9,387 matches
-
lipsă de formă a atîtor romane victoriene, se ascunde o regularitate formală și structurală care încă nu a fost studiată suficient. Probabil că nu este o coincidență faptul că unul dintre primele studii cuprinzătoare din această direcție a fost consacrat nuvelelor și romanelor lui Tolstoi, Dostoievski, Gogol și ale altor autori ruși a căror vitalitate narativă, la fel ca aceea a victorienilor, depășește majoritatea convențiilor formale. Opera în discuție este O poetică a compoziției. Structura textului artistic și tipologia unei forme
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a operelor cu un ritm narativ mai puțin pronunțat în relație cu acelea al căror ritm este puternic marcat. Ritmul narativ nu se distinge foarte bine în narațiunea lui Schnitzler Leutnant Gustl, care constă numai în monolog interior, sau în nuvela Asasinii a lui Hemingway, care este alcătuită aproape în exclusivitate din prezentare scenică. Cu toate acestea, narațiunile amintite nu sînt nicidecum monotone și lipsite de tensiune; dimpotrivă, monotonia procesului narativ chiar contribuie la intensificarea sau la suspansul acestor povestiri. În
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de a se îndepărta de lumea exterioară pentru a se orienta asupra celei interioare, de la înregistrarea fenomenelor de suprafață pînă la epifanie, pînă la pătrunderea spirituală a acestei suprafețe pentru a revela sensul sau simbolismul său profund. Ninsoarea de la începutul nuvelei The Dead este prezentată de naratorul auctorial ca un fenomen meteorologic. La sfîrșiul narațiunii, totuși, aceasta este reflectată prin mediul actorial, Gabriel, ca parte a experienței de intensă conștientizare, prin intermediul căruia ninsoarea devine imaginea interiorizată a stării sale emoționale. Este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
el însuși acest concept, Helmut Bonheim s-a lovit recent de problema tiparului narativ în analiza formelor fundamentale de narațiune, pe care el le numește "moduri narative", și anume "dialogul", "relatarea", "descrierea" și "comentariul"185. În operele diferiților autori de nuvele americani, el identifică o serie de preferințe distincte pentru o anumită secvență în care aceste forme de bază apar și se repetă. Asemenea modele recurente pot de asemenea să fie considerate tipare, îndeosebi dacă alcătuirea lor este puternic stereotipizată. Bonheim
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
atunci situația apare într-o altă lumină. Motivația psihologică a introspecției și a convertirii lui Scrooge este foarte rudimentară. În analiza finală convertirea sa pare un miracol, asemănător celor care au loc în povești. În spatele aperspectivismului poveștii de suprafață din nuvela Un colind de Crăciun se află, totuși, începuturile perspectivizării. Această perspectivizare este eficientă doar subliminal. În paralel cu procesul de convertire a lui Scrooge, are loc unul în care monstrul Ebenezer Scrooge este treptat reintegrat într-o comunitate de oameni
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ei. Minunată petrecere, minunate jocuri, minunată înțelegere, mi-nu-na-tă fericire!331. Perspectivizarea nu este numai o problemă de planificare deliberată în procesul de selecție a punctului de vedere, ci poate să aibă loc și în nivelurile mai profunde ale narațiunii. În nuvela Un colind de Crăciun a lui Dickens perspectivizarea este un rezultat direct al schimbării atitudinii autorului și a naratorului său față de personajul principal al poveștii. Mutarea treptată a centrului de percepție către persoana lui este o consecință directă a regenerării
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narative, cît și a totalității sistemului teoretic. Continuum-ul de forme de pe cercul tipologic poate fi, de asemenea, înțeles ca un program teoretic ce cuprinde diversele posibilități de narațiune care sînt reprezentate treptat în evoluția istorică a romanului și a nuvelei. În acest punct istoria și teoria literară se întîlnesc. Această teorie a narațiunii a fost concepută cu intenția de a oferi un sistem cuprinzător atît de forme narative care pot fi doar imaginate, cît și de forme narative realizate de-
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Vezi Stanzel, Typische Erzählsituationen, 39-40. 99 Vezi Flann O'Brien, At Swim-Two-Birds (1939), Harmondsworth, 1960, 100-102, 150, 164-208, 215-216. 100 Vezi H. James, The Notebooks, 241-242. 101 Ibid., 88, 94, 201, 231, 243-244, 274. 102 În interpretarea pe care o face nuvelei "The Turn of the Screw" ("O coardă prea întinsă"), Edmund Wilson a citit schimbarea de sens a pronumelui "eu" din Notebooks (Caietele...) ca pe o "reflectare a îndoielilor lui James, comunicate în mod inconștient de însuși James". O astfel de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
limba germană din opera lui Heinrich Mann Die Jugend des Königs Henri Quatre a fost, de asemenea, preluat din lucrarea lui Steinberg, cu tot cu sublinierea acestuia. 458 Vezi K. Stierle, Text als Handlung, pp. 127-128. Stierle atrage atenția între altele asupra nuvelei lui Kleist Die Marquise von O..., în care predomină negația "nu știa ce/dacă": "[Kleist] narează într-un asemenea fel, încît cititorul adoptă ignoranța eroinei", ceea ce corespunde orientării cititorului în situația narativă personală. Vezi și nota 1, p. 256 a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
1957, 13. 471 Dostoievski, Die Dämonen (Demonii), dtv, München 1977, 9. 472 Flaubert, Madame Bovary, Paris 1966, cap. 1, 37 ș.u. 473 N. Gogol, "Mantaua", în Der Mantel und andere Erzählungen, Frankfurt/M. 1977, 254 (r. Opere, vol. III, Nuvele, Ed. Cartea rusă, București, 1956, 110). 474 Vezi Capitolul 6.3. 475 Thackeray, Vanity Fair (Bîlciul deșertăciunilor), Harmondsworth 1968, 722. 476 Ibid. 477 Vezi Heinz Reinhold, Der englische Roman des 19. Jahrhunderts, Düsseldorf 1976, 94. 478 Friedmann, Die Rolle des
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pe principii de cercetare foarte diferite, înseamnă a susține un demers original cu argumente deosebit de puternice. Profesorul de la Universitatea "Jean-Moulin" din Lyon, Régis Debray, este o personalitate complexă ce se manifestă în domenii diverse, cum ar fi literatura [scriind numeroase nuvele și romane, dintre care amintim: L'indésirable (1975), La neige brûle (1977, premiul Femina), L'œil naïf (1994), Shanghai, dernières nouvelles (1999)], politica [realizînd multe cercetări finalizate prin lucrări precum: Révolution dans la révolution (1967), La guérilla du Che (1974
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este un teatru nou, cu o mare influență asupra evoluției ulterioare a dramaturgiei. Spectacolele lui Cehov regizate de Stanislavski au intrat în istoria teatrului universal. În proză și în teatru, medicina este reflectată frecvent, numeroase personaje sunt medici (vezi celebra nuvelă Salonul nr. 6) sau personal sanitar. Cehov n-a realizat performanțe spectaculoase în practica medicală, dar a fost un medic atașat de pacienții săi, uneori până la sacrificiu, în timpul epidemiilor. Profesia de medic i-a facilitat dobândirea unei metode stricte mergând
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Keats. Practica sa medicală este transcrisă aproape fidel în primul său roman (eroina moare în urma unei manevre abortive). Maugham devine un scriitor consacrat o dată cu publicarea romanului "Robii", în mare măsură o operă autobiografică. A scris numeroase piese de teatru, romane, nuvele, povestiri. Spre deosebire de Cehov, care făcuse din respectarea adevărului o profesiune de credință, Maugham aluneca frecvent în ficțiune și senzațional. Ca și Cronin, este unul din marii prozatori contemporani proveniți din rândul medicilor. ARCHIBALD JOSEPH CRONIN A "aparținut" medicinii doar până la
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
copii nu formează un grup omogen. Studiul lui Terman a evidențiat faptul că, spre anul 1950, cei 800 de băieți dotați, deveniți între timp adulți, scriseseră 67 de cărți, peste 1400 de articole și 200 de piese de teatru și nuvele; ei obținuseră peste 150 de brevete de invenție; 78 dintre ei aveau doctoratul, 74 erau profesori universitari. Aceste repere cantitative erau cu mult mai mari decât cele din grupul de control ales aleator. Astfel de rezultate au creat un număr
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mult o anume metropolă. În lecția de predare la istorie elevii pot căuta în unele documente (multiplicate și difuzate în clasă) cauzele declanșării unui război sau ale decăderii unui stat. La literatură liceenii pot să aibă ca temă continuarea unei nuvele, folosind personajele și stilul autorului. Alteori pot fi puși în situația regizorului: să facă observații detaliate privind jocul, mimica și atitudinile actorilor în cadrul unei piese de dată recentă etc. etc. Fără îndoială, un astfel de învățământ (practicat deja în statele
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
lui Retz: „son imagination lui fournit plus que sa mémoire” nu făcea altceva decât să dea formula exactă a artei memorialistului. Numaidecât trebuie să observăm că formula se aplică în definitiv tuturor operelor literare care narează, indiferent dacă sunt romane, nuvele, povestiri etc. sau memorii, amintiri, autobiografii etc. Asta nu înseamnă că formula e prea largă și deci nu determină precis speciile, ci înseamnă că între memorialistică și ficțiune există ceva fundamental comun. În calitate de cititor nu fac o radicală deosebire între
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
memorialistic ce nu poate fi tăgăduit. Lucrul acesta s-a remarcat cu privire la Proust; mutatis mutandis și Război și Pace are un atare caracter. Dar trebuie imediat să subliniem că acest caracter nu-l dau elementele autobiografice. Foarte multe romane sau nuvele au măcar un sâmbure autobiografic fără să fie prin aceasta „memorii”. De pildă, ciclul În preajma revoluției al lui C. Stere e curat autobiografic în primele cinci volume, fără a fi aproape deloc memorialistic, iar în următoarele avem de a face
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o noimă (gr. noema, de la noeo = a gândi, a înțelege). Când spunem despre niște închipuiri că sunt „cai verzi pe pereți” le respingem ca aberante (dar în planul creației caii verzi pe pereți pot avea validitate estetică, vezi, de pildă, nuvela lui Poe Metzengerstein). Numai într-un context de pregnantă realitate obiectivă poate să se impună fantasticul ca imagine plauzibilă. Facultatea de a crea fantasticul aparține imaginației și nu fanteziei, deși termenii aceștia au comună rădăcina grecească fan. Doctorul îmi mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Bonifaciu Florescu traduce un rondel de Charles d’Orléans. Cu proză sunt prezenți D. Rosetti-Max și Smaranda Andronescu-Gârbea, iar Ștefan Vellescu își publică aici încercările dramatice, nereușite, o adaptare a comediei Le menteur véridique de É. Scribe și mai multe nuvele. R.Z.
ALBINE SI VIESPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
artistică”, „Gazeta Transilvaniei”, „Opinia”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Tribuna”, „Adevărul”, „Libertatea”, „Ramuri” ș.a. A semnat și cu pseudonimul I. Blanc. În 1905 a făcut parte din grupul celor care au editat „Tribuna Dobrogei”. A participat la înființarea Societății Scriitorilor Români. Povestirile, nuvelele și romanele lui A. trimit, în cea mai mare parte, la universul rural. Prin multe dintre subiectele alese, prin personaje și atitudini, prozatorul se dovedește un precursor al sămănătorismului, precum și al poporanismului. În primul volum de nuvele, Flori de câmp
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
Scriitorilor Români. Povestirile, nuvelele și romanele lui A. trimit, în cea mai mare parte, la universul rural. Prin multe dintre subiectele alese, prin personaje și atitudini, prozatorul se dovedește un precursor al sămănătorismului, precum și al poporanismului. În primul volum de nuvele, Flori de câmp (1900), sunt surprinse câteva caractere violente, capabile chiar de crimă. Tot aici apar povestite frânturi din viața animalelor, amintind de volumul Din lumea celor care nu cuvântă de Emil Gârleanu. În romanele Rătăcire (1902) și Sybaris (1902
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
viața animalelor, amintind de volumul Din lumea celor care nu cuvântă de Emil Gârleanu. În romanele Rătăcire (1902) și Sybaris (1902), tipologiile sunt insuficient explorate, iar acțiunea nu are amploare, primul roman, în special, părând mai degrabă o culegere de nuvele. Dimensiunea psihologică rămâne una de suprafață, A. mulțumindu-se să creeze personaje după o schemă morală simplificatoare, în alb și negru. Cele două romane urmau să facă parte dintr-o trilogie al cărei ultim volum nu a mai fost publicat
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
clacă, Vălenii de Munte, 1910; Învingătorul, București, [1915]; Înstrăinat, București, 1918; Mărire și cădere, București, [1924]; Sub arșiță, București, 1925; Glume și pilde țărănești, București, [1928]; Rătăcire. Sybaris, îngr. Constantin Mohanu, introd. Al. Hanță, București, 1984. Traduceri: Guy de Maupassant, Nuvele alese, București, 1908. Repere bibliografice: Sadoveanu, Cărți, I, 40-41; Lovinescu, Scrieri, V, 40-41, VI, 182-183; B. Jordan, Antologia învățătorilor în literatură, București, 1939, 78-82; D. Micu, Istoria literaturii române, II, București, 1965, 90-91; Enache Puiu, Ioan Adam, TMS, 1968, 3
ADAM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285174_a_286503]
-
a lui Eminescu și un text caldeean, afirmând că, fie și dacă poetul român ar fi cunoscut acel text, el a reușit să ofere „cea mai bogată și mai strălucitoare” cosmogonie poetică din câte se cunosc. Apărută în „Convorbiri literare”, nuvela Dor de morți a provocat reacții favorabile, între care și pe aceea a lui T. Maiorescu. Eroul însuși povestește întâmplările, făcând o apologie a „dorului”, în sensul romanticului Sehnsucht autohtonizat. Nuvela emană o puritate mistică, amintind pe alocuri de atmosfera
ALECSANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285235_a_286564]
-
poetică din câte se cunosc. Apărută în „Convorbiri literare”, nuvela Dor de morți a provocat reacții favorabile, între care și pe aceea a lui T. Maiorescu. Eroul însuși povestește întâmplările, făcând o apologie a „dorului”, în sensul romanticului Sehnsucht autohtonizat. Nuvela emană o puritate mistică, amintind pe alocuri de atmosfera sumbră a lui Dostoievski. Prelucrată după un autor francez, rămas încă necunoscut, Morunul este o comedie de situații, adaptată desăvârșit realităților sociale românești. A. a tradus din C. Flammarion, într-o
ALECSANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285235_a_286564]