungul vieții se întoarce acum, inclusiv soția și copiii îi fac sfârșitul vieții mai frumos. La finalul cărții trecerea poetului în lumea nesfârșitei poezii se constituie într-o metaforă narativă de excepție, și, ca om, nu poți să nu scapi o lacrimă pe obraz, alături de cei trei copii aflați lângă patul tatălui lor. * Romanul, editat de Napoca Nova din Cluj-Napoca la începutul anului 2017, se citește ușor: are cursivitate, discursivitate
CITII,AL.FLORIN ȚENE VĂ ÎNCÂNTĂ...! CRONICĂ DE FLORIN T. ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381473_a_382802]
-
de Georgeta Mircea Cancicov. Romanul place prin subiectul pe care îl abordează și maniera de redare a sentimentelor existente în perioada colectivizării. Interesante sunt povestioarele spuse de țărani dar și episoadele de viață casnică ce sunt observate de personaj. Firul narativ induce o stare de înțelegere a stărilor umane aflate în această tranziție socială. Textul romanului nu e structurat pe capitole, trecerile de la un episod la altul sunt pregătite prin scurte fragmente descriptive. Se poate spune despre text că este un
O LUME UITATA-LUMEA ROMANULUI ,,LUMEA ARE GLAS A SCRIITORULUI OCTAVIAN VOICU de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381493_a_382822]
-
pp. 5-6). Aceasta este introducerea în lumea romanului, în măsură să ne atragă atenția că ceea ce urmează nu este artă de dragul artei, deși este și artă, una care presupune o adâncă înțelegere a realității urmărite și a sufletului uman. Firul narativ în jurul căruia se conturează lumea societății moldovenești (și românești, putem spune fără teama de a greși) are ca punct de plecare o întâmplare reală (îi las pe cititori să o descopere!), petrecută într-un orfelinat din Republica Moldova. Ecourile create de
ÎNVĂŢĂTURILE UNEI PROSTITUATE BĂTRÂNE CĂTRE FIUL SĂU HANDICAPAT, DE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380887_a_382216]
-
celelalte personaje, în afara protagonistei, pianista de excepție, Isabella, sunt doar ușor conturate pentru a sugera doar comunitatea, prezența plurală a artei, indestructibilă ca unitate și totuși prezentă numai ca individualitate. Desigur, proza de această factură vine din universul filosofic și narativ al lui Mircea Eliade, autor, de altfel, amintit de mai multe ori în roman. Este voba despre un roman anticonvențional, fragmentar și trepidant, copleșitor prin informații și diversitatea mediilor, prin modul degajat (sau indiferența) cu care autoarea își apreciază creația
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
fiind ceea ce și definește în roman ca o conștiință înaltă. În esență, este un roman despre universul și miracolul creației, fie că vorbim despre muzică, pictură sau poezie, cu sentimentul unui vechi sincretism al artelor, reactualizat în perioada postmodernistă. Discursul narativ adiționează întâmplări reale sau mitologice, povești exotice și senzaționale, impresii de călătorie, mici foiletoane despre spiritul de evaziune, reformulate și la orizontala geografică și pe verticala istorică - vezi convorbirea cu poetul Ovidiu, exilat la Pontus Euxinus, sau dialogul cu zeul
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
foiletoane despre spiritul de evaziune, reformulate și la orizontala geografică și pe verticala istorică - vezi convorbirea cu poetul Ovidiu, exilat la Pontus Euxinus, sau dialogul cu zeul Apollo. Conceptul tradițional de „fantastic” are o arie de semnificație restrânsă față de extensiunile narative ale doamnei Elisabeta Iosif. Chiar și meșteșugul estetic nu este doar o „ars combinatoria”, ci o alchimie magică. De aceea muzica reprezintă un discurs artistic pe deplin metaforic și simbolic, excluzând orice retorică. Deși are și volume de versuri, romanul
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
magică. De aceea muzica reprezintă un discurs artistic pe deplin metaforic și simbolic, excluzând orice retorică. Deși are și volume de versuri, romanul doamnei Elisabeta Iosif este lipsit de orice urmă de lirism, care ar fi parazitar într-o structură narativă complexă ce poate așeza față în față universul artistic evoluat și un personaj ca mătușa Varvara, o femeie care canalizează energiile benefice pe liniile ancestrale ale spațiilor sacre și realizează, sinergetic, conexiunea cu astralul. Așa cum am mai afirmat, autoarei îi
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
o tradiție care trimite la marile romane ale lui G.Călinescu sau Matheiu Caragiale, fără a sugera mai mult decât o tradiție tematică și tipologică. Autoarea a scris un roman alert, de o impresionantă cursivitate, care unifică fragmentele și componentele narative într-o structură unitară și fluidă, reconfirmând dominantele artei sunetelor. Spirit muzical profund, acoperă integral universul creației dedicate acestei arte sublime și slujitorilor ei geniali. Spiritul muzicii amplifică și nuanțează universul ficțional și specificul acestui roman dedicat universului inefabil generat
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
folosit monologul interior ca o formă de autoanaliză, în vreme ce în toate cele trei romane întâlnim retrospecția, prin memoria afectivă, dar și introspecția, atunci când personajele se află în căutarea sinelui. Romanul lui Camil Petrescu se remarcă și prin folosirea unor tehnici narative precum inserția, alternanța și prin faptul că finalul este deschis, îngăduind adăugarea unui epilog târziu, în notele de subsol din Patul lui Procust. În 1916, finalul este unul clar închis, în finalul operei personajul principal recurgând la sinucidere pentru vina
SIMILITUDINI ȘI DEOSEBIRI ÎN ROMANELE 'PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR”, 'ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI” ȘI '1916” de ALEXANDRU ADRIAN DIAC în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380900_a_382229]
-
nu numai cu dinamica acțiunii ci și cu farmecul personajelor. Autorul prezintă în cadrul mai larg al evenimentelor aflate în curgerea lor temporală însă interconectate în mod fericit pentru a da o puternică impresie de coerent și de logică a construcției narative personaje, precum și personalități ale locurilor pornind de la învățători și continuând cu oameni care au avut un cuvânt de spus în cultura țării. Emoționantă este desigur prezentarea învățătorilor din Pungeștiul unor anumite vremuri, o prezentare făcută cu mult suflet dar și
OAMENI ŞI LOCURI AFLATE ÎN NECUPRINSUL SUFLETULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374362_a_375691]
-
12 fii ai săi, Legenda Anotimpurilor, Legenda lui Dragobete, Legenda Mărțișorului, Legenda Ghiocelului, Legenda Inorogului sunt legende cărora doamna Floarea Cărbune, în cartea sa-”LEGENDE”, dedicată copiilor secolului al XXI-lea și nu numai lor, le-a conturat un fir narativ personal, impregnat cu frânturi de viață proprie, care conferă originalitate și inedit . Cuvântul ”mitologie”, venit din limba greacă, din fuzionarea cuvintelor”mythos”(”poveste” sau ”legendă”) și ”logos” (”cuvânt”) nu-și mai găsește locul în fondul principal lexical actual. Legendele (care
FLOAREA CĂRBUNE-” LEGENDE” SAU BALSAMUL IUBIRII LUI DRAGOBETE PRIN ÎNTOARCEREA INOROGULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374597_a_375926]
-
cu o miză extrem de ambițioasă: dezvăluirea unor adevăruri ignorate din viața lui Eminescu, având urmări asupra întregii lui creații lirice. Autorul face din adevărul istoric - care este materie primă - o adevărată creație artistică, având o deplină cunoaștere a tuturor procedeelor narative și împletindu-l cu ficțiunea, reușește să antreneze cititorii contemporani într-o lectură de profunzime, pe care un documentar sau un studiu istoric n-ar fi putut s-o realizeze. Cartea prezintă doar relația Eminescu-Veronica, din complexitatea fenomenului Eminescu, ceea ce
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]
-
plastic. Născută la București, în 1961. Părăsește România în 1990, și, după o aventură peripatetică în Olanda și Noua Zeelandă se stabilește în Australia, la Melbourne în 1997, împreună cu familia. Absolventă de Filologie (Româna-Engleză), de studii post-graduale în Teorie de Film, Narativ și Literatură Cros-Culturală (Universitatea din Auckland), în teorii ale practicii educaționale și chiar un PhD în Studii Culturale (neterminat) la universitatea Monash din Melbourne, își desăvârșește studiile cu o Diplomă Profesională în Consiliere Generală în 2008. Profesor de engleză la
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
a misterelor, ca niște tablouri dintr-un muzeu privite de la distanță și în liniște, acum cu alte fațete, formând un nou izvor de viață și de înțelegere.ˮ Dragostea pentru frumos, pentru cuvântul scris nu cunoaște vârstă, de aceea eul narativ stă mereu sub semnul însuflețirii juvenile, cea care zămislește, cea care nu poate fi stăvilită în curgerea sa, pentru că: „nu e chiar rău dacă îmbătrânești, dar să nu uiți să fii tânăr!... ˮ; „Dacă anii zbârcesc pielea, lipsa de entuziasm
CENACLURILE ARTUR SILVESTRI ŞI VASILE SAV ALE LSR ŞI-AU RELUAT ACTIVITATEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373820_a_375149]
-
ieșeană Alfa, ne oferă profesorul universitar Constantin Dram, autorul a numeroase volume de critică literară, prefețe și postfețe, dintre care amintim doar câteva: Mihail Sadoveanu. Modelul istorisirii de dragoste, Devenirea romanului, Ordinea iubirii, De la Banchetul la Robinson Crusoe și Lumi narative, ca să le amintim doar pe cele înrudite tematic cu eseul pe care dorim să vi-l prezentăm: Muzeul de imagini, structurat în două părți: Homo ereticus și Homo diabolicus, desfășurate pe parcursul a peste 200 de pagini și beneficiind de o
FEMEIA ARHICUNOSCUTĂ ȘI ARHIENIGMATICĂ de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373882_a_375211]
-
01 martie 2016. Viața ca o temniță. Eseu despre romanele lui Ovidiu Vasilescu Jean Ricardou spunea că „Romanul modern este o aventură a povestirii” iar Ion Vlad susținea că „forma arhetipală trebuie să fie - ontologic și gnoseologic vorbind - de natură narativă. Ființa care se povestește pe sine și care transmite, având vocația relatării și deținând rolul de povestitor-cronicar stabilit de comunitatea sa, este homo narrativus, situat între zonele sacrului și ale profanului”[1]. Căutarea de sine, ca Povestitor al unei lumi
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
profanului”[1]. Căutarea de sine, ca Povestitor al unei lumi trăite sau imaginate, dar și preferința pentru realizarea de ființe puternice, interiorizate în corespondență cu o realitate crudă, tragică, constituie câteva dintre coordonatele romanelor lui Ovidiu Vasilescu. Eroii sunt instanțe narative tipic postmoderne, aflate față în față cu ... Citește mai mult Viața ca o temniță. Eseu despre romanele lui Ovidiu VasilescuJean Ricardou spunea că „Romanul modern este o aventură a povestirii” iar Ion Vlad susținea că „forma arhetipală trebuie să fie
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
cu ... Citește mai mult Viața ca o temniță. Eseu despre romanele lui Ovidiu VasilescuJean Ricardou spunea că „Romanul modern este o aventură a povestirii” iar Ion Vlad susținea că „forma arhetipală trebuie să fie - ontologic și gnoseologic vorbind - de natură narativă. Ființa care se povestește pe sine și care transmite, având vocația relatării și deținând rolul de povestitor-cronicar stabilit de comunitatea sa, este homo narrativus, situat între zonele sacrului și ale profanului”[1].Căutarea de sine, ca Povestitor al unei lumi
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
profanului”[1].Căutarea de sine, ca Povestitor al unei lumi trăite sau imaginate, dar și preferința pentru realizarea de ființe puternice, interiorizate în corespondență cu o realitate crudă, tragică, constituie câteva dintre coordonatele romanelor lui Ovidiu Vasilescu. Eroii sunt instanțe narative tipic postmoderne, aflate față în față cu ... Abonare la articolele scrise de maria daniela pănăzan
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]