8,628 matches
-
dumneavoastră arată foarte bine ! - Așa este, cu toate că ne-au fost alocate sume foarte mici, am reușit în timp optim să igienizăm cele două localuri ale liceului. Avem, de asemenea, și autorizația sanitară corespunzătoare! Prin urmare, și liceul, odată cu elevii, poate păși cu dreptul în noul an școlar! - Fără să se împiedice ? - FĂRĂ! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (132) Referință Bibliografică: ÎN CURSA PENTRU REFORMA MENTALITĂȚILOR (2) / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1099, Anul IV, 03 ianuarie 2014. Drepturi
ÎN CURSA PENTRU REFORMA MENTALITĂŢILOR (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361637_a_362966]
-
lipsit chiar și de cele mai plăcute vise ale sale! Atunci o viață întunecată și disperată îl așteaptă, viață fără bucurii, fără speranță! * În Marele Salon al Palatului Imperial o mulțime de candele își leagănă flăcările aprinse. Cei de față pășesc cu grijă, vorbind în șoaptă. Căci Împăratul gândește profund, iar mintea lui pregătește furtuni! Inima sa părintească și duioasă suferă, căci fiica lui cea mai dragă va fi trimisă departe de casa ei părintească, ca să locuiască într-o casă străină
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
cele mai multe ori, iubirea creștină însă, ne mângâie sufletele, fiindcă „nu există căldură decât în preajma lui Dumnezeu”. Criza lumii în care trăim este în primul rând o criză morală, nu știm cu adevărat cine suntem și pe ce cale trebuie să pășim. Denigrăm suportul dăruit, fructificat de întregi generații - Biserica, despre care Brâncuși spunea că rămâne pentru totdeauna locaș al meditației, denigrăm rolul ei, acela de a-i aduna pe ,,fiii risipitori” și de a le arăta adevărata cale pe care aceștia
ADEVĂRUL, IUBIREA ŞI FRUMUSEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351776_a_353105]
-
face ca ochiii să verse lacrimi în timp ce tu râzi, inima ta râde. Acea fericire ce parcă te face să cazi într-o transă delicioasă a râsului, culme supremă a desfătării. Într-o astfel de fericire a valsat tânăra până a pășit pragul casei. O casă ce demult ar fi trebuit să fie dărămată. Mai mult o cocinaba din chirpici așezată undeva în marginea orașului, cu geamuri mici ci mai degrabă ți-ar aduce aminte de casa memorială a lui Ion Creangă
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
ai grijă când te întorci, promiți? - Promit. Mihai o sărută ușor pe buze. -Noapte bună! - Noapte bună! Tânăra se îndepărtă răsuflând ușurată. O femeie când este cuprinsă de teama de a un-i fi descoperită o taină o cunoști după cum pășește. Pașii ei sunt reținuți de parcă i-ar fi mereu teamă să un fie strigată și să i se spună. “Stai. situ total despre tine!” Dar Mihai un putu citi nimic în gesturile ei. El o privi până ce intră în scara
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CĂLĂTORI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 771 din 09 februarie 2013 Toate Articolele Autorului călători El, călătorul viselor șarade, bolnav de ispitirea unui veac strângea nisipul albelor balade dar de iubire tot era sărac. Pășea în urma florilor-ispite și-ar fi dorit un zâmbet să îi dea, era mereu cu tâmplele albite de dor din el, de dor de ea. O, călătoare-a viselor frumoase, mai dă-mi cuvinte-n nisipit pridvor să le ridic cu
CĂLĂTORI de LEONID IACOB în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351860_a_353189]
-
este toxică. Plantația la care ne-am oprit avea mulți arbori încă tineri, neajunși la anii de exploatare, cum de altfel existau și alții care așteptau tăcuți transformarea lor în mobilă. Era îngrijită, curată, chiar am avut impresia că am pășit într-un laborator verde. Se găsea la baza unei coline în vârful căreia se vedea o casă. Câțiva copii ne-au privit preț de câteva clipe după care au alergat spre ea. Nu după mult timp o femeie a coborât
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
că se crease o chimie specială între noi, deoarece nu pilotam în fiecare zi aceeași pasăre de oțel. Dar... despre elicopterul preferat de mine, Alouette, pot spune că degetele mele îl cuprindeau într-o atingere fină, îi ceream voie când pășeam în interiorul său și-i aminteam mereu că pun viața mea în mâinile sale. Îl rugam să nu uite aceasta și să nu mă dezamăgească. Chiar funcționa, era modul în care ne întâmpinam la fiecare revedere. Îl consideram o parte din
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE- PARTEA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351916_a_353245]
-
din ele. Am plecat de acolo puțin intrigat de prezența bătrânului cu aer extravagant, atipic. L-am reîntâlnit la Râmnicu Sărat la o lansare de carte a lui Constantin Marafet. Marin Ifrim l-a prezentat: poetul Ion Nicolescu. „Bătrânul” a pășit în mijlocul sălii, conștient de efectul prezenței sale, ca un senator în amfiteatrul roman, ca un Socrate în Agora. A început să recite. Avea un timbru inegalabil „se repară Curtea Veche/ cu trufașele ei grote...”. "Te cunosc pe tine, mi-a
TIMPUL S-A OPRIT ÎN LOC PENTRU POET, AMINTIRILE DESPRE EL, NU! de TEO CABEL în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351932_a_353261]
-
clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartă Vrea s-ofere caraghios din puținul ce îl are o aromă caldă, un miros amețitor de verdeață și candoare albă, ca și gândul păcătos remarcându-ți piciorușele înalte ce pășesc victorios prin zăpada afânată peste noapte. Astea-s vorbe azvârlite-n astre Șoapte stârnite din lună când universul străbate prima zi de primăvară! Referință Bibliografică: Ghiocelul imperfect / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 790, Anul III, 28
GHIOCELUL IMPERFECT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351992_a_353321]
-
iar și iar? Contează ceea ce ducem cu noi în suflet. Chiar dacă zilele aleargă nemiloase fără să îl văd, gîndul la el îmi dă străluciri în ochi și unduire caldă în glas. Chiar dacă nu are cum să îmi mai vadă izbậnzile, pășesc cu grijă și cu folos, așa încật să fiu sigură că ar fi mîndru de mine. Și chiar dacă nu îl găsesc lậngă mine cậnd plậng sau rậd, mă agăț de nebunia clipelor cậnd mă strîngea în brațe, întors acasă după
AUTOR GEORGIANA ELENA FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352322_a_353651]
-
se puteau lăți și îngusta. Intrarea pe hol se putea face pe o ușă larg deschisă, lată cât holul, și care, deși nu o vedeam știam că este pliată în peretele din stânga. Puteam să intru numaidecât, foarte simplu, doar să pășesc, întrucât holul pornea chiar de lângă patul meu. Înainte de a face pasul ca să intru pe hol, urmăream cum, din ce în ce se conturează forma ușii. Nu mă mira forma ei, dar îmi dădeam seama că nu mai văzusem niciodată așa ceva
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
acasă. Nu-i așa?, se zburli el aruncând o privire ucigătoare lui Emil și oamenilor acestuia. - Eu zic să începem petrecerea, schimbă delicat Elena subiectul. Cu ce începem? Vals? Atmosfera se destinse, iar Elena își luă soțul la braț și păși în mijlocul ringului de dans. Sala arhiplină se opri în loc, iar muzica încetă. În clipa imediat următoare toată lumea se retrase pe margine, lăsând loc noii perechi sosite. Un ropot se aplauze sparse tăcerea, iar dirijorul făcu o plecăciune adâncă: - Bună seara
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
o operă cu răsunet în lumea muzicii internaționale, compusă în urmă cu un secol de către compozitorul român Iosif Ivanovici. Au urmat aplauze și urale îndelungi, apoi o liniște suavă învălui sala. Primele acorduri începură să se facă auzite, iar Elena păși prima pe ringul de dans, foșnindu-și rochia de mătase, ca o ispită dulce adusă valsului nemuritor. Bărbații o sorbeau din ochi, iar Nicu se simțea mândru că femeia asta frumoasă îi aparținea în totalitate. Era a lui de o
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
artă pentru artă. Oare mai există Artă pentru Artă după 50 ani de artă cu tendință urmați de 25 ani de tranziție? Cu alte cuvinte se va sfârși cândva tranziția pe care o reînnoim la fiecare 4 ani spre a păși din bine în mai bine? Dar să lăsăm politica. Este prea actuală ca să merite păstrarea pentru copii copiilor noștri amintirea ei. Sunt născut în București prin 33, botezat Ortodox de mama. Dar mă simt mai aproape de etnia tatălui născut în
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352356_a_353685]
-
unii de alții să se susțină, creează o impresie covârșitoare de catedrală la dimensiuni uriașe. De fapt, te simți cumva ocrotit, nu zdrobit de frumusețe, nici de dimensiuni, care totuși te fac să tresari la vederea lor, te fac să pășești cu pietate, să simți că faci parte din ceva mult mai important decât tine. Nu mă mir să aflu că una din religiile japonezilor, shintoismul, care proslăvește divinitatea din orice lucru, a fost inițiată aici. E așa o măreție că
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
Iar pentru toți ce m-ați iubit/ Am fost un vânzător de vise.”(Scrisoare ). Expresia barocă ascunde în spatele virtualității o percepție duioasă cu alunecări spre o tristețe a timpului ce trece:”Să-mi fie drumul luminat și sferic/ Când voi păși cu tine-n întuneric,/Să-mi spui că mă iubești, în șoapte,/ și-am să te-aștept și dincolo de moarte.“( Rugăndu-mă le cer ). Poetul este uneori și șugubăț strecurând glume ce înviorează versul.Epigramistul nu se dezminte:” Iubito, - au înflorit
GAVRIL MOISA ZÂMBETUL CLEPSIDREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352390_a_353719]
-
ne prezintă povestea Emmei ca pe un film cu secvențe ce alternează de la prezent la trecut și invers. Eroina, pentru că Emma este într-adevăr o eroină, se sacrifică, dar nu cedează să lupte cu obstacolele vieții și societatea în care pășise. Astfel, ajunsă în Germania cu soțul său, Erich, stigmat de un handicap și căruia îi trebuia o proteză pentru piciorul amputat, dar care mai era și pretențios, reușește să găsească o slujbă pe bani puțini, prin intermediul altei românce care lunar
DRAMA ROMÂNCELOR DIN STRĂINĂTATE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352409_a_353738]
-
Pășesc gânditoare printre copacii tăcuți...; dacă m-ar întreba cineva în acest moment, la ce gândesc, nu aș ști ce să răspund... sau poate aș răspunde, gândeam la soare și mă întrebam, cât timp va mai străluci pe cer; poate gândeam
O LUME...IREALĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352426_a_353755]
-
de astrul hrismosului, prin care el trăia revelația înainte de toți cei care erau și urmau să vină. Acei „fiori de nebunie” nu sunt altceva decât negrele lui presimțiri față de o lume dezgolită de adevăr, viziuni în care „O umbră mormăind pășește... / E om... atât, și e destul” (Crize, 1965:134) sugerează chinul omului care se dorește viu însă ascuns de noapte geme firav, supus de lume să trăiască ca o umbră a nopții. Teama de a se întâlni cu poetul-om
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
înțelege versul, el crede că în noapte răul se va distruge până la ivirea zorilor și, de aceea, izvorul său de inspirație se ivește în noapte: „Culori, și fum de toamnă, plâns de poet, / Apa e rece, frunzele plouă - / Vorbește încet, pășește încet, / Că totul cade cu o jale nouă” (Belșug, 1965:135), așteptând printre cei trecuți umbrele, pentru că „jalea nouă” aduce trecerea în lumea umbrelor a unui alt sortit. Cel de-al patrulea catren al poeziei „Belșug”, pe care poetul o
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Privind, spre înălțimile tale alpine, Vulcanii, diamant neșlefuit renasc! M-am transformat apoi într-o nimfă Și m-am strecurat ușor printre vulcani, Privind fericită cum sufletu-ți triumfă, Fiind în mijlocul mulțimilor de fani... M-am bucurat, privind seninătatea Când pășești prin mijlocul naturii, Printre migdali, îți uiți singurătatea Și o clasezi, dând frâu liber culturii... Domolit-am, stingând focul pasiunii, Oprind delirul în care mă găseam, Am relaxat momentul rațiunii Și-n prieteni de suflet renășteam... Referință Bibliografică: PRIETEN DE
PRIETEN DE SUFLET de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352572_a_353901]
-
îmbrăcat inadecvat anotimpului și mediului în care lucram, dar colegii l-au înconjurat cu dragoste, cu curiozitate și cu mai multă înțelegere decât mi-am închipuit, făcându-mă să mă rușinez eu de abandonul acelui drum pe care el a pășit hotărât. Îi povesteam cu interes bătăliile politice pe care le-am dus cu comuniștii, eforturile uriașe pe care le făceam pentru a-i convinge să accepte o cât de mică deschidere și liberalizare a societății. Dar pe el lucrurile astea
ATHOSUL NEAMULUI MEU (2) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350410_a_351739]
-
modernă, elegantă, civilizată și primitoare a constituit primul șoc suferit la reîntâlnirea cu legendara insulă a Afroditei; lăsasem în 2008 o aerogară destul de modestă, care semăna la vremea aceea cu un simplu hangar și iată ca la început de 2011 pășeam într-o clădire absolut deosebită și cu servicii la înalte standarde, așa cum „dă bine” pentru o țară a Uniunii Europene. După ce-am trecut de ghișeul în care s-a consumat etapa formalităților vamale am ajuns în sfârșit să-mi
CIPRU (1) – ŢARA ÎN CARE MITUL AFRODITEI ESTE ÎNCĂ VIU! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350492_a_351821]
-
Acasa > Impact > Scrieri > PÂINEA Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1240 din 24 mai 2014 Toate Articolele Autorului Pâinea Pășesc cu emoție în primul magazin de pâine și rog curajoasă vânzătoarea: - O pâine vă rog! - De care să fie: albă, neagră, specialități ? După câteva secunde de gândire : - Obișnuită, cea mai obișnuită pâine! - Deci nu vreți specialități, toată cealaltă este obișnuită
PÂINEA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350538_a_351867]