47,563 matches
-
lumii. Marele Zid Chinezesc (Foto: Felicia Gherman) Împărații din dinastiile ulterioare au continuat să construiască și să repare Marele Zid, în special în perioada dinastiei Ming (sec.XIV-XVII), cu scopul de a stăvili invazia mongolilor și a altor popoare dinspre nord. Majoritatea porțiunilor de zid pe care le vedem astăzi sunt construite în timpul dinastiei Ming. Porțiunea de la Badaling, din apropiere de Beijing, este una dintre cele mai bine conservate și mai reprezentative. Magnificul zid se întinde șerpuitor pe creștetul lanțurilor muntoase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un an după moartea lui Confucius, regele statului Lu a transformat casa lui Confucius într-un templu, unde sunt expuse și obiecte personale și instrumente de scris folosite de Confucius. Templul Confucius de la Qufu, provincia Shandong, cu o lungime de la nord la sud de peste 1.000 m și o suprafață de aproximativ 100.000 m2, are aproape 500 de camere. Acesta este al doilea mare complex arhitectonic antic existent în China, după Palatul Imperial de Iarnă din Beijing. Construcțiile templului au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
China antică. Templul, Reședința și Pădurea lui Confucius, cunoscute prin istoria îndelungată, dimensiunile impresionante și valoarea științifică, au fost incluse de UNESCO pe Lista Patrimoniului Mondial în anul 1994. Orașul Pingyao din provincia Shanxi Orașul Pingyao din provincia Shanxi, din nordul țării, a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial în 1997, Comitetul UNESCO apreciind că Pingyao reprezintă o așezare istorică păstrată în cele mai bune condiții și care înfățișează ca într-un album, evoluția culturală, socio-economică și religioasă din această regiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
multe ori în timp, dar din fericire și-a păstrat aspectul inițial. Zidul cetății, lung de peste 6 km, cu o înălțime de 12 m, are șase porți. Poarta de sud are forma unui cap de broască țestoasă, iar cea de nord redă coada acesteia. În concepția tradițională chineză, broasca țestoasă este simbolul longevității. Forma cetății seamănă cu o broască țestoasă, un mesaj ce simbolizează faptul că cetatea antică Pingyao va fi puternică și durabilă. Orașul este străbătut pe axa sud-nord de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
promoveze dezvoltarea societății, economiei și culturii, a impus o monedă unică și a realizat uniformizarea limbii scrise și a unităților de măsură pentru lungime, greutate și volum. A construit marele Zid Chinezesc pentru apărarea țării în fața invaziilor triburilor nomade dinspre nord. Toate acestea l-au impus ca o personalitate de marcă în istoria Chinei. Pe de altă parte, conform scrierilor vremii, primul împărat al dinastiei Qin a fost foarte crud și neiertător. A introdus cenzura, dând ordin de incinerare a cărților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
când dinastia Qing, ultima dinastie feudală din China a fost răsturnată, au locuit aici 24 de împărați din dinastiile Ming și Qing. Cu o suprafață de peste 720.000 m2, Palatul de Iarnă din Beijing are o lungime, de la sud la nord, de aproximativ 1000 m și o lățime, de la est la vest, de aproximativ 800 de metri. Este înconjurat de un zid înalt de peste 10 m și de un curs de apă cu o lățime de peste 50 m. Palatul a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vase cu carne, diverse alte alimente și țesături, ca ofrande aduse Cerului. Pe parcursul ceremoniei, fumul de tămâie urca încet spre cer, timp în care erau bătute tobe și gonguri, creându-se astfel o atmosferă solemnă. Zidul Ecoului, situat mai la nord de Terasa Rotundă, este rotund, de o formă perfectă. Dacă vorbești pe zid, vocea ta se poate auzi foarte clar la o distanță de 20-30 m. Zidul înconjoară un mic palat de formă rotundă, unde se află ,,locurile sfinte''. A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din zona respectivă. Cele opt școli culinare sunt personificate astfel în China: bucătăriile Jiangsu și Zhejiang sunt comparate cu femeile frumoase din regiunile situate la sud de fluviul Yangtze. Bucătăriile Shandong și Anhui se aseamănă cu un bărbat robust din nordul țării. Bucătăriile Guangdong și Fujian sunt asemenea unui tânăr la modă, iar Hunan și Sichuan fac aceeași impresie ca o persoană elevată, înzestrată cu bogate cunoștințe și talente. Cele opt școli ale bucătăriei chinezești Bucătăria Shandong Bucătăria Shandong este compusă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ingredientelor. Maeștrii acestei bucătării folosesc peste 30 de metode de preparare care implică procedee precum călirea, prăjirea, coacerea, frigerea, înăbușirea, pregătirea la aburi, la cuptor etc. Pe parcursul dezvoltării sale, bucătăria Sichuan a asimilat trăsăturile specifice metodelor de preparare atât din nordul cât și din sudul Chinei. Bucătarii acordă o mare atenție varietății gusturilor și mirosurilor, care sunt adaptate în funcție de anotimp, de vreme și temperatură, dar și de vârsta consumatorilor. Astfel, toți cei care au testat preparatele culinare ale acestei bucătării nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
avut o religie care a dispărut în timp, de factură șamanică. Istoria naționalității manciuriene are o vechime de peste două mii de ani. Manciurienii locuiesc din generație în generație în zona cursului inferior al fluviului Heilongjiang și în bazinul fluviului Wusuli, în nordul Munților Changbai, fiind cunoscuți de-a lungul timpului ca sushen, mochang, yilou, fojie și apoi nüzhen. În secolul al XII-lea au fost puse bazele dinastiei Jin. În anul 1583, Nurhaci a unificat toate triburile nüzhen, a întemeiat sistemul Baqi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înseamnă în traducere "unitate" sau "uniune". Uigurii din Xinjiang locuiesc în principal în zonele Kashgar și Hotan, în partea de sud a Muntelui Tianshan, regiunile Aksu și Korla, o altă parte a acestora este localizată în Yili, în partea de nord a Muntelui Tianshan, iar un grup mai mic trăiește în Taoyuan și Changde, provincia Hunan. Originea uigurilor poate fi urmărită înapoi în timp, începând din secolul al III-lea î.e.n, de la populația dingling ce trăia în regiunea sudică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Taoyuan și Changde, provincia Hunan. Originea uigurilor poate fi urmărită înapoi în timp, începând din secolul al III-lea î.e.n, de la populația dingling ce trăia în regiunea sudică a lacului Baikal, între fluviul Irtysh și lacul Balkhas, din nordul și nord-vestul țării. Uigurii au propria lor limbă, aparținând grupului turcesc al familiei limbilor altaice, cu scrierea bazată pe alfabetul fonetic arab. După proclamarea R.P.Chineze a fost promovată utilizarea scrierii bazate pe alfabetul latin. În prezent sunt folosite ambele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de 8.350.000 de persoane, răspândită în principal în regiunea muntoasă Wulingshan, din zona graniței comune dintre provinciile Hunan, Hubei și Sichuan. Aceasta are limbă proprie, ce aparține unei ramuri din familia lingvistică han-tibetană, cu două dialecte, cel de nord și cel de sud. Conviețuind cu naționalitatea han de o lungă perioadă de timp, majoritatea etnicilor vorbesc acum limba chineză standard, scrierea folosită fiind tot cea a limbii chineze. Cei din etnia tujia păstrează și azi cultul strămoșilor și ritualurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Beijing, mai există Palatul Imperial din Shenyang. De asemenea, în orașul Xi'an mai există vestigiile unor palate din dinastiile Han și Tang. Arhitectura templelor Templele fac parte din construcțiile budiste din China. Istoria acestora începe în dinastia Wei de Nord. Concepute, în mod special, pentru a aduce jertfă strămoșilor, cerului și pământului, templele au marcat dezvoltarea socială, culturală și religioasă din societatea feudală a Chinei și au o importantă valoare istorică și artistică. La fel cum structura construcțiilor din China
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de lemn și au două-trei etaje, fiind construite pe pantele muntelui. Ultimul etaj are o înălțime joasă și joacă rolul de grânar, iar spațiul din spatele casei, care are o parte în pământ, este amenajat pentru vite sau ca depozit. În nordul Chinei, în regiunile situate în bazinul superior și mijlociu al Fluviului Galben și în Podișul de Loess, populația a săpat în munți grote și a zidit pereți. Aceste case sunt rezistente la foc, atenuează zgomotele, mențin temperatura caldă iarna și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
abandonat stilul măreț și au acordat mai multă atenție eleganței liniilor și decorațiunilor. Orașele din dinastia Song aveau străzi bine trasate, cu multe puncte comerciale, stații de pompieri și de transport, poduri și cartiere de locuințe. Capitala dinastiei Song de Nord Bianliang (orașul Kaifeng de astăzi) era un centru comercial înfloritor. În acea perioadă nu se realizau construcții mari, acordându-se mai multă atenție decorațiunilor și culorii. Din desenele făcute la Pagoda Cocorului Galben și la Pavilionul Prințului Teng, care au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dinastiei Yuan, China a fost un mare imperiu militar, guvernat de mongoli. În acea perioadă însă, ritmul de dezvoltare economică și culturală a fost lent, construcțiile caracterizându-se prin simplitate și lipsă de finețe. Capitala dinastiei Yuan, Dadu (porțiunea de nord a Beijing-ului de astăzi) avea proporții foarte mari care se păstrează și în zilele noastre. Forma orașului Beijing reședința dinastiilor Ming și Qing, a fost conturată tocmai în această perioadă. Actualul parc Beihai din Beijing a fost construit ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Acesta se află la poalele Muntelui Zhongshan din suburbia estică a orașului Nanjing. Complexul magnific este plasat în pantă. Incinta mausoleului arată ca un uriaș clopot, în vârful căruia se află o piață în formă de semilună. Din sud spre nord, amplasamentul se ridică treptat de-a lungul axei centrale, începând cu poarta ceremonială din piatră, trecerea spre mormânt, intrarea în acesta, sala cu piatra funerară, sala de omagiere, terminând cu cripta. Construcția are un stil mixt chino-european. Relieful Muntelui Zhongshan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
stemă a statului. În fața intrării sunt 12 coloane înalte de 25 m din marmură cenușie. După intrare este holul principal. Urmează o sală de ședință lungă de 76 m și lată de 60 m, cu 10.000 de locuri. La nord de sala de reuniuni se află cea de recepție care poate cuprinde, în același timp, 5.000 de persoane. În complex sunt peste o sută de săli de ședință, fiecare cu specificul ei propriu. În ceea ce privește stilul arhitectonic, Marea Sală a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
habitat bine determinat) au dispărut deja. 15% din speciile de plante și 20% din speciile de animale sunt amenințate cu dispariția, printre acestea calul sălbatic, al cărui nume științific în limba latină este Equus caballus przewalskii. Acesta este răspândit în nordul Regiunii Autonome Xinjiang-Uigură și în zona limitei administrative dintre provincia Gansu și Regiunea Autonomă Mongolia Interioară. În China însă, calul sălbatic este inclus în categoria A de protecție (animal pe cale de dispariție). La fel și cerbul "milu", un animal frumos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iar organizarea muncilor agricole ținea cont de înregistrările calendarului. Dinastia Shang Spre deosebire de Xia, dinastia Shang (sec.XVI-XI î.e.n.) este mai bine documentată. Shang controla un teritoriu ce cuprindea actualele provincii Henan, Hubei, Shandong, o parte din Shanxi și Shaanxi și nordul provinciei Anhui. În prima jumătate a perioadei Shang, care a durat aproape 600 de ani, capitala dinastiei a fost mutată de câteva ori. Ultima s-a numit Yin, localizată în apropiere de Anyang (provincia Henan). Potrivit cercetărilor arheologice, civilizația chineză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
faimoase inscripții ritualice sau cu rol de oracol "Jiaguwen" sunt atestate ca cel mai vechi sistem chinezesc de scriere. Ca orice descoperire epocală, a fost făcută întâmplător. Un țăran din satul Xiaotun, provincia Henan, în apropiere de Anyang, regiunea de nord a Fluviului Galben, a găsit, la începutul secolului trecut, câteva carapace și oase inscripționate. Fiind convins că au puteri tămăduitoare, le-a vândut. Mai târziu, istoricii au recunoscut caracterele gravate pe aceste suporturi și au început săpăturile sistematice în acel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
schimbării capitalei. Avem astfel Zhou de Vest (1027-771 î.e.n) și Zhou de Est (771-221 î.e.n.) Dinastia Zhou de Vest a avut capitala la Hao, aproape de Xi'an în provincia Shaanxi, nord-vestul Chinei. Aceasta a domnit asupra jumătății de nord a Chinei și pe valea Fluviului Galben. Societatea perioadei Zhou era predominant agricolă, axată pe cultivarea orezului, sorgului, fasolei, fructelor etc. și pe creșterea vitelor. Terenurile erau repartizate în parcele pătrate divizate în nouă părți egale. Cele opt parcelări exterioare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
anul 213 î.e.n. a început persecuția confucianiștilor, unii au fost chiar îngropați de vii, iar cărțile lor și ale altor școli de filosofie interzise au fost arse, cu excepția celor aflate în biblioteca imperială. Pentru a preveni invazia etniilor minoritare din nord, Qin Shi Huang a reparat și a legat zidurile construite în timpul statelor Qin, Zhao și Yan, creând Marele Zid de la deșertul din vest la marea din est. Qin Shi Huang a construit un mausoleu imens în apropierea localității Lintong (la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în structura socială care au favorizat și dezvoltarea tehnicii și a creației artistice. În anul 141 î.e.n., ajunge la tron împăratul Wu. Trupele lui înving hunii, lărgind sfera teritoriului dinastiei Han de Vest și asigurând dezvoltarea economică și culturală din nordul țării. Împăratul Wu încetează expansiunea la bătrânețe și promovează cu toate eforturile agricultura. Apoi, împărații Zhao și Huan continuă politicile de promovare a economiei, dinastia Han de Vest atingând astfel apogeul dezvoltării. În anul 8 e.n., însă, Wang Mang uzurpează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]