2,919 matches
-
tuturor. Am învățat foarte multe. În colecția Dezbateri contemporane au apărut (selectiv): • 1989-2009. Incredibila aventură a democrației după comunism, Lavinia Stan, Lucian Turcescu • Capitalismul (vol.1 și 2), Jean Baechler • Corupția politică. Înăuntrul și în afara statului-națiune, Robert Harris • Globalizarea. Nenumele nimicului, Tiberiu Brăilean • Globalizare etică, Aurica Brișcaru • Inteligența globală și dezvoltarea umană. Către o ecologie a învățării globale, Mihai I. Spariosu • Intelectualii și puterea, Vasile Boari, Natalia Vlas și Radu Murea (coord.) • Intellectuals and Politics, Gheorghe Lencan Stoica • Liberalismul, Gabriel Mursa
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
cu putința să construiești o deducție fără a considera că există ipoteze valabile 72 și nici nu poți să ajungi la universal pornind de la elemente particulare. Metoda inductivă este singura posibilitate de a dezvolta o imagine asupra lumii pornind de la "nimicul" realizat prin cenzură. Chiar dacă ai o direcție de urmat este absolut necesară și cunoașterea drumului metodic. Fără o metodă concretă nu pot obține rezultate reale astfel că, până atunci, considera Bacon, descoperirile cu adevărat importante sunt puține la număr și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ar avea drept puncte de reper ideea de transformare spre mai bine. Dumnezeu nu poate fi privit ca potențialitate, el nu este devenire, transformare, în curs de desăvârșire. Acesta se manifestă în act ca infinit. Nu mai poate fi adăugat nimic desăvârșirii sale, așa că ideea de Dumnezeu nu provine din ego cum nu putem să naștem ceva infinit din finit, ceva desăvârșit din nedesăvârșire. S-a ajuns la concluzia existenței lui Dumnezeu ca ființă separată de ego. El este suport pentru
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
convingeri reale, ale vieții" de care vorbea Părintele Justin Pârvu elitele interbelice creștine credeau în realitatea concretă a Întrupării. Astfel, omul devine real în virtutea acestui fapt major, mărturisind un crez al Adevărului. Intelectualul interbelic creștin nu era un sacerdot al nimicului, ci un protector permanent al realului ca sursă primordială de respirație firească a vieții. Ancorat în orizontul istoric, de care nu încerca să fugă, atent la realitate, fără a pierde din vedere dimensiunea sa spirituală, intelectualul interbelic creștin împlinea vocația
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a majorităților cu tradițiile și preferințele lor. Aflăm aici o bună cale de echilibru și armonizare socială în plan local dar și în cel global, o glocalizare dar și o grobalizare, așa cum sînt ele statutate de George Ritzer în Globalizarea nimicului (lucrare pe care am comentat-o în "Convorbiri literare", numerele 5, 6/ 2011). Asistăm, la nivel planetar, la un accentuat dezechilibru între dezvoltarea materială și evoluția spirituală a omenirii; context ce impune necesitatea concentrării eforturilor noastre: "În restabilirea normalității proporțiilor
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
credit nu va să zică a-și pune amanet averea și veniturile pentru a căpăta bani; credit adevărat are numai acela care, prin tranzacțiile sale corecte, dovedește că nu e capabil nici de-a-și hazarda averea, nici de-a o risipi pe nimicuri, credit are numai cel economicește puternic". Sîntem noi astăzi în măsură a fi considerați puternici economicește și implicit de încredere pentru cei care ne creditează? Asta o cunosc mai bine guvernanții, FMI-ul și Banca Mondială, în aceste săptămîni aflați
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prin esență și definiție. Atunci în viața aceasta de azi suflă aerul uniform si fad al lumii viitoare" (P.Z.). Lumea viitoare profețită de Paul Zarifopol, dacă privim cu atenție, este una care a și venit, se manifestă în proliferarea nimicului globalizant, pe toate palierele sociale, sub dominația imperialismului economic. Divagînd în marginea neînțelegerilor inocente între public și artiști, încearcă să definească arta, artistul și să elimine multiplele confuzii care bîntuie așteptările omului obișnuit. "Oamenii care au cercetat de aproape istoria
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de ornamentul verbal" (P.Z.). În pofida trîmbițatei originalități, asistăm la dispariția diferențierilor individuale, astfel în modele verbale, imitația ovină pare să se îngroașe în forme din ce în ce mai tîmpite. Sistemul economic dominant duce la proliferarea cantitativă în dauna calitativului, asistăm la multiplicarea nimicului, astăzi la scară planetară. Cum remarcă eseistul, iuțeala însăși a producerii și a consumării tocește brutal capacitatea de a simți nuanțele și a stabili distanțele valorilor intelectuale. Cuvîntul se dezleagă de reflecție, și verbalismul crește în proporții enorme. O soluție
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
drept și de fapt ar aparține esclusiv d-lui G. Călinescu. Luînd lucruri dela alții și prezintîndu-le drept ale sale, alergînd spre sfîrșit cu iuțeală inexplicabilă, aruncînd dispreț în deposedați, reproducînd texte cu înspăimîntătoare greșeli și lipsă de discernămînt, speculînd nimicurile, introducînd sensaționalul, alarmismul și abjectul în materie de istorie literară din anticamera romanelor scabroase sau a tratatelor de psihopatie, autorul a dovedit că nu stăpînește materialul nici în adîncime, nici în orizont, și că din cauza pripirii n-a fost în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
această mișcare în cruce care leagă neliniar istoria de transcendent. Cabaliștii, printre care mai ales Azriel din Gerona (secolul al XIII-lea), afirmă, de pildă, spectaculos că un act nu poate fi eficace, realmente creator, decît dacă reface legătura cu Nimicul, rădăcina numinoasă a divinului, din care își primește realitatea și puterea. Pentru platonicienii șiiți pe care îi studiază Henry Corbin, istoria e de interpretat în funcție de o hieroistorie, pe care prima o manifestă, o derulează în plan vizibil. Revenind mai aproape de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
concentrarea Principiului în întunericul metafizic, precedînd expansiunea luminii lui care dă realitate spațiului manifestării, vezi, de asemenea, René Guénon, Le symbolisme de la croix, ed. cit., capitolul Les directions de l'espace. Pe aceste urme pornesc oamenii dorinței, atrași de plenitudinea Nimicului unde se retrage Dumnezeu cînd dă spațiu creației sale. în demersul mistic, în alergarea interioară pe urmele divinului, ființa umană își lărgește necontenit capacitatea contemplativă, se amplifică pentru a se adecva asimptotic țintei sale infinite. Dar ca mod exterior, ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
suficientă (id est: chestiunea scrierii corecte a cuvîntului "l-am"), mica revoltă a tînărului Noica ajunge să reclame agresivitatea relațiilor dintre "eu" și "tu" și să încercuiască adevărata justificare a rechizitoriului său: faptul că "mai toate erorile mari încep de la nimicuri"61. Era motivul pentru care ortografierea i se părea o probă obligatorie deopotrivă pentru cetățeanul de rînd și cărturarul cel mai sigur de sine. Să nu eludăm însă ce se petrecea în cercetarea limbajului începînd cu deceniul patru al secolului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
spus facă-se voia Ta în mine sau în el, sau în noi, ci pe întreg pământul. Adică să se dezrădăcineze orice rătăcire și să se sădească adevărul, să fie izgonită răutatea și să se întoarcă bunătatea și prin aceasta nimic să nu deosebească cerul de pământ. Dacă toate acestea s-ar petrece cu adevărat, atunci pământul nu s-ar mai diferenția cu nimic de cele înalte, deși în ordinea calității, ele ar rămâne deosebite. Atunci pământul ne-ar arăta un
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fost scăparea noastră din neam în neam. Mai înainte de a se naște munții și de a se zidi pământul și lumea, din veșnicia veșniciilor, Tu ești Dumnezeu. Tu întorci pe muritori în țărână și zici „întoarceți-vă fiii oamenilor, în nimicul de unde ați ieșit”. Căci înaintea ochilor Tăi mia de ani ca ziua de ieri ce a trecut și ca o strajă de noapte. Ca un șuvoi îi iei și viața lor e ca un vis, ca iarba, ce răsare dimineața
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Banii electronici au înlocuit banii materiali, cash. Banii au devenit o abstracțiune. Cardul de debit și cardul de credit sunt marile păcăleli ale sistemului. Alergi prin magazine după reduceri, cumperi lucruri inutile doar pentru că sunt ieftine. Îți risipești banii pe nimicuri. Apoi muncești dublu ca să poți în week-end să-i risipești iarăși dezlănțuit. Gospodina sau gospodarul din România pleacă la piață cu bani cât să-i ajungă pentru ce-și propune să cumpere. S-au terminat banii, s-au terminat și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la nimic, deoarece "Graalul este cu adevărat un factor de sens, de elevație morală și de echilibru numai cât durează căutarea lui: când e găsit - adică atunci când facultatea hermeneutică nu se mai exercită - e factor de moarte. Căci Graalul este nimicul, iar căutarea lui nu este ceva care ne apropie de el, ci care ne desparte"746. În această lumină apare înțelesul versetului fericiți cei săraci cu duhul, din mesajul trimis lui Pantelimon de către Sanda Irineu: "Au fost mulți săraci cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vederii. Aspect ce pune un raport invizibil, inaparent, cu ființa realului, derealizată, de-ființată, fluidizată până la forma pură a ființării, acolo unde inaparența este trans-aparență. Inaparentul nu are relație cu ființa și cu prezența, ci cu absența sau chiar cu nimicul revelat apofatic și a cărui epifanie are loc în trupul poetal al imaginii. Inaparent din care decurge de altfel și apofatismul unui demers care nu o poate circumscrie afirmativ, ci înaintând prin negații și interogații. Forma luminoasă pe care o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
punerea în abis a cuvântului în acel fără-de-fund al tăcerii"19 nu numai că eclipsează subiectivitatea (pretenția unui subiect fondator), dar - tocmai prin ex-fondarea oricărui fondat - desfundă posibilitatea întâlnirii cu altul inaugural, cu natura unui increat inaparent, cu adevărat refondator: nimicul și tăcerea, natura - alta decât cultura - sălbatică, virgină, cuvântul frânt de anarhia sensului. Răzbătător prin palimpsestul faldurilor suprapuse, prin fisura cuvântului răsfrânt, traversat în tăcere, inaparentul se revelează el însuși în imaginea increatului nevăzut, epifanie a originarului în vederea creației. B.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un cânt de leagăn, cântul numai". Niciun obiect nu stă în raza privirii și totuși ceva deschide un orizont nebănuit. Ce le e dat să vadă privirilor din amintire, ce priveliște se oferă vederii stinse, dacă ceea ce se privește e nimicul unui timp defunct? Priviri "limpezi" care evocă o formă absentă, o imagine care nu se constituie drept reprezentare a realității. Prin urmare o imagine nereprezentativă, ștearsă din registrul lumii, o urmă a vizibilității evacuate. De subliniat că limpiditatea nu este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
răzbat zvonurile creației. Imaginea sporește deocamdată în noaptea rostirii, în nemanifestare și în inaparență. Ceea ce se dă vederii - prin acest peisaj evacuat și înălțat - e forma solitară a creșterii care, în sine, nu reprezintă nimic. Cum am putea însă vedea nimicul acesta dacă el nu și-ar proiecta risipa pe ecranul poemului, în imaginalitatea unui altfel cu putință la care toate vin să se reculeagă? Perspectiva inversă în poezia lui Adrian Maniu Cum am putea surprinde în plină desfășurare "limbajul poetic
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dezrobirii,/ S-au spart și veac și lume; ținut prizonier/ A izbucnit din țăndări, viu, vulturul iubirii,/ Cu ghearele-i de aur să ne răpească-n cer". Numele nu denumește, nu semnifică nimic din afara lui; totuși, rostindu-se, creează din nimicul lumii decreate. Faptul său de a apărea abolește faptul de a fi, ființa lumii neluminate. Această lume trebuie decreată, spartă și eliberată; numele de-numește lumea, o privează de pseudonimul sub care se ascunde, o deschide din interior în numele iubirii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tăcerii absolute, dinainte de cuvânt, este imaginea translucidă în care totul se topește și revine la sine, în premanifestarea începutului neînceput: "E atât de înaltă lumina/ Că toate cuvintele se topesc în ea". Nimic nu începe să se rostească, deși în nimicul rostirii se zbate deja cuvântul topit în lumina dintâi. Nu e capătul de tăcere al rostirii, nerostitul în care cuvântul amuțește în fața celor văzute și înțelese; cele care se topesc în lumină sunt cuvintele discursului obișnuit, rostitul sărăcit de sensuri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lucruri Ce arată paradoxala manifestare a inaparentului, prin imaginea în care ceva stă să înceapă, să vină în prevenirea sa originară? E ceva de văzut, de întrezărit în pre-realul neînchegat al întemeierii, al lumii poetale care ni se dă din nimicul încă posibil? Nu este aceasta tocmai donația inversă, vederea obliterată, ștearsă, a ceea ce nu se dă vederii, nu apare decât în adâncul insondabil al inimaginabilului? Căci "înainte ca văzul care vede totul să vadă/ se întâmplă această aventură-n eter
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
abia întrezărită în apariția ei evazivă, mișcătoare. O imagine mișcată, care începe să plece, să treacă prin lucrarea propriei prefaceri. Lucrare a unei reducții absolute, dar și - complementar - a trans-formării25. Tot ce se reduce la beznă și praf, la pulberea nimicului dusă de vântul care suflă încotro dorește, recade în șuvoiul înființării, renaște în posibilul creației. Pe țărmul lumii care începe să plece, se pune la dispoziția unei iubiri nețărmurite, a unui nou început, disponibil oricărui sens în lumina căruia și-
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lasă pustiită, smerită în "umila neființă". Ce se poate vedea, ce se arată pe pragul cel mai de jos al drumului care apleacă vederea, al unui peisaj care pleacă din vedere? Nimic decât bucuria aspră care inundă ochiul smerit 69, nimicul ascezei care golește umplând: Nu mai văd nimic de bucurie", "Doar înghețăm pe drum de bucurie./ Cad scorburi mari de aur peste noi", "Izvorul pururi însă pur/ Și neîncepută pururi bucurie/ Acestea ochiul meu vedea"70. Ceea ce se prefigura discret
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]