4,367 matches
-
mintea-mi aprinde, Cu puterea lui adeseori mă cuprinde De dragul lui n-aș mai vrea ca să mor De atâta farmec, liniște, dor. VIAȚA NU E CA UN SOARE Viața nu lucește ca un soare, Viața e un fulg dintr-o ninsoare Se topește-n timp și-apoi dispare, Iar soarele în fiecare zi răsare. Soarele răsare și mereu apune Orice zi-i ca ieri, ca astăzi, ca mâine, Și-atunci când e trist el este luminos, Mereu ne-ncălzește pe noi, cei
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
e precum un val pe mare Și alții vin în urma mea ca floarea Și moștenirea lor și-a mea-i uitarea. Iarna și vara mereu mi-aduc durere Aștept să cearnă norii în tăcere Stropii de ploaie și fulgii de ninsoare, Atunci eu simt că totu-n mine piere Și viața precum frunza se duce-ncet și moare. Eu plâng de câte ori îmi vine Și inima îmbătrânește-n mine De copilaș în soartă-am fost rănit Când moartea mama mi-a răpit
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor, ce semănau cu niște mușuroaie. Veneau tot mai multe și mai multe. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic bătrânii ieșiseră În ninsoare cu prapurii, cu icoanele făcătoare de minuni, ferecate În argint suflat cu aur, zadarnic coborâseră crucea de lemn, agățată deasupra iconostasului, pe care o desprindeau de la locul ei doar În noaptea de Înviere, zadarnic Își pusese preotul Fadei pe creștetu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sat, se stârni un viscol strașnic. Caii pufneau pe nări rătăcind prin nămeți. I se făcuse frig și foame. Și atunci, ca din pământ, Îi răsări În față un bărbat Înalt, Îmbrăcat Într-un halat alb, care, clătinându-se prin ninsoare, Îi Întinse o lipie caldă. „Abia am scos-o din cuptor, Îi spuse acesta, ia, frate, nu te sfii, Îți va folosi la drum...“ Nicanor Întinse mâna și luă lipia, care, Într-adevăr, aburea În palma lui. „Bogdaproste, dădu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era Rădăuțiul, ci un oraș străin, plin de pancarte roșii și lozinci. Nicanor Își dădu seama că rătăcise drumul și că În loc s-o ia spre nord, o luase spre sud, trecând granița și ajungând la Cernăuți. Profitând atunci de ninsoare, Întoarse caii și făcu drumul Îndărăt. Trecând peste graniță, lângă un stâlp de telegraf, Îl revăzu pe Ippolit, Întors cu spatele la el, mulgând lapte Într-o găleată din halatul său alb, Întins pe sârma ghimpată. În tot acest timp, tovarășii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
adevărului, inclusiv teribila mea otrăvire cu peștele radioactiv. I CĂTEVA MINUTE DE RELAXARE Echinoxul de primăvară Își vestise debutul Într-un mod cu totul neașteptat; În zorii zilei de 21 martie 1971, puternice rafale de vânt Însoțite de lapoviță și ninsoare, ținuse Încordată atenția locuitorilor milenarei capitale Elene vreme de două ceasuri. Apoi, În mod nefiresc, văzduhul se liniștise iar „Astrul Ceresc”, cu un zâmbet ștrengăresc Își arătase bunăvoința În mod promițător. Aparentă acalmie: soarele se refugie uimitor de repede printre
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcea apariția iar el, prins În vârtejul lucrărilor sale, aproape uitase. Se apropiau sărbătorile „Crăciunului”, iar de două zile vremea se Înrăutățise În mod simțitor. Vântul sufla cu tărie din toate direcțiile, uneori fiind Însoțit de lapoviță presărat cu puțină ninsoare. Vremea nefavorabilă - neobișnuit de timpurie - producea Întârzierea turnării unor stâlpi de rezistență la fabrica de mobilă, riscând să compromită toată lucrarea. Necăjit, Tony Pavone urma să plece urgent la Fabrica de Mobilă unde era așteptat. Atunci Însă, când se aștepta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Atenei și desigur, mai puțin a lui Tony Pavone se prezentă dezolant tocmai datorită iernei deosebit de aspră, bătând recordul anilor de Început de secol! Cu două zile În urmă, capitala țării beneficiase de o ploaie măruntă Însoțită de lapoviță cu ninsoare, transformând arterele de circulație În adevărate patinoare, fiind un permanent pericol pentru integritatea pietonilor ce se Încumetau să pornească la drum. La fiecare colț de stradă, se puteau vedea mașini tamponate, multe chiar În derapaj, În timp ce trecătorii făceau o adevărată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șireturi, desperechiați În timp ce pingelele erau făcute ferfeliță, ce făcea dovada a fi martori a zecilor de mii arestați aruncați În pușcărie de legislația personală a Dictatororului extrem de periculs, Nicolae Ceaușescu...!! Cu o zi Înainte de sosirea acestui lot de arestați, o ninsoare abudentă Înămețise străzile făcând dificilă circulația auto și mai cu seamă a pietonilor nevoiți să circule la muncă ori după alte interese. În aceeași situație se afla și curtea penetenciarului Rahova unde Liberii făcuseră unele anemice poteci pentru a se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
intimitate față de băiat. Era aproape de sfârșitul semestrului de iarnă. Connolly venise s-o vadă în atelier și amândoi se uitau pe geam înspre terenul de sport peste care se lăsa întunericul, vorbind despre probabilitatea să ningă. Connolly a spus că ninsoarea îl indispunea întotdeauna pe tatăl lui. Când domnului Connolly îi veneau toanele, deseori îl lovea. Sheba n-a fost tocmai surprinsă de această afirmație. Văzuse câteva drame făcute-pentru-televiziune despre violența domestică și se considera la curent cu brutalitatea care domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Alintă-mă cu-n sărut Să nu pot să te mai uit! Leagănă-mă, leagănă... Gândurile-mi vindecă, Luminează crucea nopții, Alungă norii tristeții! Leagănă-mă, leagănă... Toarce timpul iernile Toarce timpul în fuioare Printre stele călătoare, Norii-și plâng ninsorile Peste toate zările. Toarce timpul fir de lacrimi Peste câmpul plin de patimi; Cărările se sfârșesc, Sub zăpezi se-mpotmolesc. Toarce timpul pe la geam Lungi fuioare de balsam, Vântu-și strigă rănile Prin toate poienile, Iar a nopților pruncie Țese zori
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
trebuia să le umflu un sfert dintre păsări se rugau să nu bat se îndrăgostesc și mă țin de vorbă până obosesc nu mai strig cerul din picioarele mele se strânge nisipul n-am cui să-l arunc în față ninsoarea barieră lăsată să o spulbere-n sus vântul roșu suflă degeaba tu spui că-i prea ieftin aproapele tău de câte ori iubesc o femeie îi distrug sufletul trupul ei hartă cu punctele slabe mă conduce la ape adâncimă rog chestia asta
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Virtualia” - Iași - antologii de poezie - Cenaclu Virtualia Expoziții de pictură - Atelier 35 - Oradea Expoziții personale pictură - Munchen </biography> Descântec și ș(o)apte și-o cană cu lapte Ieși iarnă și-nsămânțează-mi stelele, scutură-ți duna, Dochie, să cadă ninsoarea cum din frunza de păpădie curge laptele, luniți pomi, mărgelele, colotoriți-mi răcoarea și, dacă Dumnezeu o să împungă pe cer cu acul sferele, să-mi sune toate lin și-n nins, în aromiri argintate, să mi se-aștearn-alela visele în albul cel
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să-nflorească-n glastre! Aștept primăvara Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt, A plâns printre sonete călimara, Prea multe luni am fost un fulg mărunt, M-au troienit doar gândurile triste, Au curs ninsorile ca un descânt Din iarna care-a vrut să mai reziste Am renăscut și iată-mă cuvânt. Aștept de-atâta vreme primăvara Și ochii tăi căprui să râdă iar Că am lăsat în urma mea țigara Vreau gustul dulce-amărui în dar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai în vechiul turn din ograda bunicii. Învelesc ochii cu ceața amară a singurătății, clopotul a uitat să mai bată în prag de iarnă, pe cer abia se văd îngerii, vopsiți în culoarea cărămizie a durerii. Pornesc spre rugăciune în ninsoarea bogată, asfințește vremea, copacii rămân neînfloriți și păsările nenunțite, sufletul scoate din țărână bucăți de dor, le învelesc cu stihuri scăldate-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile, apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului, nicio stea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a invadat cerul nespus de cenușiu, îngerii sorb rime, se lăfăie apoi pe zăpada pufoasă acoperindu-mi gândurile-petale de vis ofilite. Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ și în viață un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori, începe Colindul, aproape de zori. Colindul vieții Niciun cuvânt. Clopotul bate la ora exactă, în palmă am adunat dimineți ninse în Ajun de Crăciun, două, trei s-au furișat spre apus, dar ninge - taina sfârșitului spre început. S-au despletit stelele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Oglinzi ciobite S-a deformat oglinda concavă a vieții, pe la colțuri au apărut crăpături, destinul a încercat să le chituiască vremea asfințise de mult. Nimic din splendoarea ființei nu reflecta spre mine, speranțe, ochii albaștri și triști umbreau așteptări pe ninsoare, chipul, încremenit în ziua de ieri, îi era sete de fericire, n-avea putere ca să mai ceară “Doamne, dă-mi bucurie!” *** Oglinda concavă devine rotundă, în ea abia mai zăresc chipul femeii cu mâinele albe ce colorează iarna în roz
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de atâta uitare... Iubire de zăpadă Iubirea are culoarea zăpezii, la colț de stradă câte o stea coboară în fântâna săpată, cu grijă, în suflet A înghețat și ultima fărâmă de iubire, chipul oglindit în apă creionează fața acoperită de ninsori, iar lacrima caldă dezgheață iubirea. În zare ninge cu flori ce nu mor. m-aplec spre mine ca spre o prietenă, nu-mi cunosc sufletul de atâtea așteptări, ochii brodați cu vorbe rebele, grăbite, vor să iasă din mit Maricica
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
icoane râsetele nestăvilite și năzbâtiile cu mătănii și cântece vechi pe care le știu și acum în orașul umil și sărac dar cu suflet adânc cât un abataj de huilă cu șapte limbi și șapte puțuri dinspre întuneric înspre lumină ninsorile erau stranii contraste de alb-negru aerul greu de explozii și funingină copiii de mineri n-aveau bomboane salon numai Porthos câinele secretarului de partid dar Doamne cât de bogați eram în colecții de stanioluri și colinde în pițărăi și nuci
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ca un copil cu privirile pironite spre cer, cu brațele larg deschise, rotinduse ca într-un dans al iubirilor neîmpărtășite. Deschise gura și vâna fulgii mari ca să-i prindă cu limba. Eu, molipsit de buna ei dispoziție râdeam odată cu ea. Ninsoarea amintea de vacanță, de o pauză de care cu toții aveam nevoie. Ne aruncasem în viață ca într-o apă prea mare și acum ne luptam cu toți curenții care căutau să ne ducă-n adâncuri. Nu știam încotro să ne
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din dimineața acelei zile de Ajun de Crăciun. Fluviul înghețase. Căruțele scutite de taxa de a trece cu bacul îl traversau acum direct; crusta de gheață nu dădea nici un semn de slăbiciune, o pătură nu prea groasă de zăpadă, din ninsoarea de cu noapte, juca trâmbe de vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri de oameni în șube sau cojoace, iar în picioare cu cizme negre, de cauciuc ori cu pâslari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în mine. Cum să-l întreb? ce să-i spun? Poate fosta Marcela Lunacearschi ar fi putut să-mi spună ce doream să aflu, dar pe cine să întrebi, pe care dintre ei? Voi care-ați străbătut două războaie, ploi, ninsori, oameni v-au trecut prin față, nesfârșiți, defilând, drumuri intersectate, amestecați, învârtiți, zeci de mii, ca la roțile bâlciului, voi trebuie să știți ceva, nu degeaba sunteți părinți. Care înșivă v-ați iubit. Trebuie să știți. Cum v-ați întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pagina cu litere clare, aproape caligrafiate, a existat deci, o clipă măcar, respirația ei, din care cauză, involuntar, mângâiai fila caligrafiată din față-mi. M-am prostit, îmi spusei. „Așa este!” o auzii pe Keti, și afară se porni o ninsoare bogată, cu fulgi mari, liniștiți, ca-n poveștile copilăriei. Acestei scrisori, mult prea amabile și sincere a blândului învățător, fui nevoit să-i răspund cu refuzul, deoarece fusesem invitat (exprimarea corectă este „chemat”), cu mult înainte (și chiar să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lovituri de stat, și întotdeauna nevinovații sunt victimele Era în cabinetul său, stătea în picioare, avea umerii gârboviți, îmbătrânise brusc. Nu înțelegea. Era în februarie; pe gardul de peste drum îl privea - abia acum își dădu seama - ca o batjocură în ninsoarea oblică, afișul cu Iosif Visarionovici Stalin. Februarie 1941. Istoria venea dinspre Yalta, în adevăr dinspre Yalta: era afișul noii puteri. - „Să ne luăm la revedere, dragă, îmi spuse, ca și cum nimic nu se întâmplase”. Îl sărutai, era emoționat, dar nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
țara lui. - Și noi suntem în țara noastră, dar nu e același lucru. - Mare popor, domnule Pavel. Iar el era un om deosebit. A plecat ca să-și urmeze fiica. Dacă erau vremuri normale ar fi rămas aici. Afară începu o ninsoare înceată. Se încheia a doua zi a noului an; profesoara - căzuse amurgul - își luă rămas bun de la noi. Conducând-o până la poartă, rosti: - Și totuși țin la dumneavoastră. Poate vă iubesc. Vru să întârzie la mine, dar nu avu curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]