4,446 matches
-
pe împărat. Este interesant de observat legătura care exista între aceste stări, având în vedere faptul că nu putem vorbi de un nobil fără a-l considera un samurai, sau de un shogun excluzând faptul că acesta este un important nobil feudal. Asupra tuturor domnea, din vârful piramidei, împăratul, reprezentant al cerului și al pământului, o autoritate spirituală niciodată pusă sub semnul întrebării, dar deseori constrânsă a rămâne în afara vieții politice. Țara, condusă teoretic de împărat, era în fapt guvernată de către
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
mari avuții, își puneau problema regenerării și progresului țării, prin introducerea reformelor economice. În același timp, pătura tot mai numeroasă și mai înstărită a comercianților, deși discreditată de regim, a ajuns să-i crediteze pe shoguni, pe înalții demnitari și nobili cu sume importante. Dispunând de forță economică și de capital, ei revendică cu o cutezanță mereu sporită poziții noi în stat, și protestează cu tot mai multă îndrăzneală împotriva abuzurilor și confiscărilor; ei solicită transformări politice și sociale. La rândul
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
din a doua căsătorie. Cu toate acestea, conspirația a fost hotărâtă de moartea prințesei, zvonindu-se că aceasta a fost otrăvită de Regina Sofia. Domnia tânărului rege a fost dificilă încă de la început. Încoronarea sa a fost întreruptă de un nobil ostil, Spytko de Melsztyn. În următoarea zi, omagiul obișnuit de locuitorii orașului din Cracovia nu a avut loc, din cauza unei dispute între nobili din Mazovia care se certau pe locurile sale din cortegiu. Nici măcar mai târziu, Vladislav nu a avut
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
Sofia. Domnia tânărului rege a fost dificilă încă de la început. Încoronarea sa a fost întreruptă de un nobil ostil, Spytko de Melsztyn. În următoarea zi, omagiul obișnuit de locuitorii orașului din Cracovia nu a avut loc, din cauza unei dispute între nobili din Mazovia care se certau pe locurile sale din cortegiu. Nici măcar mai târziu, Vladislav nu a avut multe de spus în problemele de stat, care erau executate de clericul și cancelarul puternic, Zbigniew Oleśnicki. Sițuatia nu s-a schimbat nici măcar
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
consolează pe Rodrigo, sfatuindu-l să nu piardă speranța împlinirii visurilor sale de dragoste, apoi, acelasi Iago, îl îndeamnă pe Cassio să bea pahar cu pahar, deși, în curând, tânărul căpitan trebuie să intre în gardă. Perfid, Iago atrage atenția nobilului Montano asupra stării în care a ajuns Cassio și îl cheamă pe Rodrigo să adreseze celui amețit cuvinte jignitoare. Cei doi tineri se înfrunta, dar lupta dintre ei este întreruptă de apariția lui Otello și a Desdemonei. Judecându-l aspru
Otello (Verdi) () [Corola-website/Science/307626_a_308955]
-
sârbești înapoi, nu au avansat pentru a cuceri Kosovo imediat după bătălie. În schimb, ei s-au retras, datorită morții Sultanului Murad; noul sultan Baiazid a trebuit să meargă în capitală pentru a fi încoronat. Pe de altă parte, unii nobili sârbi au început să plătească tribut și să furnizeze soldați turcilor după bătălie, dar alții nu. De aceea, victoria sau înfrângerea turcilor nu este clară. Totuși, deoarece pierderile de partea sârbă au fost imense, otomanii au avut ulterior inițiativa în
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
cunoscător, în special a Renașterii italiene: pictorul lui favorit era Tițian, posedând multe din picturile lui, cumpărate de comisarii săi la Veneția. La curtea sa se aflau numeroși artiști, care s-au dedicat portretizării sale, a familiei sale și a nobililor de la curte. A încercat să aducă la Londra artiști care pe vremea aceea aveau faimă internațională precum Pieter Paul Rubens și Frans Hall, fără să reușească. Dar a avut mai mult noroc cu Orazio Gentileschi și fiica acestuia Artemisa, și
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
prima listă a fiefurilor și a numărului de cavaleri de pe fiecare posesiune feudală. Raportul său nu amintește însă de populația latină de rând sau de cea nelatină. La început, regatul avea doar puțini supuși loiali și doar câțiva cavaleri și nobili pentru a putea impune legile occidentale. Totuși, odată cu dezvoltarea comerțului și cu venirea de noi cavaleri ai ordinelor militare în regat, situația s-a îmbunățățit. Emigrarea continuă a crescut populația de origine francă până la aproximativ 25 - 35% din populația regiunii
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
ca întindere. Încă din vremurile antice, regiunea avusese o economie urbană, spre deosebire de Europa medievală. De fapt, deși nobilimea stăpânea moșii, ei preferau să trăiască în Ierusalim sau în alte orașe, mai aproape de Curtea regală. La fel ca și în Europa, nobilii aveau vasali, fiind la rândul lor vasalii regelui. Spre deosebire de Europa, producția agricolă era reglementată de "iqta", sistemul musulman de proprietate asupra pământului, asemănător oarecum cu sistemul feudal din Europa. Acest sistem local a fost acceptat de cuceritorii cruciați. Deși musulmanii
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
supuși de încredere ai regatului. Problema lipsei de personal militar a fost rezolvată parțial prin crearea ordinelor militare. Ordinele cavalerilor templieri și cavalerilor ospitalieri au fost înființate în primii ani de existență ai regatului și deseori ei au luat locul nobililor în zonele rurale. Deși cartierele lor generale erau în Ierusalim, cavalerii trăiau deseori în castele vaste și cumpărau pământ de la alți nobili, care nu-și permiteau să mai păstreze moșiile. Case ale templierilor și ospitalierilor au fost înființate în toată
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
cavalerilor ospitalieri au fost înființate în primii ani de existență ai regatului și deseori ei au luat locul nobililor în zonele rurale. Deși cartierele lor generale erau în Ierusalim, cavalerii trăiau deseori în castele vaste și cumpărau pământ de la alți nobili, care nu-și permiteau să mai păstreze moșiile. Case ale templierilor și ospitalierilor au fost înființate în toată Europa de Vest, noi recruți fiind trimiși spre Țara Sfântă, ceea ce ducea la creșterea efectivelor acestor ordine militare. Totuși, ordinele militare erau plasate sub
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
lui Godfrey. Regele era ajutat în conducerea statului de ofițerii statului. Datorită faptului că aristocrații aveau tendința să locuiască mai degrabă în Ierusalim decât pe proprietățile lor din zonele rurale, ei aveau o mai mare influență asupra regelui decât aveau nobilii din Europa asupra monarhilor lor. Nobilii formau "Înalta Curte din Ierusalim", unul dintre primele parlamente care au apărut la vest-europeni. Curtea era formată din cardinali și marii nobili și era responsabilă pentru confirmarea alegerii noului rege, (sau, dacă era necesar
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
conducerea statului de ofițerii statului. Datorită faptului că aristocrații aveau tendința să locuiască mai degrabă în Ierusalim decât pe proprietățile lor din zonele rurale, ei aveau o mai mare influență asupra regelui decât aveau nobilii din Europa asupra monarhilor lor. Nobilii formau "Înalta Curte din Ierusalim", unul dintre primele parlamente care au apărut la vest-europeni. Curtea era formată din cardinali și marii nobili și era responsabilă pentru confirmarea alegerii noului rege, (sau, dacă era necesar, a unui nou regent), pentru colectarea
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
zonele rurale, ei aveau o mai mare influență asupra regelui decât aveau nobilii din Europa asupra monarhilor lor. Nobilii formau "Înalta Curte din Ierusalim", unul dintre primele parlamente care au apărut la vest-europeni. Curtea era formată din cardinali și marii nobili și era responsabilă pentru confirmarea alegerii noului rege, (sau, dacă era necesar, a unui nou regent), pentru colectarea taxelor, baterea de monedă, alocarea de bani pentru cheltuielile publice sau pentru lista civilă a regelui și pentru recrutările de soldați. "Înalta
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
dacă era necesar, a unui nou regent), pentru colectarea taxelor, baterea de monedă, alocarea de bani pentru cheltuielile publice sau pentru lista civilă a regelui și pentru recrutările de soldați. "Înalta Curte (Haute Cour)" era singura în măsură să judece nobilii regatului, în jurisdicția sa aflându-se cazurile penale precum crima, violul și trădarea, dar și disputele feudale ordinare, așa cum erau recuperarea sclavilor fugiți, vânzarea sau cumpărarea fiefirilor sau încălcarea îndatorilor feudale. Pedepsele variau de la confiscarea moșiilor și exilul până la pedeapsa
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
se căsătorească și nu putea avea urmași, așa că a hotărât ca succesoare la tron să devină ori sora sa Sibylla, ori sora sa vitregă Isabella. Baldwin și sfătuitorii lui au ajuns la concluzia că doar prin căsătoria Sibyllei cu un nobil apusean ar putea regatul să capete sprijin din Europa. În 1176, Sibylla s-a căsătorit cu William de Montferrat, un văr al regelui Ludovic al VII-a al Franței și al regelui Frederic Barbarossa. Din nefericiere, William a murit la
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
care se bucura în lumea islamică au fost suficiente pentru reocuparea fără luptă a Ierusalimului și a altor orașe, (Betleem, Nazaret) și a unui număr de castele. Toate acestea au fost consfințite într-un tratat cu sultanul Ayyubid Al-Kamil. Totuși, nobilii din Transiordania, conduși de regentul Jean de Ibelin, au considerat că prin acțiuni militare s-ar fi putut recupera un teritoriu mai vast și, în plus, s-au opus încercărilor de impunere a autorității imperiale asupra micului lor regat, ceea ce
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
fiul lui Frederick al II-lea și al Iolandei, iar mai târziu de fiul acestuia, Conradin. După moartea lui Conradin, coroana regatului a fost moștenită de regele Hugh al III-lea al Ciprului. Teritoriul regatului a fost răvășit de certurile nobililor de pe continent și cei din Cipru, dintre resturile Comitatului Tripoli și Principatului Antiohiei, care vizau și ei creșterea influenței personale asupra orașului Acra, dar în mod special între comunitățile de comercianți italieni, ale căror certuri au dus la un conflict
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Rege al Ierusalimului" de la unul dintre pretendenții la tron. El nu a încercat niciodată să ajungă la Acra, dar a trimis un reprezentant, care, la fel ca în cazul regenților lui Frederick al II-lea, nu a fost recunoscut de nobilii Transiordaniei. În ciuda situației geopolitice precare, teritoriul regatului a reușit să păstreze o viață economică puternică și o influență politică de luat în seamă. Diplomații franci ai regatului au depus eforturi pentru a menține puterile musulmane divizate, învrăjbite una împotriva celeilalte
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
să fie „deposedați de bunurile lor, masacrați și alungați din orașe”. Prima izbucnire a violențelor s-a petrecut în Franța. O cronică contempoană a unui autor anonim din Mainz aduce măruturia că „Primii care s-au ridicat au fost ofițerii, nobilii și oamenii de rând care trăiau în țara Franței [Sarefat] care s-au sfătuit și au plănuit... să curețe calea pe care se va merge la Ierusalim”. Richard de Poitiers scria că persecutarea evreilor era răspândită în Franța la începutul
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
fost inițiată de Papa Eugene al III-lea și a fost prima cruciadă condusă de regi europeni Ludovic al VII-lea al Franței și Conrad al III-lea al Germaniei și la care participau corpuri oaste ale celor mai importanți nobili de pe continent. Armatele celor doi regi au călătorit separat spre Constantinopol, fiind în oarecare măsură stânjenite în deplasarea lor de către bazileul Manuel I Comnen. După ce au traversat teritoriul bizantin și au intrat în Anatolia, cele două armate au fost înfrânte
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
după cum jurase fratele său Filip, care însă murise mai înainte de a reuși să viziteze locurile sfinte. Este posibil ca Ludovic să fi luat decizia mai înainte să fi auzit de bula papală. În mod sigur însă, Abbot Suger și alți nobili nu erau de acord cu planurile lui Ludovic, monarhul trebuind să lipsească de la cârma regatului pentru câțiva ani. Ludovic s-a sfătuit cu Bernard de Clairvaux, care l-a pus la curent cu dorința papei. Acum, când regele Ludovic a
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
la Speyr, unde, la o slujbă ținută în prezența lui Conrad, a întrebat: "Omule, ce ar trebui să mai fac pentru tine și nu am făcut?" Conrad nu a mai rezistat presiunilor și s-a alăturat cruciadei împreună cu mai mulți nobili, printre ei aflându-se și Frederick al II-lea al Swabiei. La fel ca și la Vézelay mai înainte și din Germania s-au înrolat numeroși oameni de rând. Papa a autorizat organizare cruciadei și în Spania, deși aici războiul
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
a discuta despre ruta de deplasare. Germanii hotărâsără să se deplaseze pe drumuri terestre prin Ungaria, dat fiind faptul că Roger al II-lea era dușmanul lui Conrad, iar deplasarea pe calea apei ieșea din discuție din considereante politice. Numeroși nobili francezi nu aveau încredere în ruta terestră, care i-ar fi dus prin Imperiul Bizantin, a cărui reputație mai avea încă de suferit datorită zvonurilor colportate de primii cruciați. Până la urmă s-a hotărât ca francezii să-i urmeze totuși
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
că nu au fost prezenți nicun reprezentant din Antiohia, Tripoli sau din fostul Comitat al Edessei. Unii dintre cavalerii francezi au considerat că și-au îndeplinit scopul pelerinajului și și-au exprimat dorința să se întoarcă în patrie. Unii dintre nobilii originari din Ierusalim au subliniat că nu ar fi fost înțelept să atace Damascul, care se dovedise un aliat de nădejde împotriva dinastiei Zengide. Totuși, Conrad, Ludovic și Baldwin au insistat să fie atacat Damascul, iar în iulie a fost
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]