2,658 matches
-
inervează mușchii respiratori, în paralel cu comenzile adecvate către centrii respiratori bulbo-pontini. Centrii respiratori din trunchiul cerebral Periodicitatea inspirului și expirului este controlată de neuroni localizați în punte și bulb; aceștia constituie centrii respiratori, ce cuprind patru grupuri principale de neuroni, după cum urmează. Centrul respirator bulbar din formațiunea reticulată cuprinde două arii majore diferentiate morfo-funcțional. Un grup de neuroni din regiunea dorsală a bulbului (grupul respirator dorsal) este asociat în principal cu inspirul, iar un alt grup, din zona ventrală (grupul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
inspirului și expirului este controlată de neuroni localizați în punte și bulb; aceștia constituie centrii respiratori, ce cuprind patru grupuri principale de neuroni, după cum urmează. Centrul respirator bulbar din formațiunea reticulată cuprinde două arii majore diferentiate morfo-funcțional. Un grup de neuroni din regiunea dorsală a bulbului (grupul respirator dorsal) este asociat în principal cu inspirul, iar un alt grup, din zona ventrală (grupul respirator ventral), este asociat în principal cu expirul. Se pare că neuronii din aria inspiratorie sunt responsabili pentru
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
majore diferentiate morfo-funcțional. Un grup de neuroni din regiunea dorsală a bulbului (grupul respirator dorsal) este asociat în principal cu inspirul, iar un alt grup, din zona ventrală (grupul respirator ventral), este asociat în principal cu expirul. Se pare că neuronii din aria inspiratorie sunt responsabili pentru ritmul de bază al ventilației, pe baza activității automate a acestui centru (descărcarea periodică de impulsuri cu caracteristici temporale prestabilite; descărcarea în rampă; fig. 78). Când toți stimulii aferenți cunoscuți sunt aboliți, acești neuroni
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
neuronii din aria inspiratorie sunt responsabili pentru ritmul de bază al ventilației, pe baza activității automate a acestui centru (descărcarea periodică de impulsuri cu caracteristici temporale prestabilite; descărcarea în rampă; fig. 78). Când toți stimulii aferenți cunoscuți sunt aboliți, acești neuroni descarcăr repetitiv potențiale de acțiune care vor avea ca efect impulsuri nervoase eferente către diafragm și alți mușchi inspiratori. Ritmul intrinsec al ariilor inspiratorii începe cu o perioadă de latență de câteva secunde în timpul căreia nu există nici o activitate. Apoi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
inspiratori scade până la nivelul lor preinspirator (fig. 78). Tonusul mușchilor inspiratori poate fi redus prematur prin impulsurile inhibitoare venite de la centrul pneumotaxic (vezi mai jos). In această situație inspirația este scurtată și în consecință crește frecvența respiratorie. Stimulii plecați de la neuronii inspiratori sunt ulterior modulați de impulsurile provenite de la nervii vag și glosofaringian; ramurile acestor nervi se termină în tractul solitar, situat foarte aproape de aria inspiratorie. Aria expiratorie este “tăcută” în timpul respirației obișnuite deoarece ventilația este datorată contracției active a mușchilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
contracției active a mușchilor inspiratori (în special diafragm), urmată de relaxare, cu revenirea pasivă a peretelui toracic la poziția inițială (de echilibru mecanic). In cursul respirației forțate (de exemplu în timpul efortului) expirul devine un proces activ ca rezultat al activității neuronilor expiratori. Centrul apneustic se găsește în partea partea inferioară a punții. Această arie se numește astfel deoarece dacă este secționat creierul la animalele de experiență chiar în această zonă, se produce un inspir prelungit întretăiat de eforturi expiratorii tranzitorii. Impulsurile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
de eforturi expiratorii tranzitorii. Impulsurile de la acest centru au un efect excitator asupra ariei inspiratorii din bulb, având tendința de a prelungi rampa descărcării de potențiale de acțiune. Centrul pneumotaxic se găsește în porțiunea superioară a punții. Această populație de neuroni are rolul de a termina sau de a inhiba inspirul și astfel reglează volumul inspirator și secundar frecvența respiratorie. Rolul acestui centru este doar de regla fin ritmul respirator, deoarece un ritm normal poate exista și în absența acestui centru
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
să fie eliminate complet, până la echilibru. Volumul urinar normal poate varia de la 400 ml (minim) până la valori foarte mari (5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid sintetizat de neuroni hipotalamici, localizați în nucleii supraoptici și paraventriculari, apoi transportat în hipofiza posterioară și eliberat la depolarizările axonilor din nucleii respectivi. Eliberarea ADH-ului este modulată de o multitudine de factori și situații, printre care durerea, traumele, stresul, anestezicele, nicotina, morfina
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
stresul, anestezicele, nicotina, morfina, angiotensina. Etanolul și ANF-ul inhibă eliberarea de ADH și produc eliminarea unor cantități mari de urină diluată. Dar factorul esențial ce controlează eliberarea de ADH este osmolaritatea plasmatică. Când osmolaritatea plasmatică crește, un grup de neuroni osmoreceptori, situați în hipotalamusul anterior sunt stimulați și la rândul lor vor stimula neuronii secretori de ADH din nucleii supraoptici și paraventriculari, care vor elibera ADH în circulație, reducând diureza. În condiții obișnuite, osmolaritatea plasmatică variază de la 280 la 295
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
produc eliminarea unor cantități mari de urină diluată. Dar factorul esențial ce controlează eliberarea de ADH este osmolaritatea plasmatică. Când osmolaritatea plasmatică crește, un grup de neuroni osmoreceptori, situați în hipotalamusul anterior sunt stimulați și la rândul lor vor stimula neuronii secretori de ADH din nucleii supraoptici și paraventriculari, care vor elibera ADH în circulație, reducând diureza. În condiții obișnuite, osmolaritatea plasmatică variază de la 280 la 295 mOsm/l, cu inhibiția maximală a secreției de aldosteron la 285 mOsm/l. Deși
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
calea JAK2 mai multe căi intracelulare, printre care kinaza Ras/MAP kinase, IP3-kinaza și factorii transcripționali din familia STAT. Acest receptor poate fi de asemeni găsit și pe un mare număr de alte tipuri celulare, ce includ celule medulare, limfocite, neuroni periferici și centrali. Eritropoetina ajută la proliferarea și supraviețuirea unui mare număr de celule non-eritroide, printre care celulele de neovascularizație, creier, ovar, oviduct, uter și testicule. 29. Excreția non-renală Transpirația conține uree, în concentrații cam de 130 de ori mai
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
mors per asphyxionem sive suffocationem. Observăm că, indiferent de organul afectat primar, finalul este același: moartea generală prin lipsa de oxigenare a țesuturilor. Este cunoscut faptul că rezistență la lipsa de oxigen nu este aceeași la toate țesuturile și celulele. Neuronii rezista doar 3-5 minute, musculatură miocardica și cea netedă, hepatocitele și nefrocitele până la 2 ore (Crespeau F., 1992; Scripcaru G., 1993Ă. Moartea, desi generală, se instalează în timp. Mor inițial țesuturile și celulele cele mai noi filogenetic. Morții cerebrale primare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
NOSn sau NOS IIIĂ (Dietert și Golembaschi, 1998; Kiemer și Vollmar, 2001Ă. Se pare că este sinonim cu factorul de relaxare a endoteliului vascular - EDRF -, descris de Furchott în 1983 (Curca, 2006Ă. Este prezent în macrophage, monocite, celulele endoteliale, fibroblaste, neuroni, etc., la rozătoare, taurine, ovine și cabaline și mai puțin la suine, caprine și iepuri. Este prezent și în celulele păsărilor, dar cu funcțiuni adesea opuse mamiferelor (Dietert și Golemboski, 1998Ă. Prezența oxidului nitric este legată de existență în celule
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CD213 Proteină transmembranară care actioneaza că receptor al lanțului alfa al ÎL-13 și membru al complexului receptor ÎL-4. CD217 Receptor al ÎL-17. CD220 Receptor de insulină. CD221 Receptorul citokinei IGF1. CD230 Proteină prionică (PrPĂ. O proteină membranară mare existența pe neuroni. Forma ei anormală PrPsc este agentul etiologic al encefalopatiilor spongiforme transmisibile. CD247 Receptorul lanțului zeta al antigenului celulelor Ț. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 115 B. FORMELE MORFOCLINICE ALE INFLAMAȚIILOR Am menționat anterior că inflamațiile pot fi: septice și aseptice; virotice, bacteriene
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
din asemenea celule. Subliniem necesitatea menținerii pentru refacerea lor a membranelor bazale și în general a scheletului conjunctivo - vascular. Celulele permanente sau statice au o capacitate de multiplicare foarte redusă sau chiar negata de către unii cercetători. Intra în această categorie neuronii sistemului nervos central și celulele musculare cardiace. Și într-un caz și în altul problema este discutată. Un aspect trebuie însă reținut. La om sunt cunoscute stări comatoase prelungite (luni și aniă după care activitatea nervoasă se reia până la normalitate
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Definiție. Electroencefalografia reprezintă înregistrarea activității electrice a scoarței cerebrale prin intermediul unor electrozi situați la nivelul scalpului. Activitatea electrică înregistrată prin EEG reprezintă sumarea potențialelor excitatorii sau inhibitorii la nivelul neuronilor corticali. Anomaliile electrice înregistrate pe EEG reflectă modificări electrice fie la nivelul neuronilor corticali, fie la nivelul aferențelor subcorticale. EEG-ul normal are o amplitudine cuprinsă între 10-100 µV. Principalele ritmuri normale sunt: 1. α (alfa) - cu frecvențe cuprinse între
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
reprezintă înregistrarea activității electrice a scoarței cerebrale prin intermediul unor electrozi situați la nivelul scalpului. Activitatea electrică înregistrată prin EEG reprezintă sumarea potențialelor excitatorii sau inhibitorii la nivelul neuronilor corticali. Anomaliile electrice înregistrate pe EEG reflectă modificări electrice fie la nivelul neuronilor corticali, fie la nivelul aferențelor subcorticale. EEG-ul normal are o amplitudine cuprinsă între 10-100 µV. Principalele ritmuri normale sunt: 1. α (alfa) - cu frecvențe cuprinse între 8-13 Hz - la adult caracterizează starea de veghe cu ochii închiși, la o
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
unității motorii. Diagnosticul diferențial primar realizat prin intermediul EMG-ului se realizează între miopatie și neuropatie datorat arhitecturii diferite a unității motorii și implicit a proprietăților electrice în aceste două afecțiuni. Astfel, creșterea amplitudinii și a duratei sugerează o leziune a neuronului motor periferic, iar reducerea amplitudinii și a duratei sugerează o miopatie primară. Examinarea EMG cuprinde trei etape: 1. Activitatea inserțională: răspunsul electric al mușchiului la iritația mecanică cauzată de mișcări minime ale acului. 2. Activitatea spontană: la mușchiul în repaus
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
la stimularea nervilor motori, și este proporțională cu numărul de axoni activați și cu distanța între electrodul stimulator și cel care înregistrează [10]. APLICAȚII CLINICE ALE EMG ȘI VCN Examinările electrofiziologice furnizează informații legate de localizarea leziunii în cadrul unității motorii (neuron motor periferic, placa neuro-motorie, fibra musculară). RADICULOPATIA ȘI PLEXOPATIA La nivelul mușchilor afectați evaluarea inițială pune în evidență recrutarea scăzută a potențialelor de acțiune a unității motorii relevând o afectare structurală sau funcțională a axonilor. După aproximativ 2-3 săptămâni apar
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
Aceste informații sunt foarte importante în alegerea formei terapeutice cum ar fi chirurgia, radioterapia și chimioterapia [2]. TUMORILE NEUROEPITELIALE Celulele gliale sunt cele mai numeroase din populația celulară a creierului, numărul lor depășindu-l de câteva ori pe cel al neuronilor. Celulele gliale au un potențial de transformare patologică și, prin urmare, ele sunt principalul furnizor de neoplasme ale SNC. Structura histologică a celulelor gliale nu este uniformă, astfel ele sunt împărțite în trei subtipuri celulare: astrocite, oligodendrocite și ependimocite. Astfel
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
achiziția prin mijlocirea experienței anterioare solicitând procesele intelectuale. Formarea acțiunilor mentale constituie temelia formării celorlalte procese psihice. Teoriile fiziologice prezintă mecanismele neurologice ale învățării, considerându-le esențiale. Aceste teorii explică învățarea pornind de la ipoteza că aceasta are la bază recrutarea neuronilor pentru un anumit circuit și a legii ,,primul venit, primul servit”. Teoriile modelelor statistico-matematice sunt numeroase și diverse, explicând învățarea ca o modificare a posibilităților răspunsului. Condiționarea performanței de nivelul vigilenței și descoperirea semnalelor stau la baza formulării teoriilor performanței
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
sau mai multe regiuni; - viteze de conducere nervoasă senzitive și motorii normale; - absența blocului de conducere. În funcție de predominanța tablourilor clinice, se definesc următoarele variante de SLA: paralizia bulbară progresivă cu predominanța fenomenelor bulbare; atrofia musculară progresivă cu predominanța simptomelor de neuron motor periferic și scleroza laterală primară cu predominanța simptomelor de neuron motor central. Investigații paraclinice: - E.M.G; - microscopia optică; - microscopia electronică. ┌─────────────────────────────┬────────────┬───────┬──────────────┬──────────┐ │ Diagnostic clinic │ Diagnostic │Incapa- Mersul este tabetic, cerebelos cu baza de susținere lărgită, bolnavul prezintă dismetrie, vorbire lentă, R.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
normale; - absența blocului de conducere. În funcție de predominanța tablourilor clinice, se definesc următoarele variante de SLA: paralizia bulbară progresivă cu predominanța fenomenelor bulbare; atrofia musculară progresivă cu predominanța simptomelor de neuron motor periferic și scleroza laterală primară cu predominanța simptomelor de neuron motor central. Investigații paraclinice: - E.M.G; - microscopia optică; - microscopia electronică. ┌─────────────────────────────┬────────────┬───────┬──────────────┬──────────┐ │ Diagnostic clinic │ Diagnostic │Incapa- Mersul este tabetic, cerebelos cu baza de susținere lărgită, bolnavul prezintă dismetrie, vorbire lentă, R.O.T. se abolesc precoce. Amiotrofiile sunt de regulă distale, mai
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
de gât; hiperemie orofaringiană, cefalee, anorexie, greață/vărsătură, mialgii; 3. Formă neparalitică - asociază la semnele și simptomele formei abortive semnele de iritație meningeală (apatie, semne Kernig, Brudzinski pozitive, LCR - limfocitoză cu pleiocitoză); 4. Formă paralitică. Leziunile se produc din cauza distrugerii neuronilor motori din coarnele anterioare ale măduvei sau de la nivel cerebral, generând sechele motorii tip monopareze/monoplegii, hemipareze, hemiplegii. Deficitele motorii generează în timp deformări osoase și articulare: deformări ale călcâiului, picior în varrus, genu recurvatum, genu varum, rotație tibială cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
mare finețe și control în desfășurarea activității profesionale sunt ușor afectate - incapacitate 0-49% - care în sine nu se încadrează în grad de invaliditate; de menționat că gestualitatea sau motricitatea pot fi influențate și de deficitele motorii de tip sindrom de neuron motor central, sindroame extrapiramidale sau sindroame de neuron motor periferic; în consecință, rareori se va avea în vedere numai ataxia ce apare foarte rar izolat (uneori în scleroza multiplă, boala heredodegenerativă la debut etc.). - Bolnavul se poate deplasa fără sprijin
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]