2,880 matches
-
transplanturilor de organe, ținând seama de rolul mijloacelor de comunicare în masă etc. Dar abordarea lui, departe de a fi didactică sau jurnalistica, se va face sub forma ficțiunilor, uneori delirante, însă întotdeauna sugestive. În perioada New Wave, lumea era obsedată de lupta superputerii americane împotriva Vietnamului. Știința, după ce a făcut omul să ajungă pe Lună, distrugea zadarnic o parte a planetei, cu defolianții ei, cu "agenții orange" etc. În fața imposibilității de a stopa această deviație, o stare de depresie se
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
dureri în coapse, adică în șolduri. Vindecarea se face prin anodine: numai sarea împărțită este curativă.” După cum se observă, terminologia folosită este ermetică, parcă voit obscură, contrastând cu descrierea clară pe care Aretaeus o făcuse cu un mileniu înaintea lui. Obsedat de chimism, Paracelsus a observat că după evaporarea urinii pacienților diabetici rămâne o pulbere albicioasă. Întrucât nu a avut inspirația să o guste, a interpretat-o greșit ca fiind sare. El afirmă că a găsit patru unci de sare într-
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
nu diminuează cu nimic contribuția lor în istoria zbuciumată a diabetului, dar ar putea ilustra bine rolul hazardului, și poate al Destinului, în viața unor cercetători. La polul opus se află Lancereaux și Paulescu. Lancereaux a fost primul mare clinician obsedat de cauza sau originea bolilor. Nu întâmplător Paulescu insistă asupra descoperirii lui Lancereaux, care a stabilit pentru prima dată relația cauzală dintre pancreas și diabet, valorificând la maxim ceea ce un clinician de geniu putea face. Etienne Lancereaux și Nicolae C.
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
marginea istoriei literaturii franceze concepute de Albert Thibaudet: ca să ilustreze forțele care țin laolaltă întreaga țesătură a culturii literare, autorul Poeziei lui Stephane Mallarmé presupune existența unui "complex napoleonian", a unui raport constant cu antonomaza lui Napoleon. Scriitorii romantici sunt obsedați de cei care i-au precedat: Balzac e un Napoleon în spațiul romanului, Sainte- Beuve în acela al criticii, Victor Hugo în cel al poeziei. Explicația e simplă. Îl proiectează pe Napoleon pentru că e Împăratul, figura supremă a suveranității, cel
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
arhaice și propriile ei valori de nemțoaică burgheză. Kimon abandonează ideea de Itaca, fie ea germană sau greacă, pentru a se dedica scrisului. Cu Itaca sau călătoria cea frumoasă 187, Vassili Karist scrie odiseea unui exil prin procură. El este obsedat de Itaca. Visează la Georgia ca la o insulă inaccesibilă, înecată de lumină. Alfred s-a născut în Franța și exilul este mai întâi imaginar și văzut prin intermediul nostalgiei părinților săi și a unui tată pe care nu l-a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în Franța și exilul este mai întâi imaginar și văzut prin intermediul nostalgiei părinților săi și a unui tată pe care nu l-a cunoscut și căruia îi scrie pe tot parcursul romanului. Fiindcă acest tată are o poveste care îl obsedează: el a vrut să apere Georgia în timpul celui de al Doilea Răboi Mondial, dar a fost înrolat în armata germană pentru a combate bolșevismul care îi amenința țara. El este omorât de frații lui georgieni. Romanul, scrie Marion Van Renterghen
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Declarație de dragoste care se potrivește foarte bine pentru Franța ca și pentru nepoată, pentru o căsătorie radioasă între Germania și Franța. Monologurile sale sunt o lungă confesiune: nu cea a unui războinic ci a unui muzician (care este totuși obsedat de sloganurile momentului care vor ca soarele să înceapă să strălucească deasupra Europei și ca lucruri mari să se nască pentru Germania și pentru Franța). În haină civilă, pentru a cruța amintirea uniformei dușmane și pentru a se face cunoscut
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tare rău să locuiești cu părinții" Scriitorii și artiștii știu mai bine ca oricine să perceapă, analizeze, exprime și reprezinte cu o mare finețe și cu o mare acuitate ceea ce este în joc în interacțiunile sociale 485. Kafka a fost obsedat deosebit de puternic de spațiul familial și a dat experienței sale trăite o formă deosebit de demnă de atenție, prin aceea că ea este o experiență foarte generală, și, aș spune chiar universală în societatea burgheză modernă. Sensibilitatea deosebită a scriitorului a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lui ambiguă și privilegiată cu germana. Să fii oaspete nu înseamnă să stai ci să fii un oaspete în trecere și să întreții, prin urmare o relație de exterioritate cu instrumentul de comunicare. Tema ospitalității imposibile este o temă care obsedează și îi traversează toată opera: raportul de exterioritate este de citit în Metamorfoza, de exemplu, în care fiul, Gregor Samsa, este un oaspete în propria sa familie, oaspete inferior chiar celorlalți oaspeți pe care familia îi primește ca locatari, și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
astăzi genetică și să trebuiască să-și însușească, volens nolens, cultura familială. Ideea unei asimilări, a unui mimesis incontrolabil, involuntar este respinsă cu violență, contaminare iremediabilă pe care o găsim exprimată îndeosebi în fotografiile de familie care îl fascinează și obsedează pe Kafka și referitor la care și la metamorfozele timpului, el notează: "Mă văd deja ca o maimuță a părinților mei"497. Să ne oprim la această scrisoare către Milena din 31 iulie 1920, în care scrie: Fără îndoială e
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
comunicare. Adevărata problemă de comunicare rezidă în limbajul însuși, în limba ca atare - ceea ce va fi o temă constantă în operă, în faptul că textul este incomprehensibil, că sensul este dat ca ceea ce se sustrage deja. Astfel Karl a fost obsedat, în tot timpul traversării de grija de a evita să nu-i fie subtilizată valiza. El va face astfel încât să nu doarmă cinci nopți decât când lumina va fi aprinsă și atunci numai cu un ochi. Și toate astea ca să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
părea să fie din aceeași lume ca și persoanele din anturajul său. Această femeie prăbușită într-un fotoliu părea neînsuflețită, ea nu apleca măcar ochii asupra copilului pe care îl ținea la piept, dar privea în aer, în gol" ca obsedată de vreo nostalgie indicibilă, poate ca alte femei de amintirea sfâșietoare a unui trecut iremediabil, definitiv pierdut. Cea "care vine de la Castel" are ochii albaștri "obosiți" ea este ca un înger transparent cu eșarfa ei de mătase. Această "frumoasă imagine
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mult decât oricare altul, dar deja preocuparea față de o astfel de uzurpare mă pune pe gânduri". Putem să conchidem (provizoriu) că dorința de ospitalitate răspunde unei dorințe de identitate pentru a-l îmblânzi pe acest celălalt (hospes și hostis), care obsedează constituirea subiectului, ca față a sa întunecată și alienantă, dar și ca față a sa, cum ar spune Levinas, hrănitoare și constructoare?653 Această dorință dezvăluie lipsa, dar o și constituie în elanul său cu neputință de potolit. În aceeași
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
1848, întro tensiune ce explică și ambiția lui Maiorescu și Carp de a ocupa, simbolic, o poziție de centru, la egală distanță de nostalgia pentru Vechiul Regim și de fervoarea revoluționară. Maiorescu și Carp, ca atâția dintre contemporanii lor, sunt obsedați de identificarea acelui parcurs al modernizării care să per mită evitarea traumelor anului 1789. Redați unui mediu occidental al circulației ideilor, junimiștii încetează să mai apară drept simple voci ale claselor aristocrației. Interogațiile lor sunt ecoul interogațiilor unei întregi epoci
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
tragic al lui Barbu Catargiu se desenează pe acest fundal ce reînvie practicile unei revoluții franceze pe care liberalii radicali munteni o urmăriseră, fascinați, la 1848. Retorica revoluționară este dublată de apelul constant la o „clasă de mijloc“ improvizată și obsedată de politică. Radăcinile criticii junimiste se află, astfel cum sugerează Filitti, în radicalismul agitatoric al radicalilor munteni. Întradevăr, din rândurile boierimii liberale sa desprins atunci, în Muntenia, un grup extremist, utopic și republican. Membrii acestui grup sau caracterizat în mișcarea
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
la un bazin din care se regenerează ființa națională. Eminescu reinven tează tradiția, spre a oferi gândirii conservatoare occidentale, de la care se revendică, un corespondent în mediul românesc. Imaginea Evului Mediu policentric, dominat de bresle și de solidaritate comunitară, îl obsedează pe scriitor. Îndepărtarea de tradiție, ins tigată de liberalii radicali, este păcatul originar al unei politici care încetează să mai fie evolutiv organică, spre a deveni revoluționară și anistorică. Mutatismutandis, Eminescu vede, asemenea lui Burke, în liberalii munteni aceeași energie
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
țărănimii prin divizarea loturilor acordate la 1864, sensul argumentelor sale trimite invariabil la vitalitatea evolutivă și la obligația de a privilegia gradualismul în fața tentațiilor saltului revoluționar. Departe de a fi doar un apărător intransigent și egoist al moșierimii, Carp este obsedat de această absență a unei stări a treia rurale care să preia, în timp, poziția marii proprietăți. „Maioratul“ evocat de Carp nu este decât o autohtonizare a principiului primogeniturii: transmisiunea pământului în mâini mai puține îi obligă pe ceilalți membri
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ceai aici, în apropiere, și la ora 9, m-am prezentat la concurs. A.V. Nu v-a lăsat Bacăul, atunci, impresia că "uite, plec din capitală, și ajung într-un oraș prăfuit..." O.B. O, mult timp am fost obsedat de ideea asta... Chiar după ce am reușit la concurs, și eram dirijor titular al orchestrei filarmonicii din Bacău, după o repetiție de trei ore și jumătate-patru ore, flămând, obosit, plecam să mănânc ceva, și numai asta îmi spuneam: "ce cauți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
pentru interpret, deoarece se descoperă aproape total. Când prezinți cele 24 de Preludii de Debussy, cel ce te ascultă cu atenție își poate face o idee despre tine, din multe puncte de vedere. Și atunci, te întreb: acești compozitori te obsedează, te reprezintă cel mai mult? Sau, pur și simplu, ai vrut de fiecare dată să realizezi ceva cât mai bine, profesional vorbind? A.B. Până la urmă, nu e important să mă reprezinte pe mine aici este, cumva, o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
viu, ca să mă exprim astfel, l-ai experimentat în Spania, la Școala Regală "Regina Sofia", unde ai învățat și ai cântat. Se poate spune că America este un summum al spiritului competitiv? V.I. Este. Americanii, cred că toată lumea știe, sunt obsedați de muncă. Atunci când am intrat eu la "Metropolitan Opera" eram în teatru 18 ore pe zi! Bineînțeles, sănătatea mi-a cedat la un moment dat. A.V. Asta voiam să te întreb: cum te-ai adaptat la acel ritm de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
juca pe sine însuși: marele preot dac ("Dacii" și "Columna"), profesorul Paveliu ("Reconstituirea"), Cervenko ("Pădurea spânzuraților"), Anton Nebunul ("Răscoala"). Epoci diferite, personaje chinuite de drame existențiale, chip, privire, voce care nu numai că te impresionează, dar ajung să te și obsedeze. Atât de adevărate erau la Emil Botta! R.G. Păi da, asta spun, dacă găseai un rol pentru film în care să se joace pe el însuși, era excelent, dar nu putea să joace altceva. A.V. Tot așa, în teatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
eficiența etc.) și dependență halucinantă îl reprezintă traducerea obiectului acestui proiect (timpul) în ceva vizual și apoi expunerea lui. Să li se facă rău și celorlalți (am să explic mai jos la ce mă refer). Ioana este un artist vizual obsedat de conceptualism, în același timp, însă e atrasă mai presus de puterile ei de zona sculpturală și chiar tactilă a artei. Tot ce vrea este, astfel, să transpună timpul în obiecte palpabile care să traducă „senzația fiecărei zile“ în culoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
el prin calcule că spațiul este curb. Aventurile lor sunt cuprinse în romanul recent al lui Daniel Kehlmann, Măsurarea lumii, care îmbină la fel de bine ca la Denis Guedj, ficțiunea cu cercetarea documentară. Cutreierând cu botanistul Bonpland jungla amazoniană, Humboldt e obsedat de găsirea unui canal între Orinoco și Amazon: "În scurt timp va fi eclipsa de soare! Asta va face posibilă localizarea astronomică exactă a orașului de pe coastă. Atunci s-ar putea stabili o rețea de puncte de reper până la capetele
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
iar leninismul sau stalinismul ca regretabile deviații de la altruistul proiect originar"206. Trebuie să ne amintim de spectrele lui Marx care continuă să-i bântuie pe mulți analiști, apuseni sau răsăriteni, ai comunismului și ai căderii acestuia, așa cum i-au obsedat și îi obsedează și în prezent pe cei care au un cuvânt important în desenarea frontierelor simbolice ale Europei. Comunismul a suferit doar o operație de deteritorializare. A devenit mai subtil, mai difuz, mai lunecos, la fel ca noile hărți
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
stalinismul ca regretabile deviații de la altruistul proiect originar"206. Trebuie să ne amintim de spectrele lui Marx care continuă să-i bântuie pe mulți analiști, apuseni sau răsăriteni, ai comunismului și ai căderii acestuia, așa cum i-au obsedat și îi obsedează și în prezent pe cei care au un cuvânt important în desenarea frontierelor simbolice ale Europei. Comunismul a suferit doar o operație de deteritorializare. A devenit mai subtil, mai difuz, mai lunecos, la fel ca noile hărți simbolice ale construcției
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]