KorAP: Find »[drukola/base=ontologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...207 >

5,154 matches

Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636

estetice reprezintă idealul vieții creștine, model oferit de pantocrator. Această sinteză șui generis devine fundamentală în teoria estetică implicită a lui Blake. Vastul spectru de figuri mitologice care abundă în poemele și în anluminurile blakeene funcționează pe baza unei substituții ontologice, fiind vorba, astfel, de prozopopee de esență metafizica. Emoțiile sunt personificate, calitățile sunt reificate, toate cu scopul de a dezvălui formă reală a universului, necorupta de simțurile degenerate, "vegetative". Acest aspect capătă o importanță încă mai mare atunci cand realizăm că

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
Images of wonder, which always intreats him to leave mortal things aș he must know then would he arise from his Grave then would he meet the Lord în the Air & then he would be happy" (E: 560). 8. Telos ontologic: consonanta spirituală între eul creator și public. Poetul și cititorul sunt consubstanțializați în opera de artă, care funcționează ca un mediator șui generis între două tipuri de decodare a lumii: cea executată de creator și cea executată de receptor. Unirea

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
ca un mediator șui generis între două tipuri de decodare a lumii: cea executată de creator și cea executată de receptor. Unirea lor în substanță scriiturii reiterează, în opinia mea, finalul apoteotic al marelui poem Jerusalem, în care toate formele ontologice conceptibile sunt reunite în trupul lui Christos, care devine, simultan, reificarea viziunii divine și personificarea imaginației umane. Devenind una în substanță scriiturii, autorul își salvează etern cititorii și, simultan, se salvează etern și pe șine. Această îmi amintește de ideea

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
fiindcă este increată și eternă, după cum Blake însuși precizează în A Vision of the Last Judgment: "This world of Imagination is Infinite & Eternal whereas the world of Generation or Vegetation is Finite & [for a small moment] Temporal" (E: 555). Conținuturile ontologice ale lumii imaginare nu sunt proteice, așa cum s-ar putea bănui inițial, ci imuabile: În Eternity one Thing never Changes into another Thing Each Identity is Eternal [...]" (E: 556). Aceeași considerație apare, cu mici modificări formale, în Milton: "Individual Identities

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
iar spațiul în termeni feminini. Timpul generează spațiul: Eternitatea, ca Los, creează Golgonooza. Prin urmare, categoriile respective implică o anume polaritate, care devine esențială în procesul de construcție vizionara. În lumea reală (materială), timpul și spațiul nu dobândesc un statut ontologic autonom. După cum remarcă foarte bine Damon, respectivele categorii "nu au o existență absolută" (1988, p. 404). Într-o alegorie extinsă, Blake le tratează că pe un cuplu de îndrăgostiți. Elementele acestei diade se pot comprima sau extinde, în funcție de circumstanțe. Lumea

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
să comunice fenomenologia stării de creație. Intenționez să evidențiez structura dimorfa a acestui paradox al viziunii. În primul rând, paradoxul viziunii rezidă în statutul binar al eului. Cea mai incitantă trăsătură a profilului creator al lui Blake constă în rolul ontologic pe care și-l asumă. În unele momente (de exemplu, în Jerusalem), artistul se identifică simplu cu personajul Los, anagrama a lui Sol, după cum remarcă Damon (1988, p. 247). Los, ca arhetip al poeziei și că vizionar primordial, creează cărțile

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
în care se poate evita acest paradox este prin postularea unei conjuncții multietajate, deja menționate, între agenții inspirației și imaginație 152. Mai mult, aici rezidă paradoxul spațiotemporal radical al viziunii. Experiență vizionara transfera eul creator la nivelul unei noi scări ontologice, susținute de Eternitate. Dar, în acest caz, artistul nu poate lucra la manuscrisul anluminat al unei cărți profetice, fiindcă orice activitate estetică presupune atât efort și artificiu, cât și materii prime aparținând lumii concrete, privite ca spațiu al erorii. Pe

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
maxim și de minim fără cantitate și devine limpede că aceste puncte sunt unul și același; de fapt, punctul minim este superlativ întocmai celui maxim" (1979, p. 13). Rezultă din tot acest balet retoric fundamentat antinomic că Dumnezeu, ca Maximum ontologic, îmbrățișează toate formele și ființele conceptibile, anulând, prin această, însăși ideea de opoziție: argumentele lui Nicolaus Cusanus "ne arata Punctul Maxim că Ființă, în opoziție cu care nu se plasează nimic, fiindcă toate fiintele, în orice formă s-ar afla

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
al ființelor umane, transpare din argumentația lui Nicolaus Cusanus. Se poate observa, astfel, modul in care una dintre metaforele favorite ale lui Blake, utilizate pentru a desemna formă spirituală a umanității, este, la origine, un construct pur religios, incluzând calități ontologice deopotrivă umane și divine. (Trebuie notat, între paranteze, că artistul englez împrumuta simbolul vizionar în chip deliberat din descrierea "marelui om" a lui Swedenborg). Iată fragmentul în cauză: "Dacă te-ai gândi la omenire că la o ființă absolută, imutabila

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
gnostica este ideea că, la originea râului, se găsește creatorul lumii, adică demiurgul 165. Urmând o idee considerată eretica de creștinismul oficial, potrivit căreia creatorul universului material este o divinitate autoproclamata, aflată în stare de ignoranța privitor la propriul statut ontologic și de aceea supusă unor erori flagrante, Blake notează în A Vision of the Last Judgement: "Thinking aș I do that the Creator of this World is a very Cruel Being & being a Worshipper of Christ I cannot help saying

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
văzului privilegiat (prin ochi, mai degrabă decât cu ochiul) poate fi convertit în extaz religios, contemplare divină a unității primordiale, grație elementului estetic. Astfel, incipit-ul scenariului vizionar ne permite să distingem contururile omului elementar, identificabil virtual în toate manifestările ontologice (un exemplu de ceea ce aș numi "panantropism blakean"). Această multiplicare argusiană este, ulterior, unificată într-o unică icoana antropica, ce-i permite eului să atingă fericirea celesta și cunoașterea supremă (vom vedea că, în eposul Jerusalem, acest Homo Magnus este

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
despre o pereche de filiations insolites n-ar fi complet inutile în acest punct. În primul rând, trebuie spus că toate cele patru tipuri de viziuni, în măsura în care acestea reflectă patru niveluri de înțelegere a realității, pot fi comparate cu scară ontologica a lui Plotin, care include lumea simțurilor (realitatea grosiera), Sufletul Lumii (principiul activ al creației), Nous-ul (Ideile lui Platon, ca semințe ale lucrurilor) și Unul (monada supremă, nediferențiata și atotcuprinzătoare). În al doilea rând, ar trebui precizat că primele

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
imaginat că summum malum 192. Noaptea a Noua aduce cu sine Judecată de Apoi, deci repunerea în drepturi a cunoașterii că metafizica armonioasă a adevărului. Am precizat deja că The Four Zoas este concepută că o descriere completă a componentelor ontologice ale universului, precum și a relațiilor dintre acestea. Concomitent, trebuie avut în vedere faptul că, întocmai cum viziunea dublă trebuie înțeleasă în raport cu viziunea simplă (prima substituind datele percepției furnizate de ultimă cu fenomene noi, transfigurate metaforic), nivelul metafizic trebuie intuit în

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
furnizate de ultimă cu fenomene noi, transfigurate metaforic), nivelul metafizic trebuie intuit în relația similară pe care acesta o dezvolta cu nivelul social. Astfel, conflictul care se desfășoară în universul material (teribilă contagiune a revoluției) este transferat la o scară ontologica superioară, fiind înlocuit de războiul intelectual, purtat între aspectele calitative ale ființei umane. Acesta este, cred, sensul implicat de versurile introductive prezente în Night the First: "The Song of the Aged Mother 193 which shook the heavens with wrath / Hearing

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
redate, metaforic, de Fiii și de Fiicele lui Urizen). Din nou, se sugerează că, din moment ce viziunea dublă poate acționa pe fondul unei substituții fenomenologice, modificând obiectul perceput vizual în ceva cu totul diferit, aceasta generează o stare conflictuală, o dihotomie ontologica soldata cu război deschis la nivel psihologic (acolo unde domnesc cei patru zoa): "Urizen answerd Read my books explore my Constellations / Enquire of my Sons & they shall teach thee how to War / Enquire of my Daughters who accursd în the

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
Parousia sau de Judecată de Apoi (acesta este și motivul pentru care eposul se încheie în această notă), care reprezintă actul definitiv al lui Christos de la sfârșitul timpului. Precum sugerează eul creator, Generarea trebuie înlocuită cu Regenerarea, dar transferul autorității ontologice de la estetic la religios va constitui tema eposului Jerusalem: "These are the Sexual Garments, the Abomination of Desolation / Hiding the Human Lineaments aș with an Ark & Curtains / Which Jesus rent: & now shall wholly purge away with Fire / Till Generation is

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
totuși, să acceptăm că șaga marelui puritan constituie penultimul pas făcut de Blake pe scara înțelegerii vizionare a omului și a universului. 4.5. Nivelul religios (Jerusalem) Al patrulea (și ultimul) nivel este cel religios. Având ca obiect totalitatea constituenților ontologici ai universului, acesta traduce viziunea cvadrupla. Elementul sau definitoriu este salvarea spirituală, percepută că atingere a stării de unitate cosmică. Aplicația să textuala se realizează în poemul epic Jerusalem (1804-1820), al cărui simbolism, potrivit lui Frye, "se bazează pe o combinație

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
diversitate. Tocmai de aceea cred că, în Jerusalem, nu ne confruntăm cu "o perpetuare a formelor de dominație tradiționale mașcate în binevoitoarea transcendență a diviziunii" (Aers, 1981, p. 42), ci doar cu o reorganizare a vietii individuale la o scară ontologica superioară, ca parte integrantă din Corpul Divin. În această rezidă și problema complexă a lui Mesia. Previzibil, figură paradigmatica decelabila la acest nivel este Isus, a cărui prezenta mântuitoare este invocată în repetate rânduri și care își pune amprenta asupra

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
of Golgonooza: fourfold toward the north / And toward the south fourfold, & fourfold toward the east & west / Each within other toward the four points [...]" (E: 156). Toate componentele fizico-simbolice ale orașului, fie ele însuflețite sau neînsuflețite, sunt cvadruple; acestea reflectă natură ontologica a organizării religioase perfecte, care este constituită de viziunea divină: "And every part of the City is fourfold; & every inhabitant, fourfold" (E: 157). Orașul Golgonooza este versiunea blakeană a Noului Ierusalim, spațiul sacru al viziunii cvadruple, sălașul etern al profeților

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
And be comforted O Jerusalem în the Visions of Jehovah Elohim" (E: 211). Rolul lui Isus de catalizator al intrigii transpare în mai multe rânduri din text. De altfel, el nici nu se obosește să-și oculteze natură, declarând că, ontologic, esența să depășește cu mult viziunea simplă (acea "percepție individuală"). Singurul mod prin care el poate fi perceput rămâne viziunea cvadrupla, sintetizată că Viziune Divină: "Jesus replied. I am the Resurrection & the Life. / I Die & pass the limits of possibility

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
Jerusalem, and come away" (E: 256). Panoramă subsecventa a umanității cvadruple constituie o reificare a ideii principale prezente în epos, vizând formă vizionara absolută. Eul creator sugerează că, odată ce simțurile sunt purificate prin abluțiuni spirituale, ele capătă acces la forma ontologica supremă, aptă de a reda realitatea în maniera împătrita. Metaforă exprimând "haosul întunecat" implică, printr-o rețea subtilă de adjective cromatice și topologice, ca văzul iluminat este adevărata sursă de informații a intelectului uman eliberat: "And every Mân stood Fourfold

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
unirea tuturor ființelor într-o formă totalizatoare, infinită și divină, care materializează o autentică pax messianica. Unificarea mistica aduce cu sine salvarea, iar șaga separării se oprește aici. Creația, care constituie, după cum am văzut deja, o prelungire a unei erori ontologice (diviziunea primordială), ia sfârșit, de vreme ce existența mundana este transmutata, integral, în Eternitate: "All Human Forms identified even Tree Metal Earth & Stone. all / Human Forms identified, living going forth & returning wearied / Into the Planetary lives of Years Months Days & Hours reposing

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
în mare măsură, celui epistemic) și eul creator, care, în ansamblu, alcătuiesc eul vizionar. Dihotomia anterioară este un ecou al dubletului terminologic moi biographique/moi créateur postulat de poeticienii francezi. Aceste rafinări conceptuale mi-au permis, subsecvent, să analizez calitățile ontologice ale eului creator, care constituie elementul sine qua non din cadrul procesului de creație artistică. Am aratat, de asemenea, ca Blake nu se simte satisfăcut ca artist până când nu proiectează o reprezentare de sine opusă (cu funcție, paradoxal, complementară), împotriva căreia

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
constituie o abilitate internă, avându-și originea în resursele intime ale unui individ, ultimul reprezintă o abilitate externă, impusă subiectului prin exercițiul unei autorități transcendente. În legătură cu inspirația, trebuie spus că am făcut distincție între formele sale indefinite, în care statutul ontologic al agentului rămâne neclar, si ipostazele sale personificate, care includ figuri dintre cele mai variate, precum Dumnezeu, îngerii, demonii, sfinții, profeții, spiritele unor persoane decedate și muzele. De asemenea, am precizat că, la Blake, nu ar trebui să ne grăbim

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
convertite în opere propriu-zise). Am subliniat, de asemenea, ca opera de artă blakeană (în special cea poetica) se caracterizează prin următoarele trăsături: neregularitate, simplitate, acheiropoieton, paravizualitate și paraverbalitate, unitate absolută, sinteză artistico-religioasă, telos estetic generarea unui sentiment de exuberanta, telos ontologic consonanta spirituală între eul creator și public, profetism și expresie apocaliptica. Nu am omis, în paralel, o analiză a artei grafice a lui Blake și am continuat cu examinarea paradoxului viziunii implicat de gândirea filosofica a lui Blake, dar și

Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]