4,789 matches
-
Toată vigilența era în zadar și gospodinele satului erau disperate. Noi aruncam cu pietre și ciomege, dar totul era în van. De data asta treaba era groasă și o delegație solicită ajutorul vînătorului. N-am voie, oameni buni. Berzele sînt ocrotite. Dar nouă cine ne ocrotește puii? N-am voie și gata. De ce mai porți pușcoiul atunci? Asta e treaba mea. Peste două zile vine un grangur de la Săveni și cît ai zice poc, a împușcat cocostîrcul. Moș Ion îl însoțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și gospodinele satului erau disperate. Noi aruncam cu pietre și ciomege, dar totul era în van. De data asta treaba era groasă și o delegație solicită ajutorul vînătorului. N-am voie, oameni buni. Berzele sînt ocrotite. Dar nouă cine ne ocrotește puii? N-am voie și gata. De ce mai porți pușcoiul atunci? Asta e treaba mea. Peste două zile vine un grangur de la Săveni și cît ai zice poc, a împușcat cocostîrcul. Moș Ion îl însoțea și noi îl priveam admirativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
granguri la granguri, nu întîlnești prea des în lume. În vinerea aceea de noiembrie mi-am adus aminte de prietenii din Iran. Și acum îmi încălzeam corpul cînd pe o parte, cînd pe alta și Dumnezeu (zic eu) m-a ocrotit de boleșnițe și de data aceasta, ca Președinte al Consiliului Județean. Alții invocă din nou Satana, dar să nu-i credeți, pentru că și eu am făcut o faptă bună în viața mea. Adică mai multe, că moș Leo bate mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
El sărută ceea ce părea a fi o cireașă roșie și, mînă în mînă, intră în adăpost. Nu mai vorbesc. Privesc torenții ploii cum se revarsă generos pe vale. Acoperișul produce o muzică unică. O muzică produsă de cel care te ocrotește și de cel care susține viața. Acoperișul și apa. Dimineața cazanul acela este acoperit de ceață și Soarele face efort să curețe locul. El și ea se pregătesc de plecare. Se îmbrățișează prelung. La final se zîmbește și lacrimile oprite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Sfînt. În planul doi era chiar el, Dorin Robu, îmbrăcat elegant, veghind cu ochi de vultur la securitatea Înalților Oaspeți. Vezi, mă? Am asigurat liniștea Auguștilor Oaspeți. Știi tu ce simțeam atunci? Eram gata să-mi ofer viața ca să-i ocrotesc. Chiar dacă aș fi murit, aș fi murit ca să-i apăr. Și de cînd ai devenit un regalist așa de înfocat? De atunci. Mi-am dat seama că un Rege este un altfel de om. Anume, fii mai precis. Măreția lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înfioară veșnicia lor și admirăm cîțiva copăcei efemeri care îndrăznesc să-și unduiască existența în bătaia veșnicelor vînturi. Și rezistă, în ciuda rădăcinilor precare intrate în simbioză cu piatra. Alte insule, mai mari, au fost cucerite de o vegetație luxuriantă, care ocrotește vile paradisiace, cu bărcuțe la pontoane. O fi nordul aici? Înțeleg că vara este răcoare, dar iarna cum se face că-i mai blîndă decît aceea de la noi? Vaporașul înoată voinicește, oprește din insulă în insulă, lasă și ia puțini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tabloul cu ființele contopite cu marea. În liniștea noastră, se percepe o vagă dorință ca plutirea pe ape să nu se oprească, să continue la nesfîrșit. În depărtare, se zărește destinația noastră. Insula Ingelei Märtenson. Acolo vom rămîne cîteva ore, ocrotiți de grijulia Ingela. Vom admira, de pe splendida ei terasă, o mulțime de peisaje nemaiimaginate de nici un pictor, oricît de romantic ar fi el. Doar Dumnezeu crează perfecțiunea și omul nu poate decît să se pros terneze în fața desăvîrșirii operei Sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pare rău... Abia atunci am realizat grozăvia și picioarele mi s-au înmuiat. Știi, tu cunoști atît de puțin lumea noastră arabă... Acum, uneori, seara, îmi aduc aminte de el și, de fiecare dată, mă rog lui Dumnezeu să-l ocrotească. Printre străini În amintirea profesorului Florea Conferențiarul Florea avea un mare of și anume, acela că nu l-au făcut profesor la Universitatea din Timișoara. Pe bună dreptate era supărat pentru că era un mare erudit în domeniul său și publicase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
putut trece de năprasnica apărare care făcea valea rîului Guil inutilizabilă pe timp de război. În zare, acoperit de nămeți se arată La Gardiole des Alpes, într-un dialog mut cu Le Pas de la Cula. Păduri cocoțate în locuri inaccesibile ocrotesc valea de avalanșe. Frumuseți bănuite în amurg de noapte așteptau ziua ca să-și copleșească privitorul prin splendori ascunse. Splendori care își iau tributul lor în fiecare an. Oameni parcă paralizați de atîta frumusețe își ard aripile ca fluturii de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ambiții nemăsurate. Să acorde încredere tuturor și să nu catalogheze de la prima vedere pe cineva ca dușman. Cînd ești trist și amărît, nu vorbi nimănui. Mai așteaptă o zi. C.S Vă mulțumesc și îl rog pe Dumnezeu să vă ocrotească. Aveți în mine un prieten la Ambasada României. G.B Mulțumesc. Vedeți, viața mea nu are nimic spectaculos, pe cine poate interesa? C.S Pe noi toți, românii. Capcane la tropice Părăsesc orașul Cienfuegos fără a dori să-l revăd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
meu? Nu înțeleg. Păi, Domenique din tinerețe s-a transformat în Domenique al meu, mi-a spus-o babalawo... Continuă. Duhul rău mă bîntuia nopțile, cînd simțeam că sîngele fiebre și mușcam perna plină de lacrimi... Sfînta Ochun m-a ocrotit și ghidat, însă... Iese din birou și eu rămîn uluit de ce oameni naște Africa. Acești oameni care își acceptă resemnați soarta. Cînd revine, o întreb neutru. Aș putea să-l întîlnesc pe domnul acesta babalawo? Sigur, o să vorbesc cu el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ciurbești și Ciurea erau în stăpânirea mănăstirii Bârnova. Aici, mărite Spirit, nu pot să mă opresc fără a face o adăogire. Sau să încropesc o întrebare: Unde este, oare, voievodul Racoviță, să întărească acel zapis, cerând celor de acum să ocrotească pădurile Bârnovei de gura toporului? Că se taie, mărite Spirit, fără ca nimeni să bage de seamă crima care se face chiar sub ochii autorităților. - Așa este, omule cu suflet curat, dar cine se mai îngrijește astăzi de țara în care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ne-au ajutat. Profesorul Iurașoc a condus orchestră iar în ultimele două - trei săptămâni, profesorul Socaciu, auzind despre ceea ce facem, noi (și plăcându-i să facă regie), a venit la noi și ne-a dat câteva sfaturi regizorale. Să-l ocrotească Dumnezeu acolo unde este, ca a fost om bun și lam iubit toți foarte mult. Iar noi - chiar pe la 70 de ani și mai încolo să fim sănătoși și să nu ne lăsăm abătuți încă multă vreme din „veselul vieții
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
pe gardieni, care erau mai reținuți în brutalități. Aflăm de la dânsul că avea un program special de rugăciune atât ziua, cât și noaptea, când se trezea împreună cu camarazii din celulă, rugându-se fiecare într-un colț. „Acest lucru m-a ocrotit enorm în urma unor brutalități, în urma unor stări de disperare sufletească, tot timpul m-am simțit tonificat.” Mai mult decât atât, în condițiile execrabile, dacă le putem numi condiții, mai țineau și post, în special în Vinerea Mare era chiar post negru
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
1997, ora 18,51 22. Ecologie În blană Sfârșit de ianuarie... Lună În care - zice românul - sfântul Petru, ca patron ce le este, le hotărăște lupilor ce și cât au dreptul; iar dacă e nevoie, Îi pedepsește, căci tot Petru ocrotește vitele. Prin această legendă, rezumată În drepturi și obligații sub patronaj divin, românul e poate un ecolog „avant la lettre“. Iar lupii se adună la sfatul cu patronul și, strânși grămadă, Își alcătuiesc familii și pun la cale puiuți care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-mi abat privirea altundeva, nu-i putusem evita chipul cu un aer serafic conferit de paloarea slăbiciunii adăpostite sub niște veșminte cam nepotrivite anotimpului, dar - atenție! - curate. Mă vedeam poate pe mine, la vremea mea... Ei bine, cu mâna dreaptă ocrotea, ascuns În sân, un alt puiuț, o pisicuță vărgată care, când Își ițea căpșorul isteț, când lansa un SOS sonor... semn că era, desigur, flămândă. Și ea. El ducea acasă - și sunt convins că acum mai are o „surioară“ - o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
multă vreme. Voiam să rodească, să aflu mai multe, însă, de această dată, despre partea spirituală a satului. De aceea, într-o duminică frumoasă de august, aproape de Sfânta Maria, am vizitat mănăstirea Probota. Împrejmuită de un zid măreț, care parcă ocrotește în brațele sale sfântul locaș, biserica ne-a întâmpinat ca o mireasă. Călcând sfioși pe aleea pietruită, înconjurată de trandafiri parfumați ca de catifea și de covoare de iarbă verde, am intrat în biserică. Aici era o lume nouă: mirosul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
amâna cât putea de mult. Spre seară, dădea târcoale casei până când găsea un moment prielnic, iar dacă tatăl său nu era în pridvor, uneori chiar cu biciușca în mână, intra spășit, cu ochii strălucind de fericirea trecută, și Raluca îl ocrotea, poate ușor dojenitoare, dându-i să mănânce sau ferindu-l de ochii pătrunzători ai soțului și de vajnicele metode pedagogice folosite adesea de căminar, mai ales dacă treburile nu-i vor fi mers bine peste zi. Mihai a sosit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
credință. Când ești copil, primești totul de-a gata; copilul nu se gândește dacă există sau nu Dumnezeu. Îl primește ca pe un dat, ca pe o existență atotcuprinzătoare, moștenită din illo tempore și ajunsă până la el pentru a-l ocroti de câte ori este nevoie. Copilul de la țară aude la tot pasul ferească Dumnezeu ! și trăiește având conștiința împăcată că această formulă îl va scăpa de toate relele posibile. Altfel, când se zgârie din neatenție într-un spin de salcâm și îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Dar din valea depărtată/ Sunetele abia se-ntorn146. El, la rându-i, în codru trece și cântă doina dragă 147. Codrul acesta miraculos este în fond un ecou al vieții copilului, amintirea imaginarelor bătălii cu broaștele în ochiul de pădure 148, ocrotit de atâta imensitate verde și fremătândă. O imensitate fabuloasă, niciodată retrăită în tot restul vieții. În raiul copilăriei, codrul nu îi oferă copilului spațiu ideal de joacă doar în ochiul de pădure, ci și la poalele sale: Și la margine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întâia sărutare, Ieronim nu simțea nimic... asemenea unui copil amețit de somn pe care mama îl dezmiardă 312. Poetul accentuează, și în proza fantastică, asemănarea iubitei cu propria mamă, căci disponibilitățile ei materne îndeamnă femeia șă-și desmierde și să-și ocrotească iubitul ca pe un copil, să-l apere de presupuse primejdii și să-l împresoare cu o dragoste din care nu reiese întotdeauna limpede cât îi aparține mamei și cât iubitei 313. Mai mult decât atât, Ieronim se familiariză [...] cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o gafă, s-a înroșit până-n albul ochilor și i-au dat lacrimile... De câte ori mă va întâlni după aceea, va roși, mormăind scuze... Și iată că citostaticele străine, procurate de scriitorii clujeni și trimise la Iași în cutii elegante, parcă ocrotind juvaere, au ajuns prea târziu... Am lăsat cutiile vecinului de pat al lui Popel: le privea cu atâta încântare amestecată cu invidie, cu asemenea ochi pofticioși, strălucind a speranță... A fost, și de această dată, prea târziu. * S -ar cuveni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
totala discreție a arendașului Fischer. Iată cum vedeau autoritățile esența chestiunii: Am căutat raportează prefectul de Botoșani Mavrocordat să mă ocup în mod serios de potolirea răscoalelor ce le-am găsit în toiul lor, iar pe de alta, de a ocroti drepturile de proprietate și interesele marilor proprietari și arendași." Despre țărani, nici un cuvințel! Toate astea se petreceau la numai un an de la fastuoasa aniversare a celor 4 decenii de domnie a lui Carol I! A trecut mai bine de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prestațiilor acestora. Ne aflăm în fața unei cercetări pare-se, întreprinsă fără ira et studio, deși, din când în când, autorului îi mai scapă câte o ironie (de neocolit, fiindcă tema însăși nu numai că o justifică, dar o și îngăduie). Ocrotită de lozinca "La vremuri noi, tot noi!", o adevărată armată de "formatori de opinie" ",cozeuri și frondeuri cu onoarea subvenționată", a năpădit sticla ecranelor afirmă Gavrilescu. N-aș avea nimic de comentat și cu atât mai puțin de condamnat, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Ca să vezi ce-și permitea obiectivul Ghiță Mărgărit! Și uite-așa, Securitatea își făcea de lucru, învinuirile deveneau fantasmagorice, condamnările, aberante și, pentru funcționarea mecanismului auto-gonflat, trudeau zi și noapte sute și mii de "lucrători" convinși (?) că-și apără patria ocrotind-o cu ștampila "Strict secret! De importanță deosebită!" * L uigi Sardino recidivează: iar a scos o cărticică "de vânătoare" povestioare de-ale lui, scrise cu o sinceritate care (ca să utilizăm terminologia puștii) dezarmează. Cea dintâi carte a domniei sale a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]