21,114 matches
-
singura soluție era refugierea într-un colț cât mai cald din casă. În această privință, se poate spune că servitorii o duceau mai bine decât stăpânii, căci în bucătărie mereu fierbea sau se prăjea câte ceva și acolo îți puteai dezmorți oasele. Bucătăria, alături de șemineu, a fost locul preferat de adunare al servitorilor. Iar vara, se adunau cu toții în jurul unei mese imense care servea la fel de bine atât pentru liotă, cât și pentru confidențe intime. Pentru a face față acelor zile înghețate, care
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
din lîna împletită// suflarea e în mîinile tari/ cînd?” (cu ziua departe). Avem a face cu un imaginar concrescut cu senzațiile, situate la nivelul lor, imaginar care parcă ezită a-și lua zborul, devenind astfel mai impresionant: „mormîntul merge prin oase/ e tata// sprijină gîndul/ să fie cu mama alături// ea ține o noapte în brațe// fac drumul, tot spune// brațele o așteaptă// și cresc odată cu drumul// bradul e capul bărbatului, zice” (pămînt singur). Textura metaforică densă exclude orice divagație afectiv-explicativă
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
ochii albi la privit” (mama avea aerul deasupra). Sub narcoza funebrală se petrec atît transferuri organice cît și de-a dreptul supranormale: „ca să dea fratelui casa și locul/ dar i s-a întărit trupul/ cu seara de jurîmprejur// și avea oasele albe și cu ele vedea” (mama încearcă să se împartă). Suferința face astfel loc cu generozitate unei necurmate inflorescențe de nuanțe. Trece impenitent într-o orgie a delicateții. Cartea e memorabilă. Viorica Răduță, mama întreabă dacă stau pînă seara, Ed.
O deosebită surpriză by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3014_a_4339]
-
Cele trei trăsături ajung cu timpul să ia locul acelor atribute prin care filosofii definesc lumea concretă: ireversibilitate, finitudine, suferință. Și cînd tînărul constată că viața nu îngăduie imersiuni și jocuri interactive, ci doar dialogul cu subiecți în carne și oase, imboldul evaziunii crește atingînd pragul alienării. Tintoretto, maestrul cromatic al secolului al XVI-lea, își dorea pictarea unor tablouri atît de vii încît să absoarbă privitorul prin scenele zugrăvite. Un secol mai tîrziu, Murillo visa ca emoțiile ființelor pe care
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
se întreabă de ce nu ei, de ce nu cei care au luptat și care au îndurat mulți ani în opoziție. Sunt prea puțin dispuși să lucreze pentru cineva venit din afară. Este greu să îi convingi pe acei oameni să pună osul la treabă pentru cineva care abia a aterizat în acest partid. Dacă este doar o mișcare, rămâne să vedem...", a spus Adrian Ursu la Antena 3.
Adrian Ursu, despre candidatura lui Iohannis la șefia PNL by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29970_a_31295]
-
Până la urmă pictorița se sinucide, nu înainte de a fi meditat la soarta Anei Karenina. Iar Ann, tocmai ea, adolescenta vitală, sportivă, împătimită de ecvitație, se îmbolnăvește grav, ceea ce i se păruse întâi o simplă ,,luxație" fiind efectul unei maladii a oaselor care o condamnă la ,,un mers de infirmă". Măcar prin acest amănunt Sorana Gurian se proiectează în personajul său cel mai plin de grație. Narațiunea într-adevăr ,,stufoasă" este când antrenantă când trenantă, obositoare și câteodată iritantă prin multele anomalii
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
exact sub cifra 6 a cerului zmălțuit iscusit de meșteri din alte țări. Și m-am agățat cu o mînă (cealaltă continuînd să imobilizeze bara plimbăreață) de secundar. Era tăios ca un brici. Mi-a intrat în carne pînă la os. Țipai și, riscînd să-mi pierd degetele, izbii cu fruntea-n locul îndesit de semne și numere. Învinsesem! O liniște de început de lume plutea-n sufrageria mobilată cu paturi și dulapuri medievale. Conchistador fatal, îmi regăsii trupul pe preșul
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
jale petecesc subt sparte zale deflorate palimpseste năpârlirea șarpelui în a raiului poveste. M-am secătuit de ani turnul umbra cea fugară o dă criptei în angoase și-i uzurpă armăsari /lainici lari penați pogani/ cu trăsura funerară legiunile de oase. Vinul nu mă mai încântă /taur negru al iubirii/ cu imaginea răsfrântă printr-un diamant amant troienind în stihuire mirii la îmbătrânire. Tu pământ al trupului nu m-ai întâlnit și-ți sui la quartet satrap sonata stâlpul streașina și
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
Din nevăzut, în amonte și aval. Era un frig de gheață de pe căi Pe care au mers regii-n ochii tăi, Iubito ce ai fost numai un cantic Într-o biserică de lemn Căreia barbarii i-au amestecat scrumul Cu oasele unui popor ce-mi păstorește Prin aer versul ieșind din piatră și plutind Nepăsător că timpul naște Un prunc deja putrezit. E ziua cu îngeri ca sculpturi, Se învelește minunea în noi; Când numai pentru o respirație A rădăcinii suntem
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
dumnealui!), la butonieră cu obligeană, înmănușat în pieliță de crin, murmurînd... Nici măcar nu-i un om, e o străfulguire... Neliniștit, va încerca să scrie despre liniște. Ba nu! Liniștit, va încerca să scrie despre neli- niște... Neliniștea, dînsa, pătrunzătoare în oase, în creieri... Este nevoie de-o îmblînzire și de un popas statornic. Este trebuință de o nesfîrșită încredere și-o desfacere tămăduitoare, răbdătoare în tainele cerului și ale pămîntului. Cer și pămînt locuit de-a valma de îngeri și oameni
Zgîrie-mi viața pe un cristal (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15318_a_16643]
-
dezlipit demult știm: numai marinarii pot să plece mereu ca pentru ultima dată numai alchimiștii pot crede în flacăra neagră dar eu te-am văzut răscolindu-mi așternutul înroșindu-mi filamentul venelor pipăindu-mi tendoanele ca pe o hrană meritată (oasele mele se vor sfărîma fragede între dinții tăi) Flacără neagră, flacără neagră cine crede în tine, ce răsplată așteaptă? Iov Despuiat de veșminte stau pe-o grămăjoară de plămădiri: dorințe omenești (ca niște cărbuni înroșiți se sting la venirea iernii
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
imagine pîlpîie mai greu) Un vin sărat pe care nu-l dorește nimeni ascund în trup și-un întuneric prea viu (alții au privit în lăuntrul lor cu mai multă înțelegere alții s-au descris cu mai puține cuvinte: în oasele lor s-a așezat laptele mamei lor) Suntem făcuți să ne stingem? Noapte de noapte îmi răzuiesc asemeni vechilor învățați sarea de pe cămașă (o parte din noi se evaporă?) Viața mea: o sare amară Scenă de vînătoare (cu leul în
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
Ion Paul Sebastian 1. cineva acolo mă așteaptă în barul de vizavi așteaptă mereu se rujează, își privește ceasul plictisită, ceasul ei crescut direct din frunte osul frontal vărgat cu orare se rujează - degetele ei ca două flaute, suflă vîntul în ele degete moi de argint, șade picior peste picior, soarbe cafeaua, ea coborîtă din oglinzi, roșie, întunecată, acoperită de fum semănînd leit cu o locomotivă împăturind
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
vînturi. cum stai în fereastră privind peste umăr iar dincolo, marea, val după val cearceafele umflate ale vîntului înaintînd, nisipul umed, scoici meduze-avortate ca niște bucăți de creier zvîcnind spasmodic în curtea abatoarelor, urlîndu-și mut rugăciunea din urmă piele și oase carbonizate acolo înspre ponton înălțînd un far fosforescent pentru întîmpinarea șalupelor în ceață un far din schelete de pescăruș de om și balenă, precum și alte mamifere acvatice la ponton luminînd acolo în ceață val după val și tu prinsă în cadrul
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
stînd în fotoliu, pîndind conturul tău ars în fereastră farul fosforescent, marea umflîndu-și cearceafele. vînturi pîndind umbra șalupei salvatoare tac. tu taci. glasuri biciuind pînă cînd țîșnește moartă dorința. 3. privește în jos, o, tu lună bălaie aceste zdrențe, aceste oase, acest marș care nu se mai termină pămîntul crăpat, nămolul roșu țîșnind și picioarele noastre afundîndu-se pînă la genunchi în sînge proptindu-ne de-aceste cruci, de-aceste morminte cum ne-am propti de propriile noastre oase, cum ne-am
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
aceste zdrențe, aceste oase, acest marș care nu se mai termină pămîntul crăpat, nămolul roșu țîșnind și picioarele noastre afundîndu-se pînă la genunchi în sînge proptindu-ne de-aceste cruci, de-aceste morminte cum ne-am propti de propriile noastre oase, cum ne-am răzima unul în arcuirea vertebrelor celuilalt, privește o clipă în jos, o, tu lună plină de zîmbete roua diavolului se usucă și rînjește pe ierburi de-acolo rînjesc și dinții lăptarului pornit acum două seri cel care
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
lăptar a încercat să fugă, a încercat să țipe precis cavalerul a fost, cel fără cap, zic copiii și pîndesc pînă noaptea tîrziu podul de peste ape o, tu lună bălaie privește și vezi cînd pornește alaiul cel nesfîrșit, marșul de oase și zdrențe copiii albesc, vara devine tîrzie în cer se trezesc fulgere, marșul va fi ne-ntrerupt șobolani uriași se înalță pe labele din-napoi și înalță urale carnea a fost proaspătă, ochii lăptarului privesc decupați din borcan o fată-șobolancă ia
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
arătat pernele ei din cauza părului roșcat asta îmi place la ea în anatolia cafeaua are mereu nevoie de cineva să vină în grabă să închidă ochii să-și frigă degetele mașină de tocat zic nimeni nu vede dincolo de fotografie caruselul oaselor lenea în pasta uscată la gura tubului nu mai e cald colțul mesei nici litera nici cuiul care se înfige în perete într-o totală anestezie nu mai zic pasăre mașină de tocat zic și amestec cărțile mama avea o
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
sînge scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur un flamingo de jar între fulgii vorbirii în castitatea de porțelan privirea botează încercările bărcilor de a ajunge în apele urcătoare în focul apos caravane de mucegai în oasele tale - crizanteme mișcate sub pete de sînge lupte se dau nopțile devin albe confesiuni tu ești purtat de raze în miezuri de aur unde se deschid guri întunecate neon în aripile coapte ale fluturilor licurici levitînd în lămpi vechi sîngele
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
întunecate neon în aripile coapte ale fluturilor licurici levitînd în lămpi vechi sîngele își ridică turnurile își coboară parașute prin vene timpanul vibrează ca un aeroport zgomot arhitectural durere de cercuri se ridică aripă cu diamante pulsînd în pupilă baioneta osului patrulează în reflexul străzilor zincul la întretăiere cu marile reculegeri corpuri înroșite în așteptare le vezi prin lentile prin valul călător al pereților suprapuse dansurilor cu muchii negre minuscule regimente prin oglinzi retine scufundate și steaguri de hîrtie în arhitectura
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
în vârstă decât el, și la vizita următoare l-am dus și pe Vinea la el. Bătrânul era întins la orizontală, avea o vertebră mâncată de tuberculoză, pe care o luase în închisoare, nu se putea ridica decât în capul oaselor. Știu că Vinea a mai fost o dată la Voiculescu, fără mine. S-au închegat, prin urmare, bune relații între ei. Da, se poate spune și așa, deși ei se cunoșteau dinainte. Numai că din bunii prieteni ai lui Voiculescu, cum
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
totul! Vei purta măștile și aprinsele steaguri vei fi stupid precum ierarhiile zeilor te vei izbi de ziduri ca păsările oarbe O repetiție-n zadar e totul! De departe se simte duhoareea de speranță stricată pătrunde frica în viscere în oase în politică în auz și oriunde se-ascunde primejdia sentimentele își caută o inimă de pripas zeii își văd mai departe de reumatismele lor în fiecare din noi un fugar își face penitența. O repetiție-n zadar e totul! Începutul
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
a scurs amintirile mele sînt ale tuturor oamenilor și amintirile tuturor oamenilor sînt ale Domnului la început era neființa treptele ei erau nefăcutul ale căror trepte erau amorful iar treptele lui era informul treptele informului era durul treptele durului era osul treptele osului era supunerea iar treptele supunerii era carnea treptele cărnii erau fagurii văzului și auzului și aguridele mirosului și gustului treptele acestora erau sentimentele treptele sentimentelor erau sentimentele treptele sentimentelor erau gîndurile iar treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
amintirile mele sînt ale tuturor oamenilor și amintirile tuturor oamenilor sînt ale Domnului la început era neființa treptele ei erau nefăcutul ale căror trepte erau amorful iar treptele lui era informul treptele informului era durul treptele durului era osul treptele osului era supunerea iar treptele supunerii era carnea treptele cărnii erau fagurii văzului și auzului și aguridele mirosului și gustului treptele acestora erau sentimentele treptele sentimentelor erau sentimentele treptele sentimentelor erau gîndurile iar treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele oglinzii gîndului
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
treptele lor sînt amestecul gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele sentimentelor erau gîndurile treptele acestora erau sentimentele și aguridele mirosului și gustului treptele cărnii erau fagurii văzului și auzului iar treptele supunerii era carnea treptele osului era supunerea treptele durului era osul treptele informului era durul ale căror trepte erau amorful treptele ei erau nefăcutul la început era neființa după ce tot timpul s-a scurs Timp atonal erupție în tuburi de orgă sub sigiliu de sunet
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]