4,211 matches
-
cu numele de Paisie și hirotonit preot, în 1758, având în jurul său o obște de șaizeci și patru de monahi. Aflat cu ucenicii săi în Schitul Sfântului Ilie, pe un teritoriu supus unor biruri uriașe de turci și văzându-și obștea primejduită și vlăguită de plata acestor taxe, starețul Paisie, în vârstă acum de patruzeci și unu de ani, hotărăște să se întoarcă în 1763, împreună cu toți ucenicii, pe singurul tărâm care nu-l alungase, ci îi dăruise în trecut liniște
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
adăpost: Țările Române. Parcursul său românesc din a doua jumătate a vieții, va fi un drum de lumină care construind un sistem de gândire, de predare și de împreună viețuire la Dragomirna (1763-1775) și Secu (1775-1779), va culmina cu organizarea obștii de peste opt sute de suflete de la mănăstirea Neamț (1779-1794) și cu prolifica Școală de Traducători. Aceasta, sub îndrumarea starețului Paisie, a dăruit lumii creștin-ortodoxe sute de traduceri din textele patristice bizantine, traduceri în slavonă și română, care s-au răspândit pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
din greacă în slavonă vede lumina tiparului în 1793, la Sankt Petersburg. La doar un an după această imensă bucurie, starețul Paisie se stinge la Neamț, în 15 noiembrie 1794, lăsând lumii, numeroase traduceri de texte ajutătoare de suflet, o obște de ucenici multinațională și multilingvă trăind în pilduitoare armonie și visul unui tip anume de personalitate umană, trăind în comuniune cu sine, cu ceilalți și cu Dumnezeu. Portretul cel mai fidel al acestui tip uman - „Autobiografia” semnată chiar de starețul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
venetici sosiți mai ales din țări neortodoxe să spună neadevăruri despre locul în care s-a născut, despre nașterea, creșterea sa și intrarea sa în monahism, și despre toate câte s-au întâmplat, semănând în felul acesta îndoiala în rândurile obștei. Scrisul are așadar, o funcție de fixare a adevărului într-un cadru de legitimitate, a cărei validare nu mai poate suferi alterări odată cu trecerea timpului. Este poate, o teză banală, în era contemporană a edițiilor de carte în zeci și sute
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
acest spațiu de impresionante rezonanțe petru toată spiritualitatea slavă de răsărit, Petru/Platon își va consuma ultimul episod de viețuire pe pământul Ucrainei natale, aici va culege culorile ultimei amintiri despre această țară. Primul lucru pe care îl aflăm despre obștea de la Lavra Pecerska este faptul că monahii doritori să se alăture comunității deja existente sunt primiți și rânduiți în ce chilie să viețuiască și la ce ascultare să slujească, numai după o „lungă cercetare ” în fața întregului sobor. Este vorba așadar
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cu cel al mâinilor. Există aici o împletire a două planuri, cel al vieții în duh și cel al vieții în trup, primul dintre ele fiind factor de structurare și organizare al celui de al doilea. Imaginea noului venit despre obștea kieveană și monahii ei, este frapant de diferită față de imaginea pe care o au monahii mai în vârstă despre propria mănăstire și viețuitorii săi. Tânărul Platon, venit din lumea existentă înafara zidurilor mănăstirii, simte în jurul lui numai dragoste, venind dinspre
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
din vârf de munte, la prozaicul unor imagini, în care călugării de la Cârnu culeg fasolea, bobul și ceapa semănate pe pământurile schitului, culeg merele, prunele și nucile, fac ulei de nuci și se pregătesc pentru iarnă împărțind tuturor trăitorilor din obște în mod egal din toate și vânzând țăranilor din satele din apropiere din merele și prunele în surplus. Autorul notează chiar cu conștiinciozitatea unui responsabil econom, câte mii de nuci au revenit fiecărui frate călugăr în acea toamnă și câte
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
frate călugăr în acea toamnă și câte vedre de prune uscate, care era prețul de vânzare la nuci și la prune, cât ulei de nuci s-a putut obține și câte ocale de ulei curat a revenit fiecărui membru al obștii. Este un pasaj care impresionează nu numai prin acuratețea memoriei (de altfel, starețul Paisie era cunoscut pentru memoria sa extraordinară) dar și prin importanța pe care autorul o acordă unor astfel de amănunte, într-un text menit a spune povestea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
dacă ne gândim că una dintre primele ascultări pe care le-a primit Paisie în mănăstirile pe unde a umblat a fost la cămară și la bucătărie, iar la momentul scrierii Autobiografiei la mănăstirea Neamț, era întâi-stătătorul și organizatorul unei obști de opt sute de călugări, multinaționale și multilingve, ne putem imagina că spiritul gospodăresc a răzbit și în ultima porțiune cunoscută de text, cu atât mai mult cu cât, așa cum ne amintim din introducerea Autobiografiei, scrierea s-a dorit și un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
bucurie” fiindu-i asociat pretutindeni în text, și sugerând direct o conotație sărbătorească indusă de prezența sa în mediul care îl găzduiește. În afară de starețul Vasilie, autorul se orientează mai mult spre zugrăvirea unor portrete de călugări, care deși membri ai obștii acestor schituri, trăiau totuși în chilii izolate, departe de ceilalți frați, gospodărinduse complet singuri și coborând la schit, pentru participarea la slujbă, doar Duminicile sau la sărbătorile mari de peste an. Personajul pricipal, Platon, pare fascinat de putera psihică a acestor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
veacuri, atât în Moldova, cât și în Țara Românească. Mai mult, în regiunea Vrancea-Buzău, monahismul în schimnicie, avea o vechime de patru veacuri deja la acea dată, fiind un centru de viețuire isihastă, care își desfășura viața liturgică și de obște după rit athonit și în perfectă sincronie cu activitatea de la mănăstirile muntelui Athos și cu centrele de spiritualitate isihastă din munții Rodopi, apărute în Bulgaria, odată cu cele din Vrancea-Buzău și tot sub înrâurirea spirituală a influenței athonite. Călugărul trăitor în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și S. Recevski, în „Sonata Kreutzer și alte povestiri”, BPT, Minerva, București, 1979, p.149. footnote> Și în primii ani de monahism, cei doi au un comportament aproape identic: amândoi își caută un părinte duhovnicesc, apoi renunță la viața de obște pentru a trăi în schimnicie, călugărul Paisie la Muntele Athos, iar părintele Serghi, în chilia lui Ilarion, lângă mănăstirea din Tambino. Nu vor avea însă prea multă vreme parte de isihia atât de dorită, căci spre ei se îndreaptă un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de a atinge perfecțiunea și a fi primul în toate. După această buclă despărțitoare în evoluția lor, drumurile celor doi Părinți par a redeveni asemănătoare. Amândoi cunosc căderea. Paisie își vede spulberat, de trei ori la rând, visul închegării unei obști stabile de monahi. Părăsește mănăstirea construită chiar de el în Muntele Athos, sub povara prea marilor taxe impuse de turci. Mănăstirea Dragomirna se vede obligat să o abandoneze fugind din calea stăpânirii catolice, austriece, iar de la Mănăstirea Secu se mută
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
doua parte a vieții, Paisie Velicikovski a rămas în Istoria Bisericii Ortodoxe nu numai ca un traducător de elită al Filocaliei, dar și ca un mare duhovnic și povățuitor, atât al monahilor cât și al laicilor, viețuitori în propria sa obște, apropiați ei sau trăitori de departe. Întocmai ca un nou Apostol Pavel, el și-a povățuit ucenicii din toată lumea ortodoxă pe calea cuvântului scris, purtător de mângâiere și sfat duhovnicesc. Aceste scrisori, păstrate în cea mai mare parte pe teritoriul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sau pur și simplu aflați la seceriș la metocul Necșani. Povățuirea către măicuțe își găsește și ea locul în scrisoarea către maica Nazaria, coborâtă din pustnicia aducătoare de liniște din Ceahlău spre a deveni egumenă și purtătoare de grijă a obștii de maici de la Văratec, sau în cea destinată Mariei Petrovna Protasieva, egumena mănăstirii de maici de la Arzamas, Rusia. Între corespondenții Sfântului Paisie, găsim și înalte fețe bisericești sau Domnești, cum ar fi egumenul schitului Țibucani, Theodosie, devenit apoi arhimandrit al
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de subzistență, pe suprafețe mici, care asigura strictul necesar al familiei. Pescuitul, vânatul era liber, poienile pădurilor asigurau pășuni bogate, suficiente pentru creșterea vitelor. Pășunile mari, pentru văratul turmelor de oi, al cirezilor de cornute erau, în general, în administrarea obștilor sătești și aveau un statut special, generator de revolte, în cazul încălcării dreptului tradițional de pășunat. Se știe, spre exemplu, că, Iancu de Hunedoara, înțelegând importanța fidelității față de rege a populației de la graniță, a încercat să limiteze excesele stăpânilor locali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
cu luptele de idei: de aceea nu vom răspunde acelora ce au crezut că slujesc cauza femeii, ducând până pe pragul familiei luptele pătimașe ce destramă viața românească, păcatul ce l-au săvârșit dorim să nu fie prea greu ispășit de obștea întreagă. Cu bărbăție, cu încredere deplină în cauza dreaptă ce-o apărăm, vă cerem să votați pe candidatele noastre din blocul cetățenesc. Sectorul I Galben: doamnele profesoare: Alexandrina Floru, vicepreședinta Grupării Femeilor Române și Ana Filitti, președinta sectorului 4 a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
rând, în tot decursul acesta, a participat activ prin acțiunea și metodele sale la rezolvarea acestor probleme. Într-un cuvânt, istoria Asociației ne arată că ea a fost totdeauna actuală, acțiunea ei a fost la vreme, reală și de folos obștei românești. Anul 1940-1941, pentru întreaga omenire ca și pentru țara noastră a însemnat război, încercări, lupte, lipsuri, dezechilibre, stări sociale anormale. Asociația, la rându-i, pe de o parte a fost încercată și a avut mult de luptat, pe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
ei la noi și speram să găsim pe cei de trebuință. Tânărul hangiu era blond, deși grecii nu prea sunt blonzi, răutăcios, zgârcit și afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te privea. Trebuia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Tânărul hangiu era blond, deși grecii nu prea sunt blonzi, răutăcios, zgârcit și afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite cu rogojini pe scândura goală, iar învelitul sau ceva care să țină loc de perină, te privea. Trebuia să ai grijă să dormi iepurește dar încălțat, ca să nu rămâi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Abrumcic bătrânul avea un fecior, Ițic, care învârtea toată afacerea și două fete care serveau la masă. Fripturi de tot felul, mici, cârnați cu usturoi, fudulii, în fine, tot ce-ți dorea suflețelul dacă te ținea portofelul. Aici veneam de obște sâmbăta. și iată că-l văd la o masă pe Petrică Tănase împreună cu Onofrenco Vasile. Onofrenco, după o baie bună mânca de speriat. Mi se face semn, mă duc. Cer de mâncare la poftirea lui Petrică, el era plătitorul, decontul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
sufletele îndoliate. La început bărbații erau cam supărați pentru fudulia mea de a nu merge la băut cu ei dar nu eram “fălos” ci, pur și simplu, mă dăruiam și ne dăruiam școlii și familiei și, în definitiv, munceam pentru obște. * Dar să revenim la gard. Spre sfârșitul lunii mai orzul era strâns (în Bugeac recoltarea păioaselor se făcea foarte devreme), s-a recepționat ce era de recepționat și căruțele însoțite de delegații comitetului sătesc au mers la Ismail unde s-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
neavând voie să fie atinsă de fier sau orice alt material oxidant. Mă uit și acum la niște fotografii. S-au uitat și alții. Majoritatea întrebau dacă mulțimea aceea veselă de oameni e parte a unui alai de nuntă sau obștea adunată de bucuria unui botez. Nu. Erau pur și simplu sătenii strânși fără pricaz pentru a se bucura de dărnicia de toamnă a naturii. Nicăieri n-am mai întâlnit atât de dezvoltat și pe tot atâta de armonios spiritul comunitar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Gerota a înglobat-o în moșia ei, pentru extinderea viei. În dormitorul în care locuiam cu copiii aveam o sobă numită colțar, cu trei coloane din olane suprapuse prin care circula fumul și se încălzeau. Pe un pat dormeam de obște noi și Cezara, dincolo, lângă sobă, băieții. După înmormântare, Steluța și-a luat băieții alături, poate într-o întârziată încercare de a-i apăra, așa cum nu putuse s-o facă în fața bolii fetei. Patul de la sobă rămăsese liber. și iată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în al doilea rând, că tânărul învățător Gh. Rădășanu a avut noroc de un îndrumător cum puțini se găseau, care să-i călăuzească primii pași în carieră 14. Împreună cu Nicolae Stoleriu a pus bazele băncii sătești din Baia, înființând o obște, prin mijlocirea căreia a arendat o bucată de moșie de la Alexandru Cantacuzino-Pașcanu împărțind-o la țărani 15. Mai mult haretismul promova și educația țăranilor deși depășiseră vârsta școlarizării, aritmetica fiind necesară pentru a nu fi "înșelați de bănci, cămătari, proprietari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]