122,933 matches
-
românii evrei au, în linii mari, o contribuție diferită perceptibilă la literatura română. În capitolul final al Istoriei literaturii, G. Călinescu înregistrase, cu destulă aproximație și nu fără a lăsa să se ghicească unele presiuni ideologice ale momentului (1940-1941!) asupra opiniilor sale, cîteva note ale acestei contribuții. Niciodată, de atunci, chestiunea n-a fost reluată. Ancheta din Vatra reprezenta ocazia ideală. N-a fost să fie. De vină nu e redacția, de vină sînt colaboratorii. Nici scriitorii români din Israel nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
simpatiile politice au generat reorientări șocante." Dincolo de acuzele pe care le aduce confraților săi Cornel Nistorescu, Cronicarul își pune întrebarea dacă nu cumva Nistorescu însuși nu tînjește după publicitatea care a început să curgă la alții după schimbarea puterii. După opinia Cronicarului, Nistorescu ar fi făcut mai bine dacă ar fi denunțat sistemul prin care li se acordă publicitate mediilor de presă, decît dacă ar fi lansat un mesaj către Palatul Victoria că se simte nedreptățit că ziarului condus de el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
excepțiile care confirmă regula, scriitori ca Mircea Ciobanu sau Ileana Mălăncioiu care au refuzat orice fel de compromis. " Producțiile"apărute în astfel de condiții, într-o literatură care nu ar putea fi bine înțeleasă în afara presiunilor contextuale, se situează, după opinia lui Eugen Negrici, sub semnul unei "patologii stilistice"; avem de-a face cu specii ciudate, ivite în momentele de criză ale sistemului sau în perioadele de lungă convalescență pe care le-a traversat literatura sub presiunea factorului politic. O dată stabilit
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
mimesis-ului - modelînd tocmai "discursul colonial" de care vorbea Homi Bhabha, în multdiscutata sa carteThe Location of Culture (Londra/New York 1994). "Tipurile" lui Franzos sînt, de fapt, totuna cu ceea ce, în anii '20, Walter Lippmann va defini, în cartea sa despre "opinia publică", drept simple "stereotipuri".
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
acum, în ceea ce îl privește. A se vedea EVENIMENTUL ZILEI de marți, 23 ianuarie. * Așa-numitul scandal al vacii nebune a ajuns în România sub forma unui scandal de presă în care o parte dintre ziarele care îl alimentează înfioară opinia publică cu știri alarmante din care reiese, nici mai mult nici mai putin, ca România ar fi ținta unor transporturi cu carne de vacă posibil contaminată. În spatele acestor mesaje adresate cititorilor se pare că există obișnuitele scandaluri politice autohtone, precum și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
care a stat la originea individualismului nostru. în secolul al XIX-lea, acestui sens al angajării i se adaugă participarea nemijlocita la viața politică a unor intelectuali că Byron, Lamartine, Hugo, Alecsandri, Kogălniceanu sau Maiorescu. Din factori și lideri de opinie, intelectualii devin deja în secolul XIX oameni politici, șefi de partide, miniștri și parlamentari. în ce mă privește, nu văd deloc deosebirea între vîrstă universală și aceea politică a angajării. Angajamentul intelectualului n-a fost vreodată abstract. Michel Winock atrage
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
iluzorie. Europa n-a dus lipsa de profeți nici în secolul XX. Eu aș lega această funcție de aceea de creare a utopiilor. sînt dintotdeauna furnizorii de utopii sociale și politice ai omenirii, chiar înainte de a se angaja ca lideri de opinie și ca lideri politici. Și sub acest raport secolul XX e semnificativ, ca laborator al celor mai teribile utopii din toate timpurile. Deosebirea dintre epocile lui Platon sau Campanella și epoca lui Lenin și Mao constă în punerea în practică
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
În sfîrșit, Julliard e de părere ca daca înainte intelectualul venea în politică sau în acțiunile civice încărcat de o reputație culturală bine stabilită, ca Zola în afacerea Dreyfus sau chiar că Sartre în 1968, astăzi intelectual (adică formator de opinie etc.) începe a fi considerat cineva abia prin faptul de a-si rosti cuvîntul public într-o problemă de interes momentan. Julliard numește asta profesionalizarea intelectualului. Nu sînt sigur că are dreptate. Mai degrabă e vorba de un alt tip
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
află fie în operele lor teologice, fie în deciziile sinoadelor la care au luat parte, formează Sfânta Tradiție, care împreună cu Sfânta Scriptură dă adevărata mărturie despre Izvorul Revelației: Iisus Hristos. Sfinții Părinți sunt, deci, autorități în materie de doctrină, iar opiniile și scrierile lor constituie temei al argumentelor teologice. Vincențiu de Lerin (mort înainte de anul 450) este însă acela care va da definiția clasică a Părinților în scrierea sa Commonitorium din anul 434: Dacă apar unele întrebări în legătură cu teme privitoare la
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
IBMBOR, București, 2000, p. 264. 21 suflete, alergând de fapt împotriva mântuirii lor. Nici chiar puterile diavolești nu lăudau ereziile sau sacrilegiul lor, căci acestea se feresc să spună cuvântul de blasfemie contra Fiului lui Dumnezeu 89. Părinții au anatematizat opiniile eretice și au respins învățăturile nelegiuite, însă față de oameni au arătat înțelegere și s au rugat pentru mântuirea lor90. Sfinții Părinți au manifestat un dor nestăvilit pentru cunoașterea adevărului, zbucium neobosit pentru dobândirea lui; dispoziție nestrămutată pentru propovăduirea lui91. Instruiți
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
surplusul de imaginație din biografia călinesciană. Nu aici stă dificultatea anchetei d-lui Cernăianu, și nici în trivialitatea limbajului folosit, dar în prefacerea unor accidente de informație, a unor eventuale uitări sau omisiuni într-o campanie deliberată de "manipulare a opiniei publice". Ca să nu mai spun că Maiorescu iese din anchetă ca un ticălos care, în acord cu junimiștii, conservatorii și liberalii vremii, l-a înlăturat cu brutalitate pe Eminescu din viața publică, mituindu-l (așa cum citiți!) pe doctorul Șuțu ca să
Alienațiuni critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16460_a_17785]
-
nici o bănuială cu privire la alienarea lui Eminescu, au acceptat ca el să fie "răpit și sechestrat", "declarat nebun" și purtat de la casa de sănătate a doctorului Șuțu la ospiciul de la Mărcuța și de acolo la Ober Döbling din Viena și înapoi. Opinia publică românească de la 1883 s-a lăsat, toată, manevrată de diabolicul Maiorescu și nimeni n-a simțit uriașa minciună, nimeni n-a protestat, nici atunci, nici mai tîrziu, absolut nimeni, pînă la dl Cernăianu și compania, un secol după sinistra
Alienațiuni critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16460_a_17785]
-
Luminița Marcu Un cititor clasic de jurnale, un curios, un avid de informații despre viața și opiniile scriitorilor nu va fi satisfăcut de Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu. Nu pentru că ceea ce notează autoarea n-ar conține fapte, dimpotrivă. Materialul propriu-zis al jurnalului e foarte interesant în sine: o scriitoare părăsește România comunistă în 1976 și încearcă să
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
nouă, care l-am publicat, articolul d-lui Valeriu Rusu din numărul dublu (51-52) pe anul trecut al revistei, intitulat Tot despre aberații și supraintitulat de noi Ecouri. Răspunderea publicării îmi revine în întregime. Am procedat așa în virtutea principiului că opinia diferită sau opusă trebuie respectată. Mi s-a părut suficient să marchez prin supratitlu distanța față de conținutul articolului. E cinstit să recunosc totodată că n-am dat atenția cuvenită intervenției d-lui Rusu, parcurgînd-o în grabă. E un paradox la
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
aflat pînă acum că literații francezi nu se simt obligați să aibă un poet național și să-l prezerve în formolul unor formule emfatic-elogioase precum ne recomandă d-sa să procedăm noi, românii, cu Eminescu. Trecînd peste aceste diferențe de opinie, care nu m-ar fi putut opri să public articolul, nu-mi pot ierta că i-am îngăduit d-lui Rusu să-și amestece părerile literare cu tot soiul de referiri la funcțiile publice ale celor cu care d-sa
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
e un episod dramatic dar și demagogic politicianist dinaintea țelului final tiumfător. Iar contestările marelui bărbat de stat Ionel Brătianu din prefața la această nouă ediție a broșurii generalului Averescu semnată de dl Florin Constantiniu nu mă miră. Îi știu opinia chiar înainte de cartea sa, foarte bună altminteri (O istorie sinceră a poporului român, 1997). Dl Florin Constantiniu îi neagă constant meritele de atunci ale lui Ion I.C. Brătianu, contestîndu-i calitatea de făuritor al României Mari. Dl Constantin Schifirneț s-a
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
eradicarea imediată a corupției, inflației și șomajului. Dar chiar dacă așa stau lucrurile, indiferența electoratului la mesajul violent antisemit și xenofob nu e mai puțin gravă și ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toți cei preocupați de formarea opiniei publice, de crearea mecanismelor societății civile, care înseamnă înainte de toate participare și atitudine." Comparînd mișcările naționaliste și manifestările antisemite din România anilor '30 cu acelea din anii '90, Leon Volovici observă că diferența cea mai frapantă este refuzul ideologilor antisemiți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
evrei și mistica iudaică." Întrebat cum i se pare atitudinea societății civile românești față de provocările naționaliste și xenofobe, autorul mai multor lucrări despre antisemitismul din Europa de Est postcomunistă e de părere că "Văzut din afară și văzut comparativ, cred că răspunsul opiniei publice e mai placid în România decât, să zicem, în Polonia sau Cehia. Antisemitismul continuă să fie considerat o problemă a evreilor, deși există, în lumea intelectuală, nu puține voci implicate în confruntarea, fără echivoc, cu antisemitismul și cu alte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
de Ministerul Învățămîntului, unde ministru era omul de bine acad. Ilie Murgulescu. Iar, cum spuneam, Academia capătă misiunea de a elabora amintitul tratat de istoria țării. Dl Pavel Țugui crede că a contribuit, atunci, la instalarea unui climat al "libertății opiniilor". Să fim serioși. Au apărut polemici și înfruntări de idei. Dar, toate, atent dirijate de departamentele respective de la C.C. al P.M.R. Pînă la "libertatea opiniilor" a mai curs multă apă pe Dîmbovița. Și, să nu se uite, prima înfruntare dintre
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
țării. Dl Pavel Țugui crede că a contribuit, atunci, la instalarea unui climat al "libertății opiniilor". Să fim serioși. Au apărut polemici și înfruntări de idei. Dar, toate, atent dirijate de departamentele respective de la C.C. al P.M.R. Pînă la "libertatea opiniilor" a mai curs multă apă pe Dîmbovița. Și, să nu se uite, prima înfruntare dintre adevărații istorici și echipa lui Roller a fost cîștigată, în decembrie 1956, de cea de a doua, prin apariția unui articol dur în Lupta de
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
C. Rogozanu Literatura este forma edulcorată a confesiunii în opinia lui Pierre Drieu La Rochelle; în cazul textelor sale, afirmația este destul de aproape de adevăr - o spun majoritatea exegeților. Din fericire, nu tot ce declară autorul trebuie să fie neapărat adevărat. Romanul recent tradus la Univers sprijină această ultimă afirmație; o
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
în cauză - anii '40) din Jurnal a resuscitat conflictul pe care lumea începuse să-l depășească. Blestemul lui Drieu La Rochelle a devenit blestemul exegeților săi care, nici pînă acum, nu pot scăpa de complexul biografic. Culmea este că, în opinia mea, tocmai acest complex a ridicat artificial valoarea literaturii francezului, destul de șubredă, în ciuda "stilului", și a scăzut din valoarea textelor cu componentă documentară reală, adică jurnalele. De ce am pus între ghilimele "stilul"? Pentru că acesta este argumentul principal al criticii cînd
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
1936) admitea, și el, că poporul român a creat numai o cultură minoră, ceea ce, adăuga el relativizant, "nu înseamnă neapărat inferioritate calitativă. Cultura noastră populară, deși minoră, are realizări calitative comparabile cu cele ale culturilor mari". Dar unde se alătura opiniilor antisămănătoriste și, în general, ale curentelor de idei de extremă dreapta din cartea lui Cioran e declarația de principiu: "Nu mai vrem să fim eternii săteni ai istoriei... Economicește, și politicește, culturalicește ori spiritualicește, simțim că nu mai putem de
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
pe plan social sau pe plan militar, arată că neamul trebuie și vrea să-și riște istoria. Totul a venit să ne scoată din eternitate. Mai putem rămîne așa pe plan de cultură?" Și, aici, se referă, aliindu-se cu opiniile antitradiționaliste ale lui Cioran din Schimbarea la față a României la necesitatea reintrării în istorie și la opțiunile antitradiționaliste. Într-un alt eseu, precizează "precumpănirea valorilor țărănești înseamnă păstrarea noastră în rîndurile întîrziaților istoriei". Or, se știe, "nu se pot
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
pe alte trepte decît cele ale înțelegerii și minții. Se desfășoară pe cele ale inimii, firește". Așadar Noica socoate că împăcarea ar fi trăsătura distinctivă a sufletului românesc. E contribuția sa într-o dezbatere cu stagiu, la care trebuie adăugată opinia lui N. Steinhardt, ne previne dl. Nicolae Manolescu, din studiul său despre Caragiale care evidenția că finalul din O scrisoare pierdută, cu împăcarea părților în conflict, e trăsătura distinctivă a românului. Nu pun temei pe aceste trăsături, socotite distinctive, dar
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]