2,642 matches
-
coeficientului de scară pentru forțele de inerție (formula 14) se poate introduce coeficientul de scară al vitezelor formula 20, coeficientul de scară pentru forțele de inerție putând fi scris sub forma: Egalând expresiile pentru formula 31 și formula 17 rezultă: formula 33, sau, revenind la notațiile cu "p" și "m" (referitoare la prototip, respectiv la model): formula 34 Raportul adimensional formula 35 se numește "număr Froude"; cu ajutorul său, condiția de similitudine dinamică a fenomenelor hidraulice în care sunt predominante forțele de inerție și forțele gravitaționale ("criteriul de similitudine
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
fluidului, formula 39 secțiunea pe care acționează forța de frecare, "v" viteza de curgere și "y" normala la direcția vectorului viteză) rezultă: Egalând formula 31 cu expresia coeficientului de scară pentru forțele de inerție (formula 30) se obține: Deci formula 46, sau, revenind la notațiile cu "p" și "m" (referitoare la prototip, respectiv la model): formula 47 Raportul adimensional formula 48 se numește "număr Reynolds"; cu ajutorul său, condiția de similitudine dinamică a fenomenelor hidraulice în care sunt predominante forțele de inerție și forțele de frecare interioară datorate
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
suficiente pentru a determina toate cantitățile care apar în ele, dacă ne sunt cunoscute condițiile problemei.” Ele au fost reformulate în 1884, după moartea lui Maxwell, de Heaviside, pentru mărimile cu semnificație fizică directă (câmpul electric și câmpul magnetic), folosind notația compactă a analizei vectoriale. Ecuațiile lui Maxwell rezultă din formalizarea matematică a legilor experimentale din electrostatică și magnetostatică, completate cu rezultatele experimentale ale lui Faraday privind inducția electromagnetică și cu un termen adăugat de Maxwell, care le transformă într-un
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
joc sunt următoarele: lățimea de 14 pătrate, lungimea de 22 pătrate, porțile de 4 pătrate fiecare, amplasate în fața fiecărui jucător la mijlocul liniilor orizontale ce delimitează terenul, astfel încât în fiecare parte laterală a porții se află câte 5 pătrate. 2.2. Notația terenului este efectuată, ținând cont de punctele care se află la intersectarea liniilor pătratelor, pe orizontală cu literele de la A la O de la stânga la dreapta din poziția jucătorului 1 și pe verticală cu numerele de la 1 la 23 (inclusiv
Fotbal pe hârtie () [Corola-website/Science/327638_a_328967]
-
în număr de 161 și se delimitează astfel: la jucătorul 1 în perimetrul cu coordonatele: a2-a11-o11-o2-n2-n1-k1-k2-i2-i1-g1-g2-e2-e1-b1-b2-a2; la jucătorul 2 în perimetrul cu coordonatele: a13-a22-b22-b23-e23-e22-g22-g23-i23-i22-k22-k23-n23-n22-o22-o13-a13. 15 spații (puncte) din linia de mijloc (a12-o12) nu aparțin jucătorilor, fiind considerate neutre. 7.4. Notația jocului se efectuează în conformitate cu Regulile de înregistrare a jocului de fotbal pe hârtie (anexă) - parte integrantă a prezentului Regulament. 1. La începutul jocului fiecare jucător își înscrie numele și prenumele în rubrica din dreapta inscripțiilor, respectiv „JUCĂTOR 1” și „JUCĂTOR 2
Fotbal pe hârtie () [Corola-website/Science/327638_a_328967]
-
unei condamnări de sabotaj economic. Dar anii au trecut și doar avocatul care o apărase reușește să-i readucă lumina. Obsedată de tema emancipării femeii, regizoarea o descrie ca rezultat al unui complex mecanism psihic-social. Numai că demonstrația, deși cu notații succinte și tipologii variate, e mai curând retorică decât artistică, în pofida efortului montezei Adina Georgescu-Obrocea (Pr. ACIN) de a o disimula. „Rolul era scris cu mult mai interesant decât a fost făcut...” - aprecia retrospectiv protagonista.”" Fostul regizor Mihnea Columbeanu consideră
O lumină la etajul zece () [Corola-website/Science/327976_a_329305]
-
acestea, astăzi acest termen a ajuns să includă "orice muzică, pentru care un stil istoric corespunzător, de interpretare, trebuie să fie reconstruit pe baza lucrărilor, tratatelor, instrumentelor și a altor dovezi contemporane ce au supraviețuit." <noinclude> <noinclude> Potrivit lui Margaret Bent, "Notația muzicală din perioada Renașterii este sub-prescriptivă după standardele noastre. Atunci cînd este tradusă într-o formă modernă, aceasta capătă o greutate prescriptivă, care suprasimplifică și denaturează deschiderea să originală. Alterațiile... pot sau nu pot să fi fost notate, dar ceea ce
Muzică timpurie () [Corola-website/Science/327973_a_329302]
-
muzicală din perioada Renașterii este sub-prescriptivă după standardele noastre. Atunci cînd este tradusă într-o formă modernă, aceasta capătă o greutate prescriptivă, care suprasimplifică și denaturează deschiderea să originală. Alterațiile... pot sau nu pot să fi fost notate, dar ceea ce notația modernă necesită, ar fi fost atunci perfect aparent, chiar fără a fi notat pentru un cântăreț versat în contrapunct". În limba română: Șorban, Elenă Maria. 2014. "Muzică veche. O istorie concentrată." Cluj-Napoca: Editură Eikon. <nowiki>ISBN 978-606-711-067-8</nowiki>.
Muzică timpurie () [Corola-website/Science/327973_a_329302]
-
recunoaștem”". Criticii literari ce au analizat nuvela s-au exprimat laudativ la adresa ei, remarcând fragmentarea sa epică și complexitatea simbolistică, „într-un stil deliberat complicat”. Academicianul Eugen Simion evidenția că „Podul” prezintă câteva acte de manifestare a sacrului (hierofanii), „alternând notația eseistică (despre gândirea occidentală, de pildă, care n-ar mai fi făcut nici un progres de la presocratici) cu colaje de fapte epice, răsturnate, fragmentate ca în Guernica lui Picasso”. Într-un studiu vast consacrat lui Eliade, profesorul israelian Moshe Idel scria
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
experiență i-a influențat interesul său în compozițiile Muzică avant-garde și minimalistă. În clasa a 5-a, a început sa studieze violă și voce. Nu și-a terminat niciodată pregătirea formală, deși, de atunci nu a devenit confortabil în citirea notației muzicale. A început să caute căi ce ar pute genera sunete similare celor le auzea în mintea sa. A început să improvizeze pe pianul părinților săi pentru a auzi sunetul prelungit al corzilor ce zumzăie în combinații tonale, à la
Robert Rich () [Corola-website/Science/327278_a_328607]
-
practica standard este de a lista de caractere alfabetice care conțin aceleași puncte și linii în aceeași ordine, cu o bară deasupra secvenței de caractere pentru a indica că nu ar trebui să fie spații interne în transport. Astfel, în notația modernă, semnalul de primejdie devine SOS . (În codul Morse internațional, VTB , IJS și SMB , printre altele, ar fi, de asemenea, traduce corect secvența "· · · — — — · · · "', dar în mod tradițional doar SOS este utilizat). Acesta a fost, de asemenea, uneori, folosit ca un
SOS () [Corola-website/Science/327305_a_328634]
-
Gaberbocchus Press, având ca scop publicarea așa ziselor "bestlookers" - cărți cu design grafic original; a fost director până în 1979. În 1948, într-un român scurt, Bayamus a elaborat unică teorie de poezie semantica, fiind un rezultat al experimentelor lui cu notația grafică nelineară care conducea la înlocuirea cuvintelor cu definițiile lor. A câștigat recunoaștere internațională că autor de române, române scurte și eseuri, amestecând grotescul cu filosofia și depășind ușor limitele genurilor literare (de exemplu, în românul polițist "Tom Harris"). Opera
Stefan Themerson () [Corola-website/Science/330719_a_332048]
-
este un dans extins si prezent la petreceri si carnavale, fiind întotdeauna primul dans în "studniówka" („cele o sută de zile”), echivalentul polonez al banchetului de clasa a XII-a, care are loc cu aproximativ 100 de zile înaintea examenelor. Notația de "alla polacca" (italiană: "polacca" = poloneză) pe o partitură muzicală presupune că piesa respectivă ar trebui cântată cu ritmică și caracter de poloneză (ex: "Rondo" din Concertul triplu op. 56 de Ludwig van Beethoven sau "Finale" din Variațiunile pe "Là
Poloneză (muzică) () [Corola-website/Science/330734_a_332063]
-
Georg Philipp Telemann, Arcangelo Corelli, Tomaso Albinoni, Claudio Monteverdi, Jean-Philippe Rameau, Johann Pachelbel și Henry Purcell. În perioada barocă a fost creată tonalitatea. În această perioadă compozitorii și interpreții au folosit ornamentare muzicală mult mai elaborată, au realizat modificări în notația muzicală și au dezvoltat noi tehnici de interpretare instrumentală. Muzica barocă a dezvoltat dimensiunea, diversitatea și complexitatea ansamblurilor instrumentale. Tot în această perioadă s-au dezvoltat genuri muzicale precum opera, cantata, oratoriul, concertul și sonata. Mare parte dintre conceptele și
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
Tâncăbești, în agitatele zile din august 1944. Chipurile telefonistelor dobândesc, treptat, contur și greutate: rumena Durdu, la primii fiori ai iubirii (Sigartău), Mari cea versată și plină de aplomb (Vasilescu), o delicată visătoare (Bârbora) etc. Debut regizoral fericit, cu remarcabile notații psihologice și compoziții de personaje, până în clipa în care se declanșează, convențională, lupta cu invadatorii, din fericire mai către final.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Pădurea de fagi" drept un film cu
Pădurea de fagi () [Corola-website/Science/328802_a_330131]
-
o direcție oarecare poate avea numai două valori: formula 7, deci spațiul stărilor de spin este un spațiu vectorial complex bidimensional. Vectorii proprii formula 8, comuni pentru operatorii formula 9 și formula 10, satisfac ecuațiile unde În calcule e convenabilă utilizarea operatorului adimensional și notația simplificată Vectorii formula 15 și formula 16 corespund unor valori proprii diferite ale operatorului formula 17: deci sunt automat ortogonali; presupunând că sunt și normați, ei constituie o bază ortonormată în spațiul stărilor de spin ale electronului. În baza formula 19, operatorii de spin
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
(„Cântările Sfintei Maria”) reprezintă 420 de poeme cu notație muzicală, scrise în galițiana medievală (portugheza veche), în timpul domniei lui Alfonso al X-lea cel Înțelept (1221-1284) și deseori atribuită lui. Este una dintre cele mai mari colecții de monodii (cântece pe o singură voce) și evocă pe Fecioara Maria
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
420 de cântări. Cele mai frecvente sunt "virelai" și "rondeau". Lungimea versurilor variază între două și 24 de silabe. Vocea naratorului în multe dintre cântece descrie o relație de iubire, în moda trubadurilor, cu divinul. Muzica este scrisă într-o notație asemănătoare celei folosite în muzica medievală bisericească, însă conține de asemenea, indicii cu privire la duratele notelor. Există câteva transcripții. "Cantigas" sunt deseori înregistrate și interpretate de grupuri de muzică veche și sunt chiar câteva CD-uri disponibile cu muzică din "Cantigas
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
celor găsite în a doua jumătate a lui "E", însă sunt prezentate aici într-o ordine radical diferită. "F" nu a fost nicicând terminat, așadar muzica n-a fost adăugată. Doar portativele goale sugerează intenția de adăuga ulterior codexului o notație muzicală. Se crede, în genere, că aceste codice au fost alcătuite în timpul vieții lui Alfonso, "To" probabil în anii 1270, iar "T/F" și " E" la începutul anilor 1280, înainte de moartea lui din 1284. Genurile muzicale din "Cantigas", numeroase, se
Cantigas de Santa Maria () [Corola-website/Science/337012_a_338341]
-
minerii din munții Bistriței și patronii exploatărilor, precum și schimbările provocate de sosirea trupelor sovietice. Volumele de povestiri și nuvele "Cicatricea" (1963) și "Dinamica" (1965) sunt inspirate din experiența de combatant a autorului pe fronturile de Est și de Vest, conținând notații de front, în timp ce volumele de povestiri "Drumuri ostășești" (1962) și "Dincolo de azur" (1970) prezintă aspecte de zi cu zi din viața ostașilor. Aceste scrieri sunt însuflețite de sentimente patriotice, autorul prezentând maturizarea etică și profesională a personajelor prin instrucția viguroasă
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
date de la un sistem la distanță. Acesta a permis că 5100 să semene cu un Terminal de Comunicații IBM 2741 și a fost proiectat pentru a fi în stare să comunice cu mașinării IBM 2741 compatibile în modul start-stop folosind notația "EBCD" (Extended Binary Coded Decimal). EBCD era asemănător cu mult mai utilizatul cod IBM EBCDIC, dar nu identic cu el. Disponibil în 12 modele, incluzând 16 KB, 32 KB, 48 KB sau 64 KB de stocare principala, 5100 a fost
IBM 5100 () [Corola-website/Science/337529_a_338858]
-
descinsă și ea din personajele livrești, dar adusă în umbra existenței diurne, poetul scrie «perfect senin un poem senin» al tinereții, «despre reflectarea apei în aer/ nota lumina de pe obrazul iubitei/ clătinându-se încolo și încoace». Poemul se naște din notația lucidă care sondează cu prudență realitatea și răsfrângerea ei în sufletul poetului cu o întreagă strategie a reflectării și reflecției, cu un întreg arsenal de observații analitice care îi împânzesc discursul. Fie că își propune să redea «înfățișarea unui om
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
metafizic. Trecerea la Exerciții de transparență (1983) se face printr-un poem amplu cu douăsprezece părți și epilog, Vizionarea unui poem. Aici poetul își trădează, printre rânduri, câteva slăbiciuni și secrete ale facerii poemului („Priviri furișe printre lucruri/ totul în notații simple în jurul lumii simple”) sau își deapănă, într-o manieră ermetică și într-o vădită complicitate cu personajele livrești, caerul existenței ce transpare, liniștită și imperturbabilă și curge lin ca o apă în câmpie: «Acum și aici lumina este de
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
Edit. Academiei Române, 1996 În plină dictatură ceaușistă, activitatea editorială a lui a reușit să aducă muzicologia românească la nivel internațional, îndeosebi prin inițierea seriei "Izvoare ale muzicii românești" (1976), cu secțiunile "Documenta" (surse publicate în facsimile) și "Transcripta" (transcrieri în notație muzicală actuală). În cadrul acestei serii, au publicat bizantinologi români de referință, precum Gheorghe Ciobanu (etnomuzicolog) și Sebastian-Barbu Bucur, care au determinat specificul național al <nowiki>Școlii muzicale de la Putna</nowiki>, din timpul lui Ștefan cel Mare. Moisescu s-a ocupat
Titus Moisescu () [Corola-website/Science/335566_a_336895]
-
cifre în alte limbi care combină totuși bazele 10 și 10 000, ca în japoneză. În India, scrierea brahmi a apărut în secolul al III-lea î.Hr., dar în acea epocă, cifrele erau utilizate într-un sistem care folosea o notație aditivă. În 458, într-un tratat de cosmologie jaina, în sanscrită, "Lokavibhaga" (« Părțile Universului »), numerele sunt scrise potrivit principiului pozițional, deși cifrele sunt scrise literă cu literă, « sunya » (semnificând « vid ») indica o absență de valoare. Cea mai veche apariție a
Sistemul de numerație indo-arab () [Corola-website/Science/335659_a_336988]