2,751 matches
-
în primul rând reprezentanții marii burghezii. Beneficiară a prosperității economice din anii 1850-1873, marea burghezie a devenit clasa dominantă în țările Europei occidentale. Bancheri, mari oameni de afaceri, funcționari, magistrați, ofițeri superiori etc. constituiau un grup de mari notabili asemenea nobilimii, prin condițiile lor de existență. Această mare burghezie s-a constituit în veritabile dinastii precum Schneider și Krupp în industrie, Rothschild în domeniul bancar etc. Mica burghezie, cu venituri mai scăzute, visa idealul de viață al marii burghezii. În țările
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
practice o politică militară reacționară 402. Pentru a sparge rezistența deputaților liberali, în 1862, pe fondul crizei constituționale existente, regele Prusiei îl numește cancelar pe Otto von Bismarck 403. Acesta a deținut funcția timp de 19 ani. Reprezentant al vechii nobilimi din Pomerania, el însuși bărbat al "Vechiului Regim", nu era preocupat decât de creșterea Prusiei și a puterii dinastiei regilor săi din familia Hohenzollern. Chemat la putere, Otto von Bismarck nu abandonează forța, și guvernează câțiva ani fără să obțină
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
locul parfumurilor dulci, ce se impuneau prin suave note florale. Cel mai vestit parfumier a fost Houbigant, care era în același timp și marochinier și creator de coșulețe pentru nunți. A fost, pe rând, furnizor al Curții Regale, al întregii nobilimi de la toate curțile Europei până în îndepărtata Rusie. La jumătatea secolului al XVIII-lea apare una dintre cele mai celebre creații ale parfumeriei mon diale, apa de colonie, a cărei invenție aparține familiei Farina. Gianmaria Farina și-a continuat negoțul în
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
element favorabil al succesului democratic în măsura în care puterea monarhului este în măsură să controleze excesul de putere al aristrocrației moșierești. Pe de altă parte, o experiență persistentă și puternică a monarhiei absolute, pe termen lung, slăbește capacitatea de acțiune autonomă a nobilimii, și, prin urmare, contribuie în mod negativ la succesul democrației. Așadar, echilibrul devine esențial. b) Al doilea factor constă în trecerea la forme adecvate a agriculturii comerciale atât pentru aristocrația moșierească, cât și pentru cea țărănească, Transformarea economică, realizată în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
esențială pentru schimbările politice. Cu toate acestea, Moore nu face din industrializare o cerință esențială pentru transformarea democratică. c) Al treilea factor este reprezentat de "slăbirea" aristocrației moșierești. Existența unei aristocrații independente, cu bază economică proprie, este un element esențial. Nobilimea se transformă îmbrățișând activități comerciale sau industriale. De asemenea, este decisiv faptul că hegemonia politică a aristocrației moșierești este "fărâmată" sau "transformată", dar și faptul că agricultorii sunt integrați într-un mecanism economic orientat către producția de piață. d) Al
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
franceză a fost marcată de revoluție, în special prin distrugerea sistemului feudal [Moore, 1966], prin eliminarea aristocrației din armată și din administrație [Rueschemeyer, Huber Stephens și Stephens 1992: 88], prin centralizarea statului, prin răspândirea proprietății rurale ca urmare a exproprierii nobilimii și a vânzării (la licitație) a proprietăților bisericești. Astfel, la începutul Celei de-a Treia Republici (1877), politica franceză era caracterizată printr-o alianță între clasele urbane de mijloc și burghezia industrială, o alianță substanțială care a suportat o înfrângere
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
e un amator care își romanțează amintirile. Subiectul epic din Pribegi în țară răpită e fără însemnătate. Toată valoarea romanului stă în documentația asupra vieții boierilor și țăranilor din Basarabia. Alcătuirea unei case boierești, la Chișinău și la țară, moravurile nobilimii basarabene, ale curții din Petersburg, călătoriile "pe drumul cel cu stîlpi", "po doroghi stalbovoi", în faeton, "dormeză", "tarantas", aceste toate sunt înfățișate cu un mare pitoresc. RADU ROSETTI Tot memorialist este și Radu Rosetti (1853-1926), boier de viță veche, istoric
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
originile în eforturile depuse de monarhii francezi de a-și întări puterea începând cu dinastia Capețiană (987-1328) și culminând cu cea a Bourbonilor (1589-1792). Regii francezi luptau pe două fronturi: pe plan extern, împotiva dușmanilor, iar pe plan intern, împotriva nobilimii, Bisericii și, după Reformă, împotriva protestanților. Franța a fost întemeiată de un grup de franci cunoscuți sub numele de merovingieni care, la început, au avut sub stăpânire o regiune din jurul Parisului formată dintr-un grup instabil de teritorii ale căror
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care, nici măcar în zilele noastre nu este pe deplin desăvârșit. Perioada medievală a fost marcată de fapt de fenomenul complex numit feudalism care a fost caracterizat de relații de dependență mutuală între stăpâni și vasali dar și între rege și nobilime.6 Procesul centralizării monarhice ar trebui plasat pe fundalul acestui mediu al sistemelor multiple și suprapuse de suveranitate și interdependență mutuală. Cu toate acestea, centralizarea a devenit, gradual, trăsătura dominantă a statului francez și, în cele din urmă, până în secolul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un stat centralizat, acest fenomen fiind uneori consecința neintenționată a acțiunilor acestora. Pentru a-și întări puterea, monarhia a trebuit să-și învingă rivalii din interiorul teritoriilor pe care deja le controla. Cel mai important dintre acești rivali era marea nobilime ale cărei feude se aflau pe teritoriul acelor provincii și care, conform sistemului feudal, era stăpână peste domeniile sale. Acest lucru a însemnat de fapt crearea unui număr de sisteme distincte și suverane cel mai adesea având legi, unități de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
baza parlamentelor noastre moderne și care, în Evul Mediu s-au dezvoltat din curtea regală (curia Regis). În Franța parlamentele erau în primul rând curți în sensul de formațiuni legale care împărțeau dreptatea și promulgau legi, și erau fondate de nobilimea provincială imitând curtea de la Paris. Acestea existau concomitent cu curțile obișnuite și erau, într-o oarecare măsură, rivalele acestora. Parlamentul de la Paris a fost cel dintâi înființat, celelalte urmându-i, fiind create în perioade diferite începând din secolul al XV
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
exista deja o anumită doză de standardizare. În același timp parlamentele provinciale încercau să-și mențină autonomia față de Paris și deseori opuneau rezistență decretelor date de rege. Mai mult, erau mai degrabă instituții aristocratice care înglobau numeroasele hotărâri elaborate de nobilimea franceză începând cu noblesse d'épée și terminând cu noblesse de robe.10 Astfel aceste parlamente erau departe de a fi adunări democratice în accepțiunea modernă a ceea ce înseamnă parlament în ziua de azi. În secolul al XVII-lea nobilii
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Ludovic al XIV-lea au continuat politica de centralizare începută de predecesorii acestora și au dus-o la îndeplinire prin crearea unei monarhii absolute. Regele Ludovic, supranumit și Regele Soare, a întemeiat o curte minunată la Versailles și a controlat nobilimea invitându-i să-i devină miniștri, dar, de fapt, nu a făcut decât să le reducă, din punct de vedere politic, puterea la minim. Monarhia și credința catolică Exista deja o prezență creștină în Franța încă de pe vremea când Galia
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
lungul unei perioade de aproximativ 20 de ani până când în cele din urmă au fost învinși. Cruciadele implicau atât predicile susținute de nou-înființatul ordin dominican și de însuși Sf. Dominic cât și acțiunile militare desfășurate de regele francez și de nobilime. De asemenea, au încurajat instituționalizarea Inchiziției, o curte ecleziastică înființată pentru a-i judeca pe cei eretici. Recompensa protagoniștilor seculari a fost faptul că au intrat în posesia pământurilor care apaținuseră ereticilor, iar cel mai important rezultat în favoarea monarhiei franceze
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
XIV-lea chiar dacă Franța rămase puternic catolică, exista un fel de ruptură față de dependența de Roma. Noțiunea de "drept divin al regilor", care se tot dezvoltase de-a lungul secolelor, ajunsese acum la apogeu iar ierarhia franceză strâns legată de nobilime a dezvoltat un fel de independență cunoscută sub numele de galicanism. În secolul al XIV-lea papa deja conferise regelui francez dreptul de a numi episcopi și alți oficiali ecleziastici de rang. Mai mult, dintre cele trei clase sociale ale
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
avea probleme serioase datorită unor războaie costisitoare și dezastruoase purtate în Europa și peste Ocean, era în criză financiară, recoltele proaste îi lăsaseră pe țărani și pe muncitorii fără mâncare, iar cei din a treia clasă și o parte din nobilime erau revoltați împotriva regelui. Chiar dacă de la început au existat revoluționari printre protagoniști, conducătorii evenimentelor din 1789 nu s-au răzvrătit pentru a răsturna vechiul sistem, ci pur și simplu pentru a-l reforma. Majoritatea celor care își doreau o schimbare
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
au funcționat mai mult de 200 de ani, au fost o încercare de a depăși această situație. Iacobinii cei mai extremiști precum Émile Combes, au fost înspăimântați de faptul că marea diversitate asociată cu forțele reacționare provinciale precum Biserica și nobilimea, se vor revolta și vor distruge câștigurile dobândite de Revoluție și de Republica laică (la République laïque). Dar, în spatele acestor instituții, societatea franceză a continuat să-și ducă existența după cum o făcuse de secole, de vreme ce grosul populației îl constituiau țăranii
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
evident că, modelele diferite și competitive ale politicilor teritoriale au coexistat de-a lungul istoriei franceze încă de la Revoluție și, într-adevăr, doar într-o anumită măsură. Existaseră deja în cadrul tensiunilor dintre monarhia centralizatoare și feudele puternice aflate în posesia nobilimii. Modelul dominant a înclinat spre centralizare și a fost inițiat de monarhi, continuat de iacobini și completat, cel puțin pe linie politică și administrativă, de Napoleon I. Acestei centralizări, patrimoniul napoleonian și iacobin i-au mai adăugat cel puțin aspirația
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
din total. Impozitele directe principale sunt "quatre vieilles" numite astfel datorită faptului ca datează încă de pe vremea Revoluției Franceze 14 chiar dacă la acea vreme erau impozite naționale și nu locale. Revoluționarii își doreau să abolească sistemul de privilegii speciale oferite nobilimi și clerului care existase în timpul Vechiului Regim și să implementeze principiul egalității. Acest lucru a fost infăptuit pe 4 august 1789 și s-a făcut prin impunerea unui impozit general aplicat tuturor și prin desființarea impozitelor indirecte care erau gîndite
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care au fost fondate. 10 ,,noblesse de robe" erau aceia care își cumpărau titlurile așa cum oamenii de afaceri contemporani își ,,cumpără" locuri în Camera Lorzilor prin donarea de sume mari de bani partidului aflat la putere și noblesse d'épée (nobilimea de spadă) erau aceia care descindeau din cavalerii medievali. 11 Gregorie de Tours menționează ca dată anul 495 d.Ch. însă istoricii contemporani au sugerat alte date ca 503, 506 sau 508. Vezi E. A. Livingstone, ,,Clovis", The Concise Oxford Dictionary of
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
autrui"312. Sed sat prata... * * * Înainte de a trage concluziile asupra acestor două capitole din lucrarea noastră, dorim să scoatem în evidență următoarele aspecte legate de prietenii, corespondenții sau literații Sulmonezului la care s-a făcut numai referire: 1) majoritatea aparțin nobilimii de viță veche, de cele mai multe ori de origine regală: Vestalis (descendent al regelui din Alpi), Cotys Rex (descendent al regelui Eumolpo), Cotta Maximus și Messalinus (descendenți ai regilor Volesus și Numa), Cornelius Severus (rege sau descendent din regi), Paullus Fabius
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
membrii familiei Fabia coborând în valea unde membrii familiei Veienti le-au întins o capcană. Ovidiu participă trup și suflet cu fantezia la acest moment foarte dramatic: "O, generos neam, unde te grăbești? Rău faci că te încrezi în dușmani. Nobilime naivă, păzește-te de perfidele arme!"363. Quo ruitis, generosa domus? Male creditis hosti. Simplex nobilitas, perfida tela cave! Fraude perit virtus... Poetul a rupt planul istoriei pentru a se situa în cel al realității prezente imediate. Figură poetică, se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
veche și bogată, dar nu avea niciun alt senator înaintea tatălui său.436 Cu această origine destul de modestă, se explică de ce Augustus însuși era înclinat să-i favorizeze pe homines novi, cum am arătat la timpul potrivit, ducând la îndepărtarea nobilimii de viță veche și cu blazon, care s-a străduit să reintre în cercurile înalte prin lingușiri și amenințări. Unul dintre acești homines novi trebuie să fi fost Horațiu, care se lăuda că se trage dintr-un libert; un altul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
libert; un altul este M. Vipsanio Agrippa, cu care Augustus și-a împărțit puterea, coleg de Imperiu, și pe care tot el l-a desemnat ca fiind persoana cea mai demnă de a-i urma, făcându-l și ginerele său437. Nobilimea reacționa cum putea mai bine: de exemplu, nu din întâmplare s-a observat la funerariile lui Agrippa absența totală a nobilimii; care prin aceasta protesta nu atât împotriva noului regim, cât împotriva originii obscure a celui care avusese o parte
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
el l-a desemnat ca fiind persoana cea mai demnă de a-i urma, făcându-l și ginerele său437. Nobilimea reacționa cum putea mai bine: de exemplu, nu din întâmplare s-a observat la funerariile lui Agrippa absența totală a nobilimii; care prin aceasta protesta nu atât împotriva noului regim, cât împotriva originii obscure a celui care avusese o parte atât de importantă în cadrul acestuia 438. Am evidențiat la un moment dat refuzul cercului aristocratic de a participa la funcțiile publice
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]