KorAP: Find »[drukola/base=nisip & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...625 >

15,607 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

decât să fie văzut pentru câteva clipe doar, ca să atragă atenția dușmanilor săi. Și așa și era, fiindcă după câteva secunde mica dună ce se afla la trei metri în spatele ultimului mercenar păru că prinde viață. Suleiman Sayah ieși din nisipul unde stătuse îngropat în tot acest timp și, proptindu-și genunchiul în spatele numărului unsprezece, luat prin surprindere, îl apucă de gât și-i rupse șira spinării fără să-i dea timp nici măcar să scoată un strigăt de alarmă. Cât ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
noapte și simțindu-se în siguranță, protejat de un mic amfiteatru de piatră, Serafian pufni din rărunchi, extrem de obosit, luă o gură de apă cu care-și clăti gâtul uscat și întrebă: — De unde mă-sa a ieșit porcu’ ăsta? — Din nisip - îi răspunseră. Probabil că am trecut la trei metri de locul unde stătea îngropat și nici măcar nu l-am văzut. — Cum e posibil? Se presupune că tu ești expertul - zise sud-africanul. Dar am auzit spunându-se că se întind cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
trei metri de locul unde stătea îngropat și nici măcar nu l-am văzut. — Cum e posibil? Se presupune că tu ești expertul - zise sud-africanul. Dar am auzit spunându-se că se întind cu fața-n sus, se acoperă bine cu nisip, își pun o pânză foarte fină pe nas și respiră prin ea. După câte s-ar părea, pot să stea așa, ca și cum ar fi morți, timp de ore întregi. — Dar cum a știut când să iasă? — Bănuiesc că după zgomotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cauza acelui imens vacarm. Regulile unei lumi ce se conducea de veacuri după niște norme foarte stricte se dăduseră cu totul peste cap. În zori, pacea pusese stăpânire din nou pe insulița de pietre negre împrăștiate într-o mare de nisip roșiatic. Bruno Serafian numără pierderile și constată cu uimire că, în ciuda celor întâmplate și a faptului că cele două grupuri reușiseră să stabilească contactul strângând cleștele, nimeni nu murise, cu toate că patru dintre oamenii săi erau răniți mai mult sau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
stupidă nu justifică moartea unui om. — Mă bucur că aud asta, fiindcă acest lucru l-am spus și eu chiar din primul moment. - Sud-africanul arătă spre girba pe care beduinul o lăsase la umbră: Pot să...? Am gura plină de nisip. Celălalt făcu un ușor gest de încuviințare, și, când în sfârșit Sam Muller se simți satisfăcut, scoase un oftat de ușurare zgomotos și exclamă: — Dumnezeule mare! Eu personal niciodată nu mi-am dat seama de incredibila importanță pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
partea asta, deschisă spre nord și neprotejată de munți, harmatanul suflă de obicei cu putere și destul de des se transformă în furtună. - Vorbele lui nu lăsau loc nici unei îndoieli: Nimeni dintre voi n-ar fi supraviețuit unei adevărate furtuni de nisip! — Am auzit vorbindu-se despre ele și cred că sunt cu adevărat teribile - trebui să recunoască sud-africanul. — Nici nu-ți poți imagina... Vremea a fost excepțional de bună în ultima lună, dar roagă-te ca harmatanul să nu vină înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
situația de a se opri să-l admire. Căutară o umbră care să-i protejeze, dar nu găsiră nici una, fiindcă era știut că în Sahara, la prânz, până și umbrele se topeau sub arșița care nu respecta decât pietrele și nisipul. — Este insuportabil... - șopti după un sfert de oră și cu greutate Bruno Serafian. Cred că am să leșin. Dacă leșini, consideră-te mort... - fu răspunsul direct și hotărât. Fă un efort. Nu pot! - spuse aproape scâncind tovarășul său de trudă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să ne termini? — Mi-am calculat greșit forțele. — Toți cei care încearcă să înfrângă deșertul își calculează greșit forțele - îi răspunse cu asprime. De când e lumea lume, de când faraonii au visat să-l cucerească, sute de oști au dispărut în nisipurile lui. Doar cel care se supune și acceptă dinainte indiscutabila lui superioritate are ceva șanse de supraviețuire. — Ca tuaregii, de exemplu? Celălalt încuviință, fără falsă modestie. — Ca tuaregii, de exemplu. Suntem un popor destul de orgolios ca să acceptăm să ne supunem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
înainte de a crea omul și că acesta este doar călător prin ea. Bruno Serafian nu răspunse. Se simțea epuizat și îl durea tot corpul, ca și cum cineva l-ar fi lovit de un milion de ori cu un ciorap umplut cu nisip, astfel că fiecare centimetru din trupul său simțea efectele loviturilor. Chiar și când deschidea gura îl durea, așa încât hotărî să închidă ochii din nou și să lase ca tihna inconștienței să-l cuprindă încă o dată. Dormi liniștit, ca un copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
l-ar fi pândit, oamenii „Poporului Vălului“ stăteau de veghe să nu i se întâmple nimic. Îl trezi urletul vântului. Peștera se afla în întuneric, dar o timidă semilună, a cărei lumină se lupta să străbată milioanele de firișoare de nisip care zburătăceau în toate părțile, lăsa să se întrezărească silueta lui Gacel Sayah, așezat chiar la intrare ca o statuie. Se apropie târându-se până la el, privi atent îngrijorătoarea panoramă și întrebă cu un glas abia auzit: — Harmatanul? — Nu - îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
zile îl readuseseră, astfel, într-un mod foarte brusc, la realitate, deoarece simțea că i-e frică, și de astă dată nu putea să reacționeze cu violența din acea zi, fiindcă acum îi era frică de deșert, de vânt, de nisip, de o îngrozitoare singurătate și de o moarte a cărei duhoare împânzea munții întunecoși. Frica fără martori, acea frică ce nu are nevoie să se grimeze deoarece își interpretează rolul doar pentru un spectator foarte concret și foarte implicat, este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
câte animale muriseră în deșert din cauza vântului? Nimeni n-ar fi în stare să socotească. Soarele se afla deja în fața botului avionului, dar încă te puteai uita direct la el, fiindcă o murdară perdea formată din milioane de firișoare de nisip îl estompa, ca și cum s-ar fi ascuns după cel mai gros nor. — Se încurcă treaba! Copilotul dădu ușor din cap, încuviințând: — Rău de tot! — Și oamenii ăștia sunt într-o situație grea. — Mai grea o să fie situația noastră dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
afle acolo jos. Ce facem? Continuăm să ne învârtim. Vântul urla cu mai multă forță. Apoi, dintr-o dată, păru că a obosit să repete de o mie și una de ori același cântec și se potoli. Fără vraja muzicii sale, nisipul se plictisi să mai danseze și începu să revină, foarte încet, la locul lui de origine. Soarele străluci cu puterea sa dintotdeauna și era imposibil să-l privești. Pe cer își făcură apariția primii vulturi. Un sfert de oră mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
că trecuseră la câțiva centimetri de lama ascuțită a coasei. Fără ca măcar să oprească motoarele, pilotul îi așteptă pe nenorociții săi pasageri să urce la bord, ca să se lanseze din nou pe pistă înainte, încrucișându-și degetele și rugându-se ca nisipul care încă mai plutea în aer să nu blocheze filtrele de aer. După aceea se pierdu din vedere, zburând foarte sus, în direcția îndepărtatei și mereu convulsionatei Angola. Tăcerea puse stăpânire din nou pe acel colț uitat din deșert. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mi-a făcut plăcere să te cunosc. — Și mie la fel! — Baftă...! O să aveți multă nevoie! — Și tu la fel. Baftă...! Cei patru membri ai familiei se dădură la o parte, deoarece când își luă zborul elicopterul ridică nori de nisip și praf, și rămaseră tăcuți, observând cum zgomotoasa mașină zburătoare se înălță, trasă un cerc amplu și se întoarse să treacă pe deasupra capetelor lor, în timp ce câțiva dintre pasageri își luau rămas-bun de la ei făcându-le cu mâna. Dintr-o dată, ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
am respectat hotărârile, dar fratele tău are dreptate, și să lași aici toți banii ăștia n-ar ajuta pe nimeni... Sunt mânjiți de sânge. — Dacă toți banii mânjiți de sânge s-ar abandona în deșert, n-am mai vedea deloc nisipul... - spuse buna femeie, zâmbind ușor. Și cel mai bun lucru pe care-l putem face ca să-i „spălăm“ nu e ceea ce face tatăl lui Pino Ferrara, ci să-i folosim bine. Toată lumea spune că o să folosească bine banii, dar când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
în original). Vânt din est, cald și uscat, ce suflă dinspre Sahara spre Africa Occidentală (în arabă, în original). Veșmânt tipic arăbesc, un fel de burnuz, ce acoperă corpul de la umeri până la picioare (în arabă, în original). În deșerturile de nisip, vastă întindere acoperită de dune (în arabă, în original) (n.t.). PAGE FILENAME \p D:\Carti operare\Ochii tuaregului\Ochii tuaregului.doc PAGE 86

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai exiști pentru că marginile mele au atins toate marginile tale. Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia zvîcnetul cobrei faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele tale fosforescente, focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
deschide cămara nașterii veghea păstorilor Îngerii cu ramuri de măslin pace pace În țara făgăduită mimetismul cu care Îmi Însușesc gînduri și vorbe și Întîmplări străine nevoia de a mă acoperi cu o mască vie de a Îngropa Într-un nisip auriu acest excrement uman care a fost cîndva o fetiță după felul cum strînge la piept ursul ăla de pîslă cu un picior lipsă „și toți bătrînii ăștia pe bănci prin șanțuri adormiți În rigole au fost cîndva băieței și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
mă obsedează săpunul lui Leopold Bloom. Ciudat. ...dar unde am rămas, vorbeam de o fată. Cine mai știe ce fată? „Jur că am să păstrez totdeauna, niciodată n-am să trădez vreo parte sau părți, chipul sau arta - În tulburiile nisipuri ale mării un otgon lung dinspre țărm unde fluxul se trage Îndărăt și se revarsă“... o fată În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
te alegi cu niciunul“ sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers Încercând să-i descui capcanele, mă trezește acea atît de terestră Înțelepciune populară care strivește nepăsătoare micul meu castel de nisip cu talpa ei lată... mofturi, fetițo, mofturi! Viața e ceea ce apuci, ceea ce calci, ceea ce muști, ceea ce scuipi, viața e În mîinile și picioarele tale, În dinții și-n burta ta - restul e vînare de vînt! Cum să mai fii poet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața mea de parcă vînturi mari de scorțișoară mi-ar răvăși presimțirile amăgindu-mă, un desfrîu de confuzii și fiecare strecurîndu-se insidios În capsula unui cuvînt. Aș Înșira acum un pomelnic de nume Ramona, Adolfo, Giuliamo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
bănuitele brize, foșnirea plopilor și toate clacsoanele invizibile ale orașului ce se apropie pregătindu-i uscatul și drumurile, fizionomia, toate arabescurile grefate În materia lui neștiutoare, cum ființe secrete ar lăsa peste noapte dîre de roți și de lanțuri pe nisipul neted. El se coace Încă, se rumenește, respiră aburul tainic Împresurat de limfe materne, moi, opace, văluri de fecioare promise, În curînd va țîșni afară În lumină ca un gheizer, ca o coloană sonoră făcînd aerul să se gudure, trezind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
instinctului vital și nu mai concurează la nimic Își regăsesc curajul de a se opune? Ei nu mai au ce pierde, nu pentru că ar fi mai demni - sînt liberi! Domnul D, urmărește cu atenție o vrabie care se tăvălește În nisip ciripind vesel. Liber ca păsările cerului, Își spune În gînd și involuntar, zîmbetul acela ironic Începe să-i Îngusteze ochii, să-i subțieze buzele, Îl simte pe față ca pe un corp străin țce dracu am nu-mi pot stăpîni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
o clipă de neatenție - ochii negri ai iubitei, mierea limbii ei catifelate - s-a și mutat pe cerul celeilalte emisfere. De-acum Înainte, pe tropicul subecuatorial al Capricornului, acolo unde mă născusem spre a-l lepăda În lumină, Îmi văd nisipurile, cochiliile goale ale subțiorilor, apa tulbure Într-o lagună uitată, apa din uterul meu. O să-și spele trupul cu o bucată de săpun găsită În buzunar, o să se scufunde În această apa neschimbătoare, mereu schimbătoare ca o zi de ianuarie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]