3,370 matches
-
un îngeraș pe la dineurile de binefacere Make-A-Wish, dar în realitate ești un drac împielițat, iar eu te iubesc pentru chestia asta. În plus, data trecută am vorbit numai despre tine. Acum e rândul meu. Cu un șold în afară, întinse nerăbdător mâna spre asistenta lui, o brunetă zveltă cu ochi de căprioară și o expresie temătoare pe chip, care se grăbi să-i pună în palmă o folie de aluminiu. Adriana oftă și-i făcu semn asistentei să-i mai aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
poarte frumos. Își împreună mâinile și zise: — Bun, hai să vedem. La câți bărbați te gândești pentru anul ăsta? Leigh, speriată ca nu cumva fetele să-și aducă aminte că ea nu fusese de acord să facă vreo schimbare, interveni nerăbdătoare. — Eu zic că trei e binișor, nu credeți? Adriana se prefăcu că se îneacă cu cafeaua. — Trei? Zău așa! Atât e de ajuns pentru o lună, nu pentru un an. — De data asta sunt de acord, spuse Emmy. La cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nou început și un editor care n-are nimic de pierdut. Cineva tânăr, flămând, care nu se teme să-și asume niște riscuri. Se opri. Cum mă descurc? — Foarte bine. — Mulțumesc. Simțea că se încărcă cu adrenalină, era agitată și nerăbdătoare, dar într-un fel pozitiv. — Și cu riscul de a părea un ticălos condescendent, zise el, sunt foarte sigur că am luat decizia corectă. —Așa e, clătină ea din cap. Jesse îi făcu semn chelnerului să le aducă nota de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de bord? Aș dori încă un pahar de șampanie. El a oftat, a chemat-o pe însoțitoarea de bord și, în afară de șampania Adrianei, și-a comandat și el un whisky cu ghimbir. — Locuiești în LA? întrebă el, acum și mai nerăbdător să continue conversația pentru a corecta ceea ce ea interpretase greșit. — Eu? În Los Angeles? Niciodată. Adriana râse. Merg în vizită la o cunoștință în weekend. Desigur, nu era treaba lui să știe că de fapt “cunoștința” era iubitul ei, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ea în oglinda retrovizoare. — Domnul Baron ne-a redirecționat spre o altă locație, doamnă. — Oh, da? Ei bine, mă tem că va trebui să trec peste ce-a spus el. Aș vrea să merg mai întâi la hotel. Oricât de nerăbdătoare era să vadă domeniul palatului lui Toby, adică viitoarea ei casă, trebuia negreșit să-și aranjeze mai întâi părul care se pleoștise din cauza umidității și tenul palid după calătorie. Mai era și chestia asta că i se adresa cu „doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și simplu Adriana nu-și aducea aminte când a așteptat ultima oară cu atâta nerăbdare să sune telefonul. La școală, înainte de pubertate, când, asemenea celelalte fete, se întreba dacă va fi invitată la dans? Poate. De câteva ori fusese destul de nerăbdătoare să afle de la cabinetul medical al campusului cum a ieșit testul de sarcină, și mai era acel mic incident din Ibiza, cu praful de cocaină, pentru care a fost nevoie să-și caute repede un avocat ca lumea... Nici atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ea se gândi că poate e un album de fotografii. Poate un ghid din acela cu fotografii cu marile hoteluri sau un tur al uneia dintre insulele Carraibe pe care le vizitau în rarele vacanțe ale lui Duncan. Emmy deschise nerăbdătoare sacoșa și descoperi șocată nimic altceva decât un top de hârtie pentru imprimantă. Duncan observă expresia de surprindere de pe chipul ei și ridică din umeri. — Am stat în nenorocitul ăla de magazin mai bine de-o oră. A trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ai spus că vrei să te muți definitiv, așa că nu e nevoie să-mi dai acum un răspuns, dar poate găsim pe undeva un apartament drăguț, cu două camere. Leigh strica totul! Adriana avea un întreg plan. Fusese atât de nerăbdătoare să-i spună și lui Emmy, iar acum Leigh strica totul. Încercă să exclame: — Ia ghicește! Am ceva— — Vai de mine, glumești? țipă Emmy de bucurie. Mi-ar plăcea tare mult. Mult, mult, mult. Nu mai suport să stau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
școli suficient de bune și pe Coasta de est. Dar te-ai întors și am să mă întorc și eu. Am ceva ce s-ar putea să te facă să te simți mai bine. — Ce? întrebă Emmy pe un ton nerăbdător, ca un copil încăpățânat și curios. Cred că o să-ți placă foarte, foarte mult. — Ce? Spune-mi! Ce? — Ei bine, mă întrebam dacă n-ai vrea să locuiești în apartamentul meu după ce plec. Și — făcu o pauză teatrală, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
acoperișul clădirii, unde Își avea biroul de pe Szeciuan Road, și Îl ajutase să dea foc unor cutii cu acte pe care funcționarii chinezi le aduceau sus cu ascensorul. HÎrtiile arse se Înălțau deasupra Bundului și se amestecau cu fumul coșurilor nerăbdătoare ale ultimelor vapoare cu aburi care părăseau Shanghai-ul. Pasagerii se Îngrămădeau pe pasarele, eurasiatici, chinezi și europeni luptîndu-se să se urce la bord cu boccelele și valizele lor, gata să riște atacul submarinelor germane care așteptau În estuarul rîului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pe străzile Shanghai-ului, dar nu știa nimic despre lungile lui plimbări cu bicicleta prin oraș. Amherst Avenue era pustie. Mulțimea de cerșetori și refugiați dispăruse. Chiar și bătrînul cu cutia de Craven A dispăruse. Jim străbătu În fugă aleea, nerăbdător să o vadă pe mama șezînd pe canapeaua din dormitorul ei și vorbind despre Crăciun. Își imagina deja că n-aveau să mai discute niciodată despre război. Un sul lung de hîrtie, acoperit cu semne japoneze fusese prins pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o rangă, un bomfaier și stinghii. Pe bancă erau rame de hublou luate din corpurile navelor. — Hei, băiete - mergi pe coastă? Cine mai e cu tine? — Nimeni. Cu toată siguranța pe care o oferea acest tînăr american, Jim nu era nerăbdător să părăsească vasul. Îi aștept pe mama și pe tata. Au... Întîrziat. — Au Întîrziat? Ei bine, poate c-or să vină mai tîrziu. Se pare că ai nevoie de ajutor. Întinse mîna ca să se urce la bord, dar cînd Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
O escadrilă de aparate de zbor stătea Îndreptată spre soarele de după-amiază, gata să decoleze și să atace armatele chineze din vest. Toată această activitate Îl incita pe Jim. CÎnd se opriră la punctul de control de pe Soochow Road, era nerăbdător să plece mai departe. Ședea alături de Basie, ciocnindu-și călcîiele, În timp ce un sergent in the Kempetai verifică lista prizonierilor, iar doctorul Ransome se plînse de situația misionarelor. Curînd după aceea, ieșiră de pe șoseaua principală și intrară pe un drum secundar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nu se sinchisi de pilotul În costum de zbor, care arăta spre el și striga la sergenții de lîngă locul de descărcare. Jim spera că părinții lor erau În siguranță sau morți. Scuturîndu-și praful de pe haină, alergă spre adăpostul avioanelor, nerăbdător să se Înfășoare În aripile lor. PARTEA A II-A 20 Lagărul Lunghua Vocile vibrau de-a lungul sîrmei, ca notele pe coardele unei harpe. La vreo cincizeci metri de gardul Împrejmuitor, Jim stătea culcat În iarba Înaltă lîngă cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
noi. Jim se Împiedică pe cărarea bătătorită, nesigur pe picioare În pantofii de golf. În ultima vreme, amețea foarte des. Doctorul Ransome Îl atenționase să nu alerge, dar atacurile aeriene americane și perspectiva iminentă a sfîrșitului războiului Îl făceau prea nerăbdător ca să meargă Încet. Încercînd să protejeze broasca țestoasă, Își juli genunchiul sting. Traversă șchiopătînd pista de zgură, și se așeză pe treptele stației de apă potabilă, acum distrusă. Aici, apa sălcie din bălțile din lagăr fusese cîndva fiartă de deținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
războiului străbătuseră din oră-n oră lagărul, domnul Maxted găsise buna dispoziție a lui Jim tot mai obositoare. În timp ce Își Îndeplinea comisioanele alergînd pe cărări, Jim striga fiecărui trecător și le făcea semne deținuților care se odihneau În fața barăcilor, sărea nerăbdător printre mormintele din cimitirul spitalului cînd avioanele americane treceau peste lagăr - toate astea ca parte a Încercărilor sale de a-și ascunde neliniștile legate de lumea care aștepta dincolo de lagăr. Doctorul Ransome Îl pălmuise de două ori. Totuși, acum, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sosească din Insulele de Acasă. Albul pistei Îl emoționa pe Jim, suprafața ei albită de soare amestecată cu oasele calcinate ale chinezilor morți și, poate, chiar cu propriile sale oase Într-o moarte care ar fi putut avea loc. Aștepta nerăbdător ultimul act de rezistență al japonezilor. Acest amestec de credințe, teama de ce se va Întîmpla cu ei odată ce japonezii vor fi Învinși afecta pe fiecare om din lagăr. Adesea, deținuții vlăguiți care stăteau pe vine În fața barăcilor scoteau urale cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
coloană. Unde se duceau oare? Mulți dintre bărbați și femei abia se puteau ține pe picioare, iar Jim se Îndoia că vor putea ajunge măcar pînă la parcarea din afara stadionului. Pentru prima oară de cînd plecaseră de la Lunghua, japonezii deveniseră nerăbdători. Dornici să scape de ultimii deținuți care mai erau În stare să meargă, soldații plimbau de colo-colo pe ternul de fotbal. Îi loveau pe deținuți și Îi trăgeau de umeri. Un caporal cu o mască de bumbac pe față Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
disperare de adult. Nori de muște se ridicau din trupul În descompunere al unui hamal chinez care zăcea În trestia de zahăr printre rezervoare de combustibil și blocuri de motoare. Muștele rătăceau În jurul gurii pilotului, atingîndu-i buzele ca niște musafiri nerăbdători la un banchet. Îi aminteau lui Jim de muștele care acopereau fața domnului Maxted. Știau ele, oare, că acest tînăr pilot ar fi trebuit să moară Într-un atac asupra portavioanelor americane la Okinawa? În mod ciudat, japonezul nu făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai bucuros decît atunci cînd, sub un prici În Blocul D, găsi o rachetă de tenis și o cutie de mingi. În cea de a treia dimineață, cînd Price și oamenii lui stăteau cu binoclul pe acoperișul casei paznicilor, așteptînd nerăbdători avioanele americane cu ajutoare, un camion Opel vechi, sosi la porțile lagărului. Doi britanici cu piepturile goale, cîndva prizonieri la Lunghua, stăteau În cabina șoferului În timp ce soțiile chineze și copiii lor călătoreau În spate cu bunurile lor. Jim Îi văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pieptul gol, cel cu tocul de pistol, care alergase afară din stadion. El se uita la Jim cu privirea fixă, fără expresie, pe care o văzuse adesea pe fața bucătarului din Amherst Avenue Înainte de a tăia un pui. În spatele lui, nerăbdător să pună mîna pe Încărcătura camionului, era un hamal chinez cu o bîtă de bambus. De ambele părți ale șanțului, oameni Înarmați coborau parapetul, conduși de europeanul cu barbă și cu jacheta de piele a unui aviator. Jumătate din membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bine atunci cînd doamna Vincent va deschide ochii și Îl va vedea vin nou. Își șterse mîinile ude pe fața tînărului pilot. Va trebui să-l lase acolo dar, ca și doctorul Ransome, avea doar cîteva minute pentru fiecare mort nerăbdător. În timp ce alerga prin vale spre lagăr, Jim observă că tunurile artileriei de la Pootung și Hungjao tăcuseră. Pe aeroport se oprise o coloană de camioane, lîngă hangare, și bărbați Înarmați, purtînd căști americane, urcau pe scara turnului de control. Grupuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se vedea Dâmbovița alunecând murdară În noapte, Baia Dâmbovița și chiar depozitul de blănuri de pe strada Oițelor. Femeia asta, Vera, avea mania să-i sfâșie cineva ciorapii Înainte, și fremătând, aștepta să faci operațiunea asta sub poruncă, era deja nervoasă, nerăbdătoare, aproape isterică. E, cum să nu-l iubești până la moarte și până În miez de noapte pe Popescu? Despre el se va ști așa: „Ce lungă este strada Eminescu / Pe Strada Macedonski stă Popescu”. De ce nu l-oi fi luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
doua zi dimineață, Ruby trecu pe la Fi Înarmată cu croissante și pain au chocolat. Avea o Întâlnire la unsprezece cu Jill McNulty, administratoare de departament a secției prenatale de la St. Luke, iar casa lui Fi Îi era În drum. Era nerăbdătoare să-i spună și lui Fi că Ronnie era gravidă. Și, mai mult, avea nevoie să vorbească despre asta cu cineva. Noaptea trecută, Înainte de culcare, era convinsă că era În regulă cu toată chestia. Dar, azi-dimineață, când se trezise dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vorbim de felul În care vorbea - cu un director de pompe funebrede prin anii nouăzeci. Îi era destul de clar că ideea lui Soph de „drăguț“ nu se prea pupa cu a ei. Și am auzit că ești romancier, spuse Ruby, nerăbdătoare să schimbe subiectul conversației de la declinul fizic al lui Duncan. Da, scriu cărți polițiste. Asta suna promițător. Am scris șase până acum, continuă el. Mamă, are și succes, din ce În ce mai bine. Și toate sunt scrise În limba mea inventată. Ah, O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]