18,249 matches
-
pornografie nu numai în literatură, dar și în alte arte, despre experiment, unde sfârșește el și unde începe degringolada, despre timpul "când îi vom putea învăța pe optzeciști din manuale" (?!), despre prietenia dintre creatori, despre suflet, talent și creație, despre omenescul scriitorului, al creatorului în general și despre multe, multe altele. Unora dintre aceste teme de discuție le-am putut răspunde, cum ne-am priceput. Altele au rămas...promisiuni pentru viitoare astfel de întâlniri. Nu mă puteam abține să nu privesc
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
imaginarului poetic. Ultimii ani au ridicat în mod semnificativ cota îndrăznelilor artistice (limbaj slobod până la vulgaritate, scene de sex fără perdea, expuse ca într-o vitrină de bordel, aluzii triviale ori referințe directe la anumite părți - nu multe - ale anatomiei omenești), profitând din plin de libertățile de opinie și expresie îngrădite altădată. Vechile revoluții, raportate la exhibările din prezent, par să aibă o "violență" înduioșătoare, mai puțin negatoare, aproape constructivă. Și totuși, citind poemul cu care se deschide volumul Invocație nimănui
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
în forul său interior, încercând să amâne scurgerea nemiloasă a nisipului din clepsidră și întâlnirea cu... o Doamnă cu mâna încleștată pe coasă. Departe de a figura și ilustra ipostaza de zeu tânăr, cu o suverană indiferență față de toate cele omenești (precum poezia de tinerețe a lui Nichita Stănescu), lirica lui Mircea Dinescu face și reface, așadar, desenul unor momente de grație smulse cu efort contextului și "domnului Ceas" ce ne măsoară destrămarea. Gesturile atât de libere, decise, ruperea convențiilor sociale
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
de îndeplinit. Îi plăcea ce făcea și nu concepea că ar fi putut face și altceva în viață. Și astfel, trăind printre cărți și dedicîndu-le aproape tot timpul, Zigu Ornea a reprezentat ipostaza erudită pe care o poate lua cercetarea omenească atunci cînd este însoțită de o pasiune autentică. Cartea Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea este o dovadă în această privință: ea arată că acribia intelectuală este fecundă dacă, în dedesubturile sufletești ale celui care o practică, există un filon afectiv. Cu
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
se duce la fața locului mai mult din compasiune decît fiindcă ar putea face ceva. Are dreptate Băsescu să acuze Realitatea tv ? Principial ar avea, dar față de precedentul de anul trecut, cînd s-a întîmplat cam același lucru, cu victime omenești, nu are. Ceva e limpede însă, că la acest val de inundații, care nu s-a soldat cu victime omenești, cel puțin din punctul de vedere al președintelui Traian Băsescu. Dar dacă luăm în calcul și anii precedenți, atunci mai
Exasperarea lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10691_a_12016]
-
Realitatea tv ? Principial ar avea, dar față de precedentul de anul trecut, cînd s-a întîmplat cam același lucru, cu victime omenești, nu are. Ceva e limpede însă, că la acest val de inundații, care nu s-a soldat cu victime omenești, cel puțin din punctul de vedere al președintelui Traian Băsescu. Dar dacă luăm în calcul și anii precedenți, atunci mai degrabă televiziunile au aplicat cam același scenariu față de care Traian Băsescu nu a avut nimic de obiectat, pe vremea cînd
Exasperarea lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10691_a_12016]
-
Sorin Lavric Trăim cu iluzia că tot ceea ce reprezintă la un moment dat mentalitatea unei epoci a fost rezultatul firesc al evoluției gîndirii omenești. Cu alte cuvinte, credem că există un progres implacabil ce guvernează această lume, iar de acest progres nu scapă nici ideile de natură filozofico-religioasă. În acest caz, ideile cărora li s-a îngăduit odată consacrarea publică și au devenit astfel
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
vigoare și tot ea expulzează, din tărîmul ideilor îngăduite oficial, concepțiile considerate a nu fi pe potriva timpului. Pe scurt, ea hotărăște ce anume trebuie să creadă opinia publică. Cartea eseistului francez Sarane Alexandrian - Istoria filozofiei oculte - este caleidoscopul acelor concepții omenești ce nu au atins niciodată stadiul dogmatic al gîndirii oficiale. Ele nu au făcut niciodată școală și nici nu au întrunit consensul învățaților vremii, și totuși au avut mereu adepți și au stîrnit mai întotdeauna emulație. Și, cu toate că nu s-
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
verbului. Structura ,spartă", disonantă, dramatică a unei opere atât de moderne în crizele și convulsiile subiectului (ne)cunoscător - cu toate că Alexandru George îl vede pe Arghezi ca pe un medieval întârziat, nescolastic, refăcând experiența spirituală dintr-o altă eră a sufletului omenesc - poate fi derivată într-o poetică și conjugată cu un specific artistic. Un mod de a gândi poezia și un mod de a o scrie. Mai puțin decât oricine uniliniar și previzibil adept al ,subiectului din tactica veche, care se
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
care il organiza, lunar, ziarul ,,Teleormanul”. Se citea literatura bună, se prezentau creații originale, se interpretau, se comentau. Fac această mărturisire cel puțin din două considerente. 1. Pentru a reaminti ceea ce știu deo viața, ca ,,dintre numeroasele instrumente ale ființei omenești, cel mai uluitor este, fără putință de tăgada, cartea. DINCOLO DE TĂCERE - METAFORĂ EVANGHELIA INIMII, DE THEODOR RAPĂN « Îți mulțumesc, Juan Ramon, pentru că m-ai învățat să merg prin viață: nici grăbit, căci ,,timpul va zbura înaintea mea precum un fluture
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință adunată din studii „poetice” și „stilistice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă numai pentru tine / Ca să văd grădină cerului”, Clatină-mă, cuvântule, p. 31), iar în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
funerare) sunt o combinație între feminitatea colțoasă, dură, directă, agresivă, din versurile Angelei Marinescu și sictirul (anti)naționalist din poemele ,patriotice" ale lui Mihail Gălățanu. Ca mai toți congenerii săi, Elena Vlădăreanu vede condiția umană în toată precaritatea ei. Corpul omenesc este un biet mecanism alcătuit din sînge, mațe, unghii menite să zgîrie zidurile, organe interne și diverse secreții. Altfel spus, idealul frumuseții feminine nu mai constă, așa cum știm din antichitate în armonia corpului, nu se mai află la vedere, s-
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
limbaj inteligibil. Cu alte cuvinte, stilistica emoțiilor este ceea ce îl definește pe intelectual, și nu profunzimea ideilor. În fond, o idee nu este nimic altceva decît chipul pe care îl ia emoția atunci cînd a ajuns să îmbrace forma limbajului omenesc. Un intelectual fără emoții e o contradicție în termeni, iar amănuntul statistic că, printre intelectuali, sînt atîtea carcase umane golite de orice urmă de emoție, amănuntul acesta, departe de a reprezenta o dezmințire, are darul de a arăta altceva: că
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
construi apărarea, Filip ,montează", pe puncte, motivele pentru care, dinamovist iubitor de fotbal, a mușcat din fructul interzis în groapa de la Steaua. Erau anii '80. Cîți n-au renunțat, cîți n-au trădat, cîtă mîrșăvie nu s-a acoperit de omenești, de înțeles, justificări oneste. Însă puține crime vor fi avut parte de crescendo-ul de căință, de-o pînză de păianjen a întîmplărilor mai presus de voința vinovatului care te prinde, pe tine, judecător, făcîndu-te să murmuri ei, fie iertat
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
creează o stare de disconfort? Eliberare de demoni? Sau dorința de a prezenta încă o dată natura umană, cu tot binele și răul ce sălășluiesc în ea? Răspunsul ar fi ideea sugerată de Llosa că la baza răului stă singurătatea ființei omenești: aruncată în această lume, obligată să supraviețuiască cum poate, ea își folosește resursele pe care le are la îndemână. Uneori bine, alteori catastrofal.
Rătăcirile fetei nesăbuite by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10913_a_12238]
-
mică voluptate. Plăcerea ei este să descopere, să devoaleze un ins, întorcându-l către episoadele vieții sale și stârnindu-l să reflecteze asupra lor. Reușita reporterului fiind probată de autenticitatea și densitatea răspunsurilor primite, de propozițiile memorabile ori de firescul, omenescul conținut în ele. La sfârșitul cărții, după ce am urmărit zeci de fire existențiale prinse într-o istorie imposibilă, realizăm frumusețea desenului din covor, liberul arbitru, ca și hazardul care e al vieții înseși. Iată numai câteva mostre din fabulosul inventar
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
înspre moarte, din cea mai cumplită singurătate". Dacă poate fi înțeleasă și mai ales acceptată imaginea infernului cu un singur locuitor, atunci în acest fel se poate decoji simplitatea terifiantă de pe fiecare vers, fie el o sentință implacabilă : , Singurul sentiment omenesc este frica" sau doar o aparentă banalitate : Sînt singură cu-adevărat". Născută într-un sat din Argeș la 23 ianuarie 1940, Ileana Mălăncioiu reface (mai ales în primele ei volume) o lume ființînd arhaic, o copilărie în care inocența este
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
măcară de am putea ști luminând mintea noastră cu cele ce în lume mari fapte, de mari oameni au rămas, și acestea voia lui Dumnezeu îngăduindu-le, ca iară, pren oameni minunile sale să săvârșească și să rămâie cunoscute rodului omenesc..." * Presa... agențiile de presă fantomatice ale vremurilor de altădată ne transmit nouă de cele mai multe ori, chinuit, orbește, cu un alfabet parcă abia închegat, evenimentele.... Iar noi, urmașii, căzând pe gânduri, putem să ne zicem după cumplita lectură: Rar mândrie mai
Urgii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11005_a_12330]
-
precizarea: ,caviar, cultură și căcat, stropite cu champagne") reprezintă o rătăcire stilistică și o eroare de judecată. Dacă a intrat pe terenul criticului literar - fără majusculă malițioasă -, Cristian Tudor Popescu trebuie să știe că valoarea unei opere stă deasupra compromisurilor omenești. Nu se reduce la ele, nu se definește biografic. Arghezi însuși, din care citează două versuri excepționale, a fost un exemplar uman de mare versatilitate. Într-o postură de-a dreptul inconfortabilă se plasează autorul în textul Nichita Stănescu - o
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
li se distribui darurile. Cred că acum stau la pândă toți patru să vadă când le mor părinții ca să-i moștenească. Mi-a venit în minte imediat întâmplarea de la Nerja, unde Asuncion a rămas pentru mine un model de făptură omenească fără egal. La plecare i-am pus în mână mai mulți bani decât îi datoram, rugând-o să-i folosească la nevoile pentru bătrâna satului. Mi-a mulțumit și m-a îmbrățișat recunoscătoare, dar mi-a spus: Nu trebuia să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
simt într-o lume ireală. Onirica. La începutul poeziei îngerul se depersonalizează, pierzându-și adevărata menire. El e ca un animal de companie, este gata chiar să fie imobilizat într-o cușcă la circ. își odihnește uneori capul pe umărul omenesc. Din nou, poezia autoarei în atenția noastră ne surprinde cu ingeniozitatea imaginilor. Poemul are un fir epic. Se leagă o întâmplare. îngerul intra într-o serie de acțiuni care declanșează anumite stări. Toate crează împreună o lume surprinzătoare. Un înger
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fiind considerați unelte. Dar și cei care dețin controlul asupra unei lumi modelate astfel încât să reflecte disprețul lor față de individualitatea umană pe care nici n-o înțeleg și nici nu vor s-o înțeleagă, s-au automutilat. Ieșiți în afara tiparelor omenescului, ei au devenit niște creaturi auto castrate de dimensiunea spirituală. în excelenta sa carte despre Eliade, Petru Ursache desprinde un citat din prima ediție a Noptii de Sânziene (Paris, p. 311) în care Mircea Eliade evidențiază sterilitatea contactului permanent cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
intervențiile televizate) este, la trei luștri și mai bine de la Revoluție, constantă. Interesul documentar prevalează încă asupra celui literar. Recunosc că am început lectura volumului semnat de Cela Varlam și patetic intitulat Să nu-mi luați temnița cu această dizgrațioasă, omenească aviditate de a afla unele dintre secretele vechilor zei ideologici. Nu atât ce mâncau, cum se îmbrăcau, în ce fel petreceau, cât modul în care gândeau și se raportau la masa populației. Cum împăcau, în mintea și sufletul lor de
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
nu ai înțeles ce am spus despre manual). Adevărat, adevărat. E tocmai așa, e tocmai firul acela care se toarce din realitate; tocmai ceea ce face totdeauna omul, dar ceea ce nu vede niciodată. Așa ar trebui să se miște buzele geniului omenesc, ale făpturii aceleia, ieșite din sine însăși. Așa, chiar așa. Precum în părțile fundamentale ale acestui poem. Cu ce emoție îl citești! De parcă ai juca într-o tragedie. Fiecare suspin, fiecare nuanță îți sunt prescrise. ,Exagerat - exagerat, adică", ,Dar la
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]