2,926 matches
-
și subliniez: asta numai în aparență... Arhip își ridică capul de pe rucsac și-l privi, parcă pentru întîia oară, serios, cu interes. - Aș putea spune că mă așteptam la observația asta, începu zâmbind. Într-un anumit fel, dumneata ești încă obsedat de taina lui Ivan și, conștient sau inconștient, încerci prin orice mijloace să-i pătrunzi secretul, să-i descifrezi mesajul. Dar cum Ivan ți-este inaccesibil - nu pentru că a murit, ci pentru că, viu fiind, aproape nu mai putea vorbi, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
păruse, atunci, că avea ochii umezi. - Trebuie să-ți spun, începu silindu-se să zâmbească. E prea important pentru noi amândoi și nu mai pot ascunde... Trebuie să-ți mărturisesc. Am simțit asta mai demult, dar de câtva timp mă obsedează. Simt că nu mai ești al meu... Te rog, nu mă întrerupe. Nu e ce te gândești tu... Simt că nu ești al meu, că nu ești aici, lângă mine, că ești în altă lume - nu mă gândesc la cercetările
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tare, minimalizează profilul desprins din scrisori. Ea vorbește despre Ladima cu compătimire: , avea "aerul unui profesor de geografie, de provincie"; îi era rușine să iasă cu el: ; demodat arăta "ca un tată." Cauza tragediei lui Ladima este sărăcia, el fiind obsedat de lipsa de bani. Nu putea merge în aceeași lume cu femeia pe care o iubea pe atunci: Sinuciderea lui Ladima este privită diferit: Fred consideră sinuciderea ca urmare a vieții mizerabile, vulgare, procurorul care anchetează crede că din cauza doamnei
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
mai subtilă, mai stimulativă de-a ascunde. Păstram ceva ascuns. Firește, dacă aveai ce ascunde. Dar călcîiul tot vulnerabil era. Pentru bărbații adevărați, ca Burton, Gregory Peck, Clint Eastwood, Anthony Quinn, Mitchum. Îi vezi smulgîndu-și pantalonii de pe ei prin baruri, obsedați de lenjerie cu sclipici? Îl vezi pe Charles Bronson acceptînd să i se vîre zece dolari în chiloți? Dar ce spuneam? A, că "bărbații preferă blondele", iar cele două Daisy erau foarte blonde. Pe Iordan îl preocupa mai mult cățeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îl făcea. Călinescu nu era decît un "histrion", "un saltimbanc burtos". Așa îl prezintă în Amintiri deghizate, chiar dacă tocmai "Lumea" lui Călinescu îl lansase în critică, prin '45-'46. Cică avea umoare rea, devenise maniac. Suferea de mania persecuției, îl obseda invidia celor din jur. De nebun, făcea "remarci menite să trezească stupefacție". Cum a fost aceea aici am pus un semn! că "Sadoveanu e cel mai persan scriitor al nostru". Asta cînd bădia Mihai împlinea 70. Stupefacție? Poate stupefacția "bodigarzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a pictat așa, să înțeleg. "Nu trebuie să faci cine știe ce presupuneri, să-ți despici mințuca, se aude vocea. Ăsta îți șterge sexul de praf ca pe-o mobilă veche. Nu, nu trebuie să faci cine știe ce presupuneri. Toată viețuca te-a obsedat cum te văd ceilalți". "De ce oare? Pentru că "te vezi mai bine în ceilalți"§§§§§", intru eu în dialog. "Despre Rusalin știi cum te vede. O fi mirosind pictura lui a pîine caldă, dar amestecat. Cu carne arsă. Cu carnea ta arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pesemne drept recompensă, romanul tău ultim, Bolduri pentru fluturi. Vino la Dorobanț, să.mi cunoști casa și livada, de visu". De visu ăsta m-a enervat, ca și punctul, în loc de liniuță. Ce fel de viață duci, Russ, și de ce te obsedez? Ce ți se întîmplă, ce ți s-a întîmplat, dacă tot pictezi o "muză", una singură, de la zece, la... uite, 58 de ani? "Te voi iubi pîn' la sfîrșitul patului", vers nouăzecist de Daniel Bănulescu. Refuz rolul de muză perpetuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Turnul Eiffel i se părea penisul lui Hercule. Se topea. Părțile emoționale erau hămesite după Patrick. Micile ironii ale vieții. Tatăl trecea din femeie în femeie, ca Ulise dintr-o insulă în alta. Pe fiul cu soartă sexuală opusă îl obseda un mire neîngăduit, nepermis: ex-stripperul ultra-potent. Le auzeam jocurile nopții. Brăduț cerșind mîngîieri, cerîndu-i să nu se oprească, abandonîndu-i-se. Toate cearșafurile și prosoapele folosite de ei le-am zvîrlit la gunoi. În baie, petreceau ore și ore. Urinau indiscret unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ambiție. Inteligență afectivă. Bref, talent. Mi-l imaginez cîntînd Invitația... Cu haină albă și cu lavalieră. Pe pian-un buchet de trandafiri albi: "puțin parfum de roze albe, în declin", zumzăie un vers uitat. "Să nu lași tehnica să te obsedeze. S-o stăpînești tu pe ea, nu ea pe tine", l-am auzit spunîndu-i unui elev. În '3l-32, organiza o formație de cameră. Făceau turnee la Soroca-Bălți-Orhei; la Chișinău-Tighina-Cetatea Albă. În săli improvizate, uneori la zero grade, dar cu guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe Olga. Nu-și putea imagina ce se întâmplase. Află curând însă, întâmplător, că aceasta plecase în concediu, la Predeal. În ziua plecării Olga, nici nu pășise bine peste pragul casei părintești, că un gând o întoarse din drum. O obseda acea fotografie făcută cu ani în urmă, în Copou, cu Ina. O smulse din perete cu tot cu ramă; fărâmă în bucăți mici fotografia și o încredință focului. Gândea că în acest fel putea să se rupă de ultima amintire cu cea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-i lucrarea, ai impresia că ridici o piatră de pe mormântul unui trecut populat din belșug cu personalități glorioase la vremea lor. Dar și o lume zgomotoasă, cu politicieni aidoma celor de azi, cu poeți și prozatori asemănători celor de azi, obsedați de ideea morții ce va să vină sau fermecați de astrul nopții și inepuizabila iubire, cu preoți mângâietori de suflete, învățători luminători de minți necoapte, scormonitori în tainele științei, apărători ai unor cauze drepte și nedrepte, visători în orânduiri mai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
și a plecat. A, da, mă bucur și eu de cunoștință, i-am zis eu În gând, cu ochii la spinarea care se Îndepărta țanțoș. Mi-a făcut plăcere să fac cunoștință cu toți colegii; toți, mai puțin frumusețea excentrică obsedată de lacul de unghii, au părut foarte drăguți și amabili și doritori să mă cunoască. Emily nu m-a părăsit o clipă și a folosit orice prilej ca să mă Învețe câte ceva. Mi-a oferit din mers câte un comentariu cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
numere și reușisem - În chip cu totul miraculos - să ajung la piscina din Biaritz și stăteam În clipa de față de vorbă cu o femeie care nu rostea măcar o silabă În limba engleză. Poate din cauza asta era Miranda atât de obsedată de ideea ca toți angajații să vorbească franceza. Da, da, Miranda. Andrea și cu mine sunăm chiar acum. Mai durează doar câteva secunde. Da, Înțeleg. Nu, știu că e supărător. Dacă Îmi dai voie, o să te pun din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vorbească. Aproape că‑și ieșise din minți de furie atunci când un funcționar de la protecția socială o adusese În clasă după ce descoperise că, deși avea nouă ani, nu fusese niciodată la școală, și pe Alex ideea de a o ajuta Îl obseda de atunci. — Ei bine, se pare că acum nu‑i mai tace gura! Tot ce i‑a trebuit a fost doar puțină muzică. Am chemat un cântăreț de muzică folk azi, să cânte la chitară ceva pentru copii, și Shauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În această după-amiază adormită, În drumul Întortocheat de Întoarcere de la universitate către conventul din Matei Basarab, după ce am dat Colțul Bărăției, am avut o pierdere inexplicabilă de mine Însumi; n-am reușit să intru pe strada noastră, deși m-a obsedat impresia, de mai multe ori, că observ figura aceea stranie lăbărțându-se fantomatic la fereastră, chiar dacă nu i se vedeau brațele fleșcăite aplecate ca de obicei cu disperare În afară, spre misterele străzii și ale lumii. Poate că nebuna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
descrierea, să te introduci În interstițiile dintre concept și real, dintre oasele conceptului și carnea cuvântului, să le pipăi cu vicleană tandrețe, să le posedezi cu bărbăție de amant Însetat. Să nu descrii doar de dragul descrierii. Descrii ceva fiindcă te obsedează structura plasmatică a obiectelor, a sentimentelor sau a ideilor! Dacă te preocupă un obiect, un sentiment, o idee, te apuci să le descrii pentru a cunoaște. Descrierea asta nu este mimetică, ea nu reproduce realitatea, ci te mărturisește pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
micșorează treptat, Își reduc dimensiunile, devenind tot mai minuscule, ca firele de iarbă ale literelor ucigașe ce transformă totul, semne hieroglife indescifrabile pe care le șterg furnicile de plumb. „Oare unde mă poartă acest vehicul?“, simt că mă preocupă, mă obsedează o asemenea Întrebare, dar nu sunt curios; Îmi comand să aștept, să văd ce se mai Întâmplă; rezist la durerea ce-mi arde brațul drept prins În menghina ușii dinăuntru, de acolo mă privesc prin geam niște ființe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acest fel, poate c-ar deveni un om de treabă“. Îl dezaprob: „Vă Înșelați, hahalera asta lacomă de glorie o să răzbească prin orice mijloace și o să obțină tot ce-și dorește, veți vedea. Deocamdată se antrenează, face vocalize“. (miercuri) Mă obsedează acel nucleu obscur de spaimă, nutrind În subconștient metamorfozele bizare ale visului; ești undeva, aștepți pe cineva cunoscut, o rudă sau un prieten, nu te preocupi de nimic, nu te paște nici o primejdie; te lăfăi Într-o nepăsare crasă, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mă reped În stradă. Simt o forță galvanică urcând În mine. Am stat de vorbă 6 ore cu Marin Preda. De mâine nu mă mai duc la cursuri. Ce să mai Învăț acolo? (martie) Nu mai pot să dorm, sunt obsedat de gândul că A. mă-nșeală. Mă ridic din pat; În somn, corpul ei respiră liniștit, părând cu totul nevinovat. Dar dacă nu este adevărat? Deja e trecut de ora 12 noaptea, mă mut În bibliotecă să-l citesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi mai fi fericită, totul va fi nimic și gol. În aceste clipe când scriu, mi se preling zeci de lacrimi pe obraji, lacrimi de cruntă deznădejde. 5 decembrie 1959 (sâmbătă) Nu pot să Învăț. Acum e dimineață. Radu mă obsedează. De ce oare atâta cruzime pe oameni, să distrugă o fericire atât de sublimă. De ce mi-au luat tot ce aveam mai scump, de ce m-au distrus? Și Radu e trist, dar el Își va găsi poate o altă fată, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
auzit pași. M-a rugat să-l las să mă sărute pe gură. N-am vrut. A plecat. Eram amețită, eram zdrobită de fericire. Nu mi-am făcut nici o lecție pentru azi. Din fericire, nu m-a ascultat. M-a obsedat toată ziua scena Îmbrățișării aceleia prea crude prin minunăția ei. Vedeam mereu În față ochii aceia care m-au iubit o clipă, stofa aceea pe care o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și sănătos, când eu sunt bătută din toate părțile, alungată și bolnavă de dorul lui. Dacă Petre nu mai vine la mine, eu nu trebuie să mai Încep să umblu după el. Nenorocită dragoste, nefericite perspective de viitor. Mă va obseda mereu acea Îmbrățișare, amintirea ei, a acelei senzații de liniște totală sufletească și de imensă fericire, mă va urmări mereu, obsedantă, nesfârșită. Pe el nu-l pot alunga din sufletul meu, Îl iubesc mult, mult de tot, voi fi mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceva măreț, care m-a depășit prin plăcerea clipei, care m-a aruncat de pe drumul meu, mi-a amețit mințile și viața. E prima dată când nu mă pot concentra deloc, când tot ce mă Înconjoară este el, când mă obsedează atât de dureros acea clipă. Aș vrea să scriu „Trebuie să mă smulg, trebuie să Înving“, dar nu pot. A fost prea luminos fulgerul și mi-a aprins cea mai sensibilă coardă a sufletului, iar zgomotul lui, vigoarea lui, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
după-masa a adus magnetofonul și am ascultat muzică. Ne-am despărțit fără să stabilim când ne vom mai vedea. Oare când va fi asta? Oare va Începe din nou să nu mai vină? Iar nu pot să Învăț, iar mă obsedează chipul acela frumos și atât de drag... De ce ne-am cunoscut, Petre? 23 octombrie 1961 (luni) Privea zăpăcit În toate părțile... ștreangul atârna liniștit În față, netulburat de adierea ușoară a vântului... Nu auzea sentința, privea nebun În mulțime, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu mai pot Învăța decât noaptea, dacă Învăț. Notele Însă sunt excepționale. Am luat singurul 10 din clasă la extemporal la geologie. Dar dacă nu mă țin serios de lucru, aceasta nu va mai dura. Deci nu te lăsa! Mă obsedează gheața. Mă obsedează părăsirea lui Petre, plecarea lui de lângă mine, mă obsedează acel sărut minunat, mă obsedează Îmbrățișarea, mă obsedează poezia pe care trebuie să o termin, mă obsedează Învățatul noaptea, oare ce voi ajunge? Și, cu toate acestea, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]