2,629 matches
-
de interviuri Dialoguri fără Platon (1976) i se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor, ca și pentru Vine istoria (1972), carte de reportaje scrisă în colaborare cu Radu Mareș și Vasile Sălăjan. Obține, de asemenea, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie cu De neatins, de neatins (1978), Fericit prin corespondență (1982) și Binemuritorul (1996). Opera poetică i-a fost antologată de mai multe ori: Degetul de gheață (1984), Ce-ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu? (1999), Versuri (2000). Este prezent în majoritatea antologiilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Dialoguri fără Platon (1976) i se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor, ca și pentru Vine istoria (1972), carte de reportaje scrisă în colaborare cu Radu Mareș și Vasile Sălăjan. Obține, de asemenea, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie cu De neatins, de neatins (1978), Fericit prin corespondență (1982) și Binemuritorul (1996). Opera poetică i-a fost antologată de mai multe ori: Degetul de gheață (1984), Ce-ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu? (1999), Versuri (2000). Este prezent în majoritatea antologiilor de poezie română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
doară (chiar dacă „în dulcele stil clasic”): „Altminteri va fi toamnă/ altminteri vor fi ploi/ ovalul picăturii/ îl vom trăi și noi/ mai neștiind de nimeni/ mai altfel decât este/ se va uimi pământul/ de faptele aceste.” Apoi totul devine „de neatins, de neatins”, ca în volumul cu același titlu, cadru ironic în care își permite să lanseze o interogație, adică o anchetă cu întrebarea „Ce-ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu?”, semn sub care își va strânge poeziile într-o antologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
în dulcele stil clasic”): „Altminteri va fi toamnă/ altminteri vor fi ploi/ ovalul picăturii/ îl vom trăi și noi/ mai neștiind de nimeni/ mai altfel decât este/ se va uimi pământul/ de faptele aceste.” Apoi totul devine „de neatins, de neatins”, ca în volumul cu același titlu, cadru ironic în care își permite să lanseze o interogație, adică o anchetă cu întrebarea „Ce-ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu?”, semn sub care își va strânge poeziile într-o antologie: „Știu vei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
istoria (în colaborare cu Radu Mareș și Vasile Sălăjan), Cluj, 1972; Arheopterix, București, 1973; Vara unui fost campion de pian, Cluj, 1973; Întrebați fumul, Cluj-Napoca, 1975; Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976; Ieri, azi și mai ales mâine, Cluj-Napoca, 1977; De neatins, de neatins, Iași, 1978; Tunelul norvegian, Cluj-Napoca, 1978; Jurnal de noapte, Cluj-Napoca, 1980; Un civil în secolul douăzeci, București, 1980; Fericit prin corespondență, Iași, 1982; Zece minute de nemurire, Cluj-Napoca, 1983; Degetul de gheață, postfață Dan Cristea, București, 1984; Arma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
colaborare cu Radu Mareș și Vasile Sălăjan), Cluj, 1972; Arheopterix, București, 1973; Vara unui fost campion de pian, Cluj, 1973; Întrebați fumul, Cluj-Napoca, 1975; Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976; Ieri, azi și mai ales mâine, Cluj-Napoca, 1977; De neatins, de neatins, Iași, 1978; Tunelul norvegian, Cluj-Napoca, 1978; Jurnal de noapte, Cluj-Napoca, 1980; Un civil în secolul douăzeci, București, 1980; Fericit prin corespondență, Iași, 1982; Zece minute de nemurire, Cluj-Napoca, 1983; Degetul de gheață, postfață Dan Cristea, București, 1984; Arma anatomică, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
1; Laurențiu Ulici, Gustul parabolei, CNT, 1978, 50; Iorgulescu, Scriitori, 133-134; Poantă, Radiografii, I, 245-247, II, 22-27; Raicu, Practica scrisului, 372-375; Horia Bădescu, Un mare timid, TR, 1979, 2; Ion Cocora, Personaj și mască, TR, 1979, 2; Lucian Alexiu, „De neatins, de neatins”, O, 1979, 9; Nicolae Manolescu, Delicata ironie, RL, 1979, 11; Emil Hurezeanu, Contribuții la un concert pentru un poet tânăr, TR, 1979, 27; Valentin Tașcu, Imaginația limbajului, ST, 1979, 7; Const. M. Popa, „Tunelul norvegian”, R, 1979, 9
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Ulici, Gustul parabolei, CNT, 1978, 50; Iorgulescu, Scriitori, 133-134; Poantă, Radiografii, I, 245-247, II, 22-27; Raicu, Practica scrisului, 372-375; Horia Bădescu, Un mare timid, TR, 1979, 2; Ion Cocora, Personaj și mască, TR, 1979, 2; Lucian Alexiu, „De neatins, de neatins”, O, 1979, 9; Nicolae Manolescu, Delicata ironie, RL, 1979, 11; Emil Hurezeanu, Contribuții la un concert pentru un poet tânăr, TR, 1979, 27; Valentin Tașcu, Imaginația limbajului, ST, 1979, 7; Const. M. Popa, „Tunelul norvegian”, R, 1979, 9; Grigurcu, Poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
de ecranul opacizat al compoziției, semnalează discret, într-un text cu aparențe tradiționale, pierderea inocenței autorului și a cititorului său și apartenența ambilor la vârsta literară de după „păcatul originar” al metacunoașterii de tip modernist. V. este unul din scriitorii încă neatinși de imperativul conjuncturii, fiind, probabil, actual și atunci când îi va fi trecut „vremea literară”. Mai puțin simptomatic - excesele în ambele direcții, în partea realului și în cea a livrescului, îi sunt străine -, V. rămâne tocmai de aceea rezistent. După 1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
legii contrare. Iar autorul anonim al epopeii Ghilgameș se agață de aceasta pentru a o Înfățișa ca atare, prezentându-l pe eroul epopeii ca pe un om dedicat În Întregime „căutării nemuririi”, În numele unei Întreprinderi Înălțătoare, dar, În realitate, de neatins. Ghilgameșxe "Ghilgameș" decide să Înfrunte călătoria eroică spre insula unde trăiește Utnapiștimxe "Utnapiștim", cu intenția de a Învăța de la el secretul nemuririi. Dar scopul călătoriei este o iluzie, după cum Îl avertizează zeul Șamaș și, mai ales, hangița Sidurixe "Siduri", pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exorcizarea și Îndepărtarea oricărui posibil izvor de criză pentru precarul echilibru al cetății. Garanți ai ordinii cosmice, zeii trebuie Îmblânziți - ilàssesthai este termenul tehnic folosit -, pentru că supraviețuirea polisului depinde de ei. Hesiod (Munci și zile, 336-341) susținea deja că păstrarea neatinsă a bunei Înțelegeri cu zeii era indispensabilă pentru obținerea produselor agricole cu care să se Întrețină oamenii; la rândul lor, Solon și autorul anonim al Imnului homeric către Demetraxe "Demetra" susțineau caracterul inevitabil și ambiguitatea „darurilor” zeilor. Numai respectul și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
existența) și teopanteistă, implicând laolaltă imanența cosmică și transcendența divinului, identificat În esența aprinsă a eterului. Sub toate acestea se află noțiunea, specifică teologiei antice târzii, unei structuri divine gradate, de tip piramidal, al cărei vârf cel mai Înalt, de neatins, se comunică totuși și se Întinde prin nivelele cosmice până la om cu ajutorul unei serii de intermediari de rang divin și demonic: Născut de la sine, fără Învățător și fără matriță, cel de neclintit care nu admite apelativ și are multiple nume
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spune evanghelia. Cine caută adevărul nu va fi deziluzionat. Mai adaugă Evanghelia după Ioan, „adevărul vă va face liberi” (In 8,32). Cine se aventurează în lumea exegezei știe că unele convingeri destul de firești pot fi clătinate. Ceea ce părea de neatins se arată deodată fragil. Adevărata credință este însă o căutare permanentă. Nu poate fi confundată cu certitudini imutabile, în special cu formulări care nu pot epuiza conținutul experienței în general și al experienței de credință în special. Dacă Dumnezeul nostru
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
proiect. Acest „eu“ gol, care premerge oricărui proiect și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest „eu“ gol, care apare la capătul oricărei neizbutite preluări în proiect, care rămâne, neputincios, în fața hotarelor propuse și neatinse, îl descopăr deopotrivă în ratare și în bovarism. Dar pentru că hotărârea poate să fie și hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate să fie o ieșire din granițele proprii, poate să fie o depășire de hotar spre hotarele altuia
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lui, o pâlpâire abia perceptibilă care face vizibilă promisiunea certitudinii luminii - altceva nimic. Însoțirea mâinilor reprezintă punctul ferm ce duce spre centru, spre ceea ce a existat necontenit, există și va exista necontenit, o adiere a inaccesibilului, o atingere a de neatinsului, o previziune a ceea ce nu poate fi prevăzut. Chiar dacă timpul și spațiul îi despart pe oameni, chiar dacă oamenii se despart, acest centru există și există acest mister. El este un dar al zeilor pe care însă nu știm să-l
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
îl obținea evreul de pe urma băcăniei lui! El nu știa decît că puținii bani pe care îi avea el dispăreau în mîinile acestui străin dezgustător. Rezultatul a fost apariția unui antisemitism feroce. Marile afaceri capitaliste se aflau în mîini străine de neatins. Existau cîteva mari bănci evreiești (ca Marmorosch-Blanc sau Blank). Nu exista nici urmă de dominație evreiască în economia românească la nivelul industrial și bancar (ca în Ungaria), deoarece aceste niveluri nici nu existau. (Cel mai însemnat rezultat pentru Ungaria a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și a mediului Înconjurător. De aici trebuie să Începem pentru a Înțelege trauma din spatele imaginilor pline de tristețe și deznădejde care au atras atenția observatorilor În 1945. Foarte puține erau orașele europene, mari sau mici, care au scăpat din război neatinse. Printr-un acord tacit sau din pură Întâmplare, centrele istorice ale unor orașe europene celebre - Roma, Veneția, Praga, Paris, Oxford - nu au fost vizate. Dar În primul an de război bombardierele germane au ras orașul Rotterdam, trecând apoi În Anglia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lichidarea unor populații din timpul războiului, când „executorii Îi Însoțeau pe expulzați ca să se asigure că ajung În ghetouri și sunt fie omorâți, fie puși la muncă silnică”. Sfârșitul primului război mondial a creat sau a ajustat frontiere, lăsând populațiile neatinse 6. După 1945, s-a Întâmplat exact invers: cu o singură excepție majoră, granițele au rămas relativ intacte, În timp ce oamenii au fost mutați. Politicienii occidentali Împărtășeau senzația că Liga Națiunilor și clauzele minorităților din Tratatele de la Versailles eșuaseră și că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Olanda, unde răul major care a afectat fermele, digurile, drumurile, canalele și oamenii s-a desfășurat În ultimele luni de război. Belgienii au beneficiat de statutul privilegiat al orașului Anvers, singurul mare port european care a ieșit din război neatins, și de concentrația trupelor aliate pe teritoriul lor, care au pompat un flux constant de bani lichizi Într-o economie specializată În cărbune, ciment și metale semifabricate, toate vitale pentru efortul de reconstrucție. Norvegia, În schimb, o ducea mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de transport restaurate, industria era mai mult decât pregătită să funcționeze. La uzinele Volkswagen, 91% din utilaje supraviețuiseră bombardamentelor și jafului, iar În 1948 fabrica producea jumătate din mașinile construite În Germania de Vest. Sucursala germană a uzinelor Ford era neatinsă. Grație investițiilor din timpul războiului, o treime din echipamentul industrial german nu avea nici cinci ani În 1945, față de numai 9% În 1939. Iar industriile În care Germania investise masiv În timpul războiului - optică, chimică, industria ușoară, constructoare de automobile sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
englezești, chiar și cele mai bune, nu au atins niciodată umanismul tragic al capodoperelor italiene. „Adevărurile” simple din aceste filme reflectau nu atât lumea europeană așa cum era, cât lumea europeană văzută prin prisma miturilor și amintirilor despre război. Muncitorii, satele neatinse de bombardamente, copiii mici ( În special băieții) reprezintă ce a mai rămas bun, nepătat și real, chiar În mijlocul distrugerii și sărăciei din orașe, spre deosebire de pseudovalorile emanând din statut social, avere, lăcomie, colaborare, luxe et volupté. De cele mai multe ori, americanii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani de stăpânire germană și rezistență politică, urmate de ocupația militară de către Aliați a orașelor radicalizate, sudul Italiei a fost scos prompt din război de sosirea trupelor aliate occidentale. În Mezzogiorno, structurile sociale și administrative moștenite de la fasciști au scăpat neatinse din sângeroasa lovitură de stat prin care Mussolini a fost Înlocuit cu unul dintre generalii săi. Vechiul contrast economic și politic dintre sudul și nordul Italiei era accentuat acum de amintirile complet diferite despre război. Eșecul reformelor agrare postbelice a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de lire În 1951 la 2,5 miliarde de lire În 1978. În Franța, investițiile În publicitatea din revistele adresate adolescenților au crescut cu 400% În anii crucialii 1959-1962. Pentru mulți, lumea, așa cum era prezentată În reclame, era Încă de neatins: În 1957, majoritatea tinerilor francezi chestionați În sondaje se plângeau că nu aveau acces la divertismentul preferat, la o vacanță așa cum și-o imaginau, la propriile mijloace de transport. Dar este interesant faptul că respondenții priveau deja aceste bunuri și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dificultăți, fiecare țară le-a abordat În felul său. Acolo unde, de fapt, nu a avut niciodată loc o tranziție - unde comuniștii sau prietenii lor au rămas la putere, cu titluri noi și programe „occidentale” frumos ambalate -, trecutul a rămas neatins. În Rusia, la fel ca În Ucraina, Moldova sau ce mai rămăsese din Iugoslavia, nu se pusese niciodată problema reponsabilității, iar demnitarii de rang Înalt ai fostului regim au fost reciclați pe tăcute și readuși la putere: sub Vladimir Putin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vânzător? Asta o știe toată Moldova”. Norodul, prost ca intotdeauna, primește jertfa cu satisfacție și Îi mulțumește lui Vodă pentru că i-a dat prilejul să se răzbune. Leacul de frică oferit de Lăpușneanul doamnei Ruxanda e o culme a cinismului, neatinsă nicăieri. „Femeia tot femeie... În loc să se bucure, ea se sparie”, zice soțul și se Întoarce În sala dezastrului, dă poruncă să fie aruncate „hoiturile câinilor acestora iar titvele să le Înșire pe zid...” Dar Spancioc și Stroici i-au scapat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]