6,900 matches
-
scris la ziar: «Și-a luat liber de la serviciu, s-a dus în excursie și s-a dus imediat la muncă. Nu vi se pare că nu ar avea cum să fie criminalul?» În ziar scria că persoana respectivă purta ochelari de soare. După externare, când m-am dus la muncă, m-au întrebat: «Vii cu ochelarii de soare la serviciu?» (râde) Numai zvonuri false. Dacă stau să mă gândesc, a fost bine că m-am odihnit în ziua respectivă. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a dus imediat la muncă. Nu vi se pare că nu ar avea cum să fie criminalul?» În ziar scria că persoana respectivă purta ochelari de soare. După externare, când m-am dus la muncă, m-au întrebat: «Vii cu ochelarii de soare la serviciu?» (râde) Numai zvonuri false. Dacă stau să mă gândesc, a fost bine că m-am odihnit în ziua respectivă. Cei din jur îmi spun: «Ești fericit și sănătos, ai trecut printr-o experiență prețioasă.» Dar, ... lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
probleme.»“ „De ce tocmai în ziua în care aveam atâtea treburi de rezolvat a avut loc accidentul?“ Ōnuma Yoshio (62 de ani) Domnul Ōnuma se ocupă singur de vânzarea angro a materialelor pentru chimonouri în Nihombashi-Kakigarachō. Are părul alb și poartă ochelari. Are o față blândă. Nu pare genul de afacerist care să te facă să cumperi. S-a născut în orașul Hikone, prefectura Shiga. Prin intermediul școlii și-a găsit de lucru la un magazin angro cu materiale pentru chimonouri. Orașul Ōmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Kodemmachō durează mai bine de zece minute. Nu mi-a fost greu să merg pe jos. Am ajuns la magazin, am deschis ușa și am intrat. Era întuneric. Nu înțelegeam de ce. În ziua respectivă fusese senin. Aveam impresia că port ochelari de soare. Am făcut gargară. De obicei nu fac, dar am simțit mirosul acela și am considerat că ar fi mai bine să-mi clătesc gura. Trebuia să mă duc la vopsitorie. Pe linia Honzōmon nu se mai circula. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o senzație ciudată în ochi. Nici acum nu m-am vindecat. Cu stângul văd întunecat, ca și cum ar fi eclipsă de soare sau de lună. Înainte nu am avut nimic, dar, de pe 20 martie anul trecut, asta e situația. Acum port ochelari de soare, unii care au și filtru solar. Nu pot să ies din casă fără ei. Nu văd nimic la televizor. Faptul că obosesc imediat este o certitudine. Nu mai am forță în genunchi. Articulațiile nu mă mai țin. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Eu eram singura fată. Am mers pe pârtia Togari. ... Aha, mi-am amintit! Tsugaike a fost prima pârtie. — Care a fost prima impresie despre soțul dumneavoastră? Nu mi se părea cine-știe-ce când schia. Nu mă simțeam atrasă de el. Pe sub ochelarii de schi purta ochelari de vedere. Am vorbit puțin, dar nu mi s-a părut prietenos. Mă gândeam: «Ce-i cu tipul ăsta?» Era concentrat pe schiatul lui, nu-l interesa nimic. Nu se relaxa decât dacă schia primul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am mers pe pârtia Togari. ... Aha, mi-am amintit! Tsugaike a fost prima pârtie. — Care a fost prima impresie despre soțul dumneavoastră? Nu mi se părea cine-știe-ce când schia. Nu mă simțeam atrasă de el. Pe sub ochelarii de schi purta ochelari de vedere. Am vorbit puțin, dar nu mi s-a părut prietenos. Mă gândeam: «Ce-i cu tipul ăsta?» Era concentrat pe schiatul lui, nu-l interesa nimic. Nu se relaxa decât dacă schia primul. Nu vorbea deloc. Seara, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ajungeau ofrandele (mâncarea). Odată s-a întâmpat să nu mănânc nimic timp de două zile. Toată lumea se plângea. Unii oameni scăpau uneltele. Nu eram obișnuit cu o astfel de muncă, m-am accidentat, m-am ars, fața mi se înnegrise, ochelarii îmi erau zgâriați. Dar, nici unul n-a fugit. Totul e de dragul mântuirii», îmi tot spuneam. După un timp am fost numit maestru. Probabil că mi-au recunoscut talentul de conducător în Divizia de Animație și munca depusă la sudură. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care acum o regret. Poate altă dată... Nu te zoresc. Am timp destul. Știu că tu ai. Eu sunt cel presat, că altfel n-ai să ai parte de prea multe lefuri de la fiică-mea. Confiscă-mi cuțitul, briciul, lentilele ochelarilor, bretelele, șireturile și orice alte obiecte aducătoare de izbăvire și dă mi o chitanță în locul lor. Tocește-mi dantura cu pila sau pune-mi o botniță, să nu-mi sfâșii venele cu dinții. Matlasează pereții camerei, să nu-mi zdrobesc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram un caraghios inutil și ridicol. Un figurant dintr-o mie la perpetuul bal mascat din grădina publică, la care participau copii în costumașe de marinar, cu genunchii juliți, însoțiți de guvernante nemțoaice cu ochelari pe nas și cu câte o cărticică în mână, deschisă la întâmplare, babe melițând la nesfârșit aceleași bârfe, câini de rasă ca niște bibelouri care nu mai aveau nimic canin în ei, săpuniți, parfumați, coafați și asortați la taiorul doamnelor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
deslușit. Se ridică greoi de pe scaun și porni. Simțea că face un gest fatal, ireversibil, ale cărui consecințe nici nu le putea bănui. încercă să-și formuleze gândul. Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dar umbra se mișcă odată cu el. Era umbra lui. Din poziția în care se afla, putu să vadă, la capătul razei de lumină, un jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
uite de sine în scrânciob, călușei și lanțuri, puse în mișcare de cai. Sau se înghesuiau în barăcile de tras la țintă, unde li se promitea că se pot pricopsi cu o călimară, un pieptene de celuloid, un toc de ochelari, un pitic de ghips sau alte obiecte de care, de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
după armată, pentru a păstra în ea nasturi, diverse ace, mosoare cu ață și alte mărunțișuri de croitorie. Penultima casetă era cea a bătrâneții gornistului: o proteză dentară, un portochelari de tablă, căptușit cu catifea neagră și o pereche de ochelari mici și rotunzi, care în loc de brațe aveau un elastic slăbit de vreme, cu câteva noduri. În ultimul compartiment, o parte din calota craniană păstra, ca un vas, o claviculă, câteva falange, o vertebră de delfin și gulerul, de celuloid cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
erau, de exemplu, meșa gornistului de la vârsta de un an, al 37-lea vis al său, amprenta celui care i-a înregistrat proba de urină pentru recrutare, urma lăsată de decorație pe tunică, blacheul tocit și contorsionat, zgârciul înnodat al ochelarilor, lipsa decorațiunilor de alamă de pe coșciug și vertebra secretul și esența ființei sale. Vertebra de delfin, pe care a purtat-o toată viața fără ca nimeni, nici măcar el să aibă știre de ea; vaga bănuială a existenței sale apărea doar în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cînd se ambiționează să descîlcească umorul tragic al politicii ori administrației de dinainte ori de după Marea Evadare în jungla democrației de la 89. E drept că uneori, din cauza profesiei și nu din motive de inabilitate stilistică apare o dioptrie involuntară la ochelarii prin care își filtrează textul. Gheorghe Bălăceanu este un povestitor. Deloc sofisticat și nărăvit la păcatele intrainframeta-textualiste. El povestește, atîta tot, și te ia de mînecă dacă nu ai schițat măcar un surîs la istorisirea lui. Fie că este vorba
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
al perioadei socialiste, un comunist întârziat, un tip fără un orizont politic potrivit „mărețelor” vremuri de efervescență democratică pe care le trăiește cu intensă mândrie capitalistă patria noastră, un neica oarecare, plecat bine cu pluta, care nu vede nici cu ochelari „binefacerile” unui regim „curat constituțional” cum este cel instituit acum spre „fericirea și bunăstarea” poporului român, un cârcotaș care sare în sus la orice măsură legislativă menită să aducă fie chiar și un dram de osânză în plus celor care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
față de ceea ce ar putea să te uluiască, dacă ai avea curajul să renunți la platoșa prostiei cheratinizate (nu întotdeauna neapărat și nici definitiv cretinizată). Sigur, Eminescu nu va putea deveni „Ceahlăul“ sau „gorunul“ literaturii , dar atâta vreme cât va fi citit purtând ochelari de sudură va continua să fie falsificat de propria noastră lene a interpretării, într-un inerțial balet al comodităților neuronale... Cei care îl citesc cinstit astăzi pe Eminescu îl descoperă a fi, de fapt, altfel. Șansa poate veni de la studenții
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
oamenii președintelui să caute motive de eschivare a adevăratelor motive pentru care Băsescu a fost opărit în „baia de mulțime” de la Iași, de corul huiduielilor colective. Și în apărarea lui iese imediat la atac fața palidă de la Cotroceni, sperietoarea cu ochelari numită în acte, Sebastian Lăzăroiu, și în fapt, paratrăsnetul de serviciu al președintelui. Și ce și-a zis băiatul acesta, care dacă-l privești atent crezi că mai are doar o strigare ca să se alăture Sfinției Sale Bartolomeu Anania, Sfinție ce
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Sorina, Cea mai puternică tămăduitoare, deținătoarea tainelor magiei albe, sare în ajutorul dumneavoastră eliberându-vă de farmece, ajută în afaceri, în dragoste, dezleagă cununii, deschide cărțile de tarot chiar și prin telefon 0733831518”. Anunțul este real, așa că vedeți și fără ochelari, că în România există leac pentru toate. Și te rog prietene să nu te mai plângi atât de contrariul, fiindcă există riscul să te observe ciracii lui Boc, și poate le vine vreo idee de impozitare a lacrimilor, la care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-o-ntindă Cât e patul lui Procust, Iar a lor să n-o cuprindă Ca lungime și ca gust. * În drumul greu către Parnas Uni-l străbat cu banii; Alții cu roade mari în vas N-ajung cinstit cu anii. Ochelari de cai au unii; Văd ce-i bun doar pentru ei - Cu dolari par ca tăunii; Fac ce vrei și ce nu vrei. * Eu nu am bani și nici dorința De a-mi face o reclamă; Alții au, găsesc ființa
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
obicei? - Da... Și, cât stătea acolo el, pe stâlpul lui, începea să îi pară rău că s-a plictisit și a plecat de acasă, pentru că voia altceva. Și începea să îmbătrânească. Era bătrân ca un bătrân obișnuit - avea și ochelari și baston și barbă până la bărbie. Numai că era caraghios să vezi un pensionar cam verde stând în vârful stâlpului din Centrul Orașului. Și trebuia să dea autografe. Și copiii mai mari se cățărau până la el și-l trăgeau de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
divină, altarul de fior, Te strigă-n noapte freamătul de dor . MĂ TOT GÂNDESC Unde-mi pun banii uit mereu Și dacă-i caut nu-i găsesc, Mă supăr, plâng și mă gândesc Dacă să-l cert pe Dumnezeu! Prin ochelari discret privesc, Portmoneu-i gol și-înnebunesc, Fermoarul de la geantă e deschis, Mă-ntreb de-i adevăr sau doar un vis. Trist-am văzut un om sărman, Un cerșetor care- mi cerea un ban, Am vrut să-l omenesc, un
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
de arhivă, un șef de paie, cu limba ascuțită și cusurgiu. Osificarea creierului se instalase la vârsta de treizeci și unu de ani, și corpul, tânăr ca vârstă, începu să se ofilească. La treizeci și cinci de ani, era un pitic cu ochelari, cu ochii suspicioși, de un albastru rece și o ură față de lume care îl chinuia, deși nu-și putea închipui din ce motiv. În decembrie 1973, la biroul său au fost aduse două dosare, pe numele Bill Smith și William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]