2,777 matches
-
prost profesorul? Sus lămpile cântă în cor. De-aceea fac versuri ușor Și-n roiuri prin sală-și iau zborul. AL. CLAUDIAN Lirica, risipită prin reviste, a lui Al. Claudian e a unui intelectual fin, visând boema aristocratică a cărților, nutrindu-se din amintirile dulci ale anilor de studii, cântând tot ce poetul ar fi putut să facă și n-a făcut, externatul la care n-a fost profesor, biblioteca pe care ar fi trebuit s-o frecventeze mereu și în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de Revoluție se consolidaseră în ochii opiniei publice franceze (încă o minoritate redusă a populației franceze, dat fiind faptul ca marea majoritate era formată din țărani analfabeți). Dar anumite grupări din provincii aristocrați, intelectuali din clasa de mijloc și preoți nutreau sentimente ascunse de nostalgie față de provinciile pierdute ale vechii Franțe. Aceste grupări se simțeau excluse din noua Franță centralizată care părea să calce în picioare comunitățile naturale și inseparabile care, conform viziunii lor, erau caracteristice regiunilor în care locuiau. Ca
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
se stabilește temporar în Austria (la Innsbruck) și ulterior la Paris. În 1956 emigrează în SUA, la Chicago, unde trăiește până la moarte. Izvorâtă din dorul de țară și din gândul de vindecare a durerilor celor de acasă, poezia sa se nutrește atât din nostalgia trecutului, cât și din aspirația împlinirii idealului național. Din păcate, în autoare vibrează mai mult sonul muzical decât clocotul ideilor și fantezia metaforică, astfel că textele poetice sunt doar un adjuvant al melodiilor pentru care, se pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
viață terestru, dar această schimbare de mediu nu a fost Însoțită de o diferențiere histologică importantă, nici de formarea de organe atât de specializate, ca rădăcina și frunza. Ciupercile au păstrat un tal (miceliu) filamentos, au peretele celular chitinos, se nutresc degradând și absorbind materii organice, trăiesc În toate habitatele, pot fi heterotrofe (parazite și saprofite) sau simbiotrofe. Neavând pigmenți asimilatori, fac absorbție de substanțe organice simple, pe care le procură din hidroliza macromoleculelor organice mari, cu ajutorul enzimelor. Modul de viață
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
slujeau necurățiilor trupului. Murind pentru vicii și trăind pentru Dumnezeu, nu pentru ei înșiși, din moment ce partea cea mai rea a fost dată pieirii, din aceeași falcă (cf. Jud 15,19Vg) a ieșit apă din abundență ce întrema, spăla și îi nutrea pe cei care erau căzuți, murdari și însetați; acea apă care, trecând în viața veșnică, se poate cumpăra fără argint și fără altă cheltuială (Is 55,1); șiroaiele sale se răspândesc peste tot și irigă via, extinzând până la mare vițele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
întrunește toate sufragiile pentru că Ovidiu n-a săvârșit, cum spune singur, nimic în afara legii (Pontica 2, 9, 71), ci numai privirea sa imprudentă a văzut un delict (Tristia 3, 5, 43-52) care nu era scelus, ci error. Această circumstanță atenuantă nutrea speranța poetului întru anularea relegării sau a schimbării locului de exil. MOTIVE POLITICE. Regimul politic a lui Augustus avea numeroși opozanți 15 care doreau să reinstaureze sistemul politic republican. J. Carcopino 16 considera că Ovidiu era un inamic al regimului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îngropa totul sub cenușa mea! Să ne gândim un moment că un Messalinus sau un Paulus Fabius Maximus ar face parte din acele personaje sus-puse (nomina magna), cu privire la care Ovidiu se înșelase în ceea ce privește ideile și sentimentele pe care aceștia le nutreau față de instituția imperială. În acest caz s-ar putea explica cu ușurință că Ovidiu însuși se oprește înspăimântat pe marginea prăpastiei care i se deschide în față în momentul tentativei sale de mărturisire. Acuzându-i pe ceilalți se pare că
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
me, Fabiae lux, Maxime, gentis, Numen ad Augustum suplice voce loqui. Occidis ante preces, causamque ego, Maxime, mortis Nec fuero tanti me reor esse tuae. Iam timeo nostram cuiquam mandare salutem: Ipsum morte tua concidit auxilium.415 Tocmai atunci când poetul nutrea cele mai roze speranțe, mai ales în urma intervenției prietenului său Paulus Fabius Maximus, și tocmai atunci când Augustus începuse să privească cu îngăduință spre vinovat ne asigură Ovidiu Paulus și-a luat zborul luând cu el speranțele poetului. Da, și speranțele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dar un fapt este sigur: poetul de la 1820 (și mentalitatea rămîne aceeași, pînă la 1870) vede În eros cauza ce duce la nașterea simțului liric. Și chiar dacă nu e conștient de această subordonare, poezia ca atare nu face decît să nutrească (și să se nutrească din) această iluzie. Iluzia, Întîi, că omul ia act de existența lui prin revelația unei pasiuni (o pasiune care-l constituie, Întemeiază printr-o mistuire perpetuă) și, În al doilea rînd, iluzia că această pasiune creează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sigur: poetul de la 1820 (și mentalitatea rămîne aceeași, pînă la 1870) vede În eros cauza ce duce la nașterea simțului liric. Și chiar dacă nu e conștient de această subordonare, poezia ca atare nu face decît să nutrească (și să se nutrească din) această iluzie. Iluzia, Întîi, că omul ia act de existența lui prin revelația unei pasiuni (o pasiune care-l constituie, Întemeiază printr-o mistuire perpetuă) și, În al doilea rînd, iluzia că această pasiune creează În modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
boală, Însă oamenii aceștia văicăreți de la 1820 s-au instalat confortabil În boală și petrec fără gînd să iasă din ea. Boala este o metaforă a vitalității pasiunii. Mai este ceva: iubirea lui Conachi și a celorlalți poeți erotici se nutrește din contestarea iubirii (suferință, chin, moarte), Însă, „orice pasiune (citim În Denis de Rougemont) se hrănește din negație”. Asta s-ar traduce astfel: orice pasiune veritabilă Întîmpină un obstacol (un rege Marc), iar obstacolul (negația) incită și mărește pasiunea. Caracteristica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
critică!) luminoasă, caldă, solară, am spune „sudică”, scrisă cu plăcere, cu poftă - fără Îndoială una din cele mai frumoase cărți apărute la noi de la Istoria literaturii române a lui G. Călinescu. Dimineața poeților Îmi confirmă o convingere pe care o nutresc de mai multă vreme cu privire la faptul că la noi critica a fost și este Într-un mod deosebit complementară literaturii. Ce vrem să spunem prin aceasta? Să observăm (mai Întîi că Încă de la Început criticii noștri s-au simțit solidari
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
numele stăpînului meu, prieten și binefăcătorul meu, și singurul om pe pămînt astăzi, după părerea mea, și după părerea tuturor, În nenorocita Valachie. Dar, de ce mă ostenesc În zadar să descriu calitățile dumneavoastră, care nu se pot supune niciunei descrieri. Nutresc față de dumneavoastră Înclinare, dragoste și supunere, acestea sînt acum prețuite În tăcere ca să nu alunece din Înalta lor ființă și să fie biruite de neînsemnatul și neînsuflețitul meu condei“. Alecu moare ca un erou romantic. Torționarul Îi smulge călimara din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bălăuca, care s-au bucurat, într-adevăr, de un mare succes de public, dar de o rezervată receptare critică. Mai mult, "romanele" acestea vor aduce criticului un imens prejudiciu, determinând respingerea candidaturii sale la Academie 74. Sigur pe sine, Lovinescu nutrea însă convingerea că, dincolo de realizarea propriu-zis literară, dincolo deci de valoarea estetică, ficțiunile lui romanești propun o viziune "originală și îndrăzneață", "în contradicție cu tot ce s-a spus și se crede despre Eminescu în materie de iubire", având toate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
toate domeniile vieții sufletești, ci e de cele mai multe ori o rupere de echilibru în domenii cu totul speciale și limitate (s.n.)"108. După cum remarcăm, Lovinescu se delimita, polemic, de concepția romantică asupra geniului, căreia îi contrapunea o perspectivă modernă, "științifică", nutrită de noile "teorii" despre inconștient și de "adevărurile" de ultimă oră ale psihanalizei. Și totuși, interpretarea lovinesciană nu dezvrăjește, nu distruge rezonanța mitică a "miracolului eminescian" (Eminescu rămâne și pentru Lovinescu un "fetiș" altul, e drept, dar tot un "fetiș
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sclavie erotică, generând toate acele "complexe" caracteristice unei culturi "minore". Aplicând "teoria" lui Girard ideilor lovinesciene, se poate spune că imitația "formelor" occidentale constituie o manifestare sui generis a "dorinței triunghiulare", adică a unui sentiment comun (bazat pe resentiment), care nutrește iluzia unicității, conducând, în fond, la disoluția personalității, la dispersia în anonimat. Conștient de asemenea pericol, romancierul Lovinescu va atribui "eroului" său un tip de conștiință scindată, care condamnă realitatea și reclamă refugiul în imaginar. Pe de altă parte, iubirea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
deși o pornise cu cinci ani înainte"). Fenomenul se explică lesne, deoarece pentru poet mobilul inspirației rămâne nesemnificativ ("Cine i-o inspirase? Nu-și mai aducea aminte"), importantă fiind doar conștiința artistică, acea insatisfacție mereu reiterată față de propriul scris, care nutrește ambiția desăvârșirii estetice, a unui ideal de perfecțiune nicicând realizabil. Lovinescu intuiește corect maniera de lucru a poetului, fiind lucru știut că el intervenea în mod repetat pe propriile texte, chiar și după ce acestea erau publicate. Arta unui scriitor, zice
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
blestem și o iubesc ca să o urăsc, o ființă unduioasă, care mă chinuiește și mă umple de delicii (s.n.)". Ca atare, înainte de a o iubi efectiv, poetul îi vorbește femeii despre despărțirea inevitabilă (și despre "aspirația nesatisfăcută" pe care o nutrește pentru ea, într-o manieră care împrumută mult din limbajul comediilor lui Caragiale: "Femeie adorată, care, cu nimic demonic, mă turmentezi totuși, pentru că turmentarea e în mine și va muri odată cu mine". De altfel, mizeria (nu doar "sentimentală") în care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Oricum, optând doar pentru postura de "muză", fără alte pretenții, "nemțoicuța" a putut lăsa impresia unei femei superioare. Ca atare, Gabriela Omăt semnalează "preferința netă a lui Lovinescu pentru Mite ca prototip al femeii eminesciene", în defavoarea Veronicăi, "față de care criticul-romancier nutrea prejudecățile și chiar antipatia" perpetuată "pe filieră maioresciană".181 Așadar, văzând în ea o femeie distinsă, mai rafinată decât "Bălăuca", Lovinescu credea că Mite ar fi avut "o mult mai puternică influență spirituală asupra lui Eminescu". În schimb, "trivialul" Călinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în ea o femeie distinsă, mai rafinată decât "Bălăuca", Lovinescu credea că Mite ar fi avut "o mult mai puternică influență spirituală asupra lui Eminescu". În schimb, "trivialul" Călinescu neglijează cu totul "episodul Mite", ca și Ibrăileanu de altfel, care nutrea convingerea că Eminescu nu iubise cu adevărat decât pe... Cleopatra Poenaru. Așadar, fiecare critic pare să-și fi imaginat amorurile poetului în chip subiectiv, potrivit cu propriul profil psihologic. De aceea va atribui Lovinescu lui Mite și ceva din personalitatea Emiliei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanul din orizontul poeticilor mimetic-realiste și al epicului tradițional, deconstruit cu subtilitate. Din cele prezentate până acum s-ar putea trage concluzia că proza lovinesciană pare a fi când teatru, când poezie, dar aproape niciodată... proză! Într-adevăr, Lovinescu a nutrit, ca romancier, ambiții de reformator și, la fel ca în opera de doctrină 232, a sfârșit prin a aplica (inițial involuntar, mai apoi conștient) și în literatura de ficțiune legea cauzalității inverse, potrivit căreia cuvântul ("forma") nu mai are menirea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lucrarea de același tip a lui Vasile Netea (1940). Cartea, „excelent studiu monografic”, „obiectiv, exact, nici apologetic, nici minimalizator” (Al. Piru), urmărește să identifice ceea ce rămâne valabil dintr-o activitate impresionantă sub aspectul erudiției (dimensiune pentru care autorul cercetat a nutrit un „cult cvasimistic”) și în același timp contradictorie. Performanța monografului stă, pe lângă contribuțiile documentare și obiectivitate, în capacitatea disociativă. Astfel - arată P. - Bogdan-Duică își egalează sau își întrece contemporanii sub raportul formației, al varietății și vastității informației, dar rămâne în urma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
se dezvoltă și țările noastre se dovedesc tot mai capabile de inițiative și manifestări pe plan internațional. În 1840, doctorii Cihac și Mayer, reprezentând aceeași societate, pleacă la un nou congres de naturaliști, la Erlangen. În 1845, numita societate savantă nutrește ambiția ca numele Moldovei să dobândească dritul cetățeniei în Evropa literară. În 1851, are loc prima participare românească la o expoziție internațională: Expoziția universală de industrie și comerț de la Londra. În 1859, ideologul francez Royer-Collard se declară măgulit să devină
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
neexploatată suficient. Mai productiv s-a dovedit B. în domeniul cercetărilor literare, sferă în care a publicat două importante studii (ambele pregătite inițial ca teze de doctorat): Lucian Blaga. Teme și tipare fundamentale (1997) și Arta poetică eminesciană (1998). Substanțial nutrite de noile metodologii filologico-literare ale anilor ’70, în special de structuralism, cele două lucrări, elaborate la Paris sub îndrumarea profesorului Alain Guillermou, încearcă să surprindă esența ultimă a artei poetice la Mihai Eminescu și Lucian Blaga. Dacă studiul dedicat poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
în jocul politic intern, este în același timp preocupat să se afirme înainte de toate în politica externă. Dacă el continuă, în ceea ce este esențial, orientărilor predecesorilor săi, dă impresia că îi lipsește fermitatea în raportuirle cu Uniunea Sovietică și că nutrește iluzii despre dialogul cu aceasta cînd îl întîlnește pe Brejnev la Varșovia, la 19 mai 1980, cîteva luni după intervenția sovietică în Afganistan. Alternanța de stînga Stînga cîștigă. Alegerile prezidențiale opun, în afară de "micii candidați" pe reprezentanții fiecăreia dintre marile formațiuni
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]