4,130 matches
-
decât pe mine" i-a răspuns el. "Cum te sacrifici numai pe tine? Crezi că se vor mulțumi să se răzbune împotriva ta? Ei știu că eu știu. Și că și copiii au auzit. Dacă nu te astâmperi, o vom păți cu toții. Și nu-mi pasă de mine, înțelegi? Dar pentru nimic în lume nu voi admite să pui în pericol viața și viitorul copiilor. Crezi că după ce dresorii îți vor plăti ție ce au de plătit, copiii vor avea liniște
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pasiuni nebunești. Numai că eu în zadar mă avântam. După o vreme ajungeam de unde am plecat. Pe peron, domnilor. Blestemat caracter. Totdeauna m-am reîntors pe peronul meu să reîncep să aștept și apoi să mă apuc de altceva. Așa pățește cine e și șobolan și sfânt. Nu se pricepe unde să-și așeze cortul. N-am fost nici resemnat, pentru că n-am renunțat niciodată cu totul să mă uit spre pădurile care se vedeau de pe peroanele mele, și nici nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a distrat aruncând un pumn de noroi peste sexul ei. Un alt îmblînzitor, în care l-am recunoscut pe bondoc, s-a apropiat de mine și mi-a spus cu o voce rece: Dacă te mai prind pe aici o pățești". Nu m-am mai dus în mlaștină decât atunci când am căutat-o pe Eleonora. Într-una din zile, cerul s-a înnegrit violent, de furtună. Nori amenințători și sumbri se târau în direcția gării. Tremurând, Eleonora mi-a spus că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și eter. Până să-l aducă, am pătruns în camera ei și am așezat-o pe Mihaela în pat cu toate precauțiunile. Tocmai atunci a venit și Dorina cu eterul. (Avea suflet bun bătrâna croitoreasă.) ― Biata fată, ce-o fi pățit sărăcuța! Fir-ar a dracului de scară, aia e pacoste, nu scară. Toți o să ne spargem capetele cu dărăpănătura asta, sparge-și-ar capul proprietarul! Am lăsat-o să bombăne în continuare și m-am strecurat afară. M-am dus
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
anilor Mihaelei), dar el cel dintâi dădu bir cu fugiții, ducîndu-se la culcare pe două cărări. Rămași singuri am mutat petrecerea în grădină continuînd-o sub umbrela teiului (ploaia stătuse între timp). ― S-a făcut târziu, i-am șoptit Mihaelei. Nu pățești nimic acasă? ― Soră-mea e în deplasare și nu se întoarce decât poimâine. O, ce bine! Atunci poți rămâne oricât, fără nici o grijă. Am mai destupat o sticlă. Se făcuseră cinci și până la douăzeci și una aveam de străbătut un drum lung
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sânt plecați toți în păr. Numai eu am rămas să mă prăjesc aici toată vara. ― Dar, încolo, ce noutăți? Am văzut că aveți un chiriaș nou, l-am întrebat cu intenție. ― Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". ― Ce-or fi pățit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. ― Aia mică (era vorba de Mihaela), nu-i prea pria atmosfera. Slăbise ca o scândură. I-am mai pus câteva întrebări ca să aflu adresa Mihaelei, dar Charlot habar n-avea. L-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la Salvare. O frică paralizantă m-a înlemnit... Am învins-o până la urmă, căci îndoiala era mai greu de îndurat. Nimic. Cineva de acolo m-a sfătuit să mă adresez Prefecturii de Poliție. ― Pentru numele lui Dumnezeu, ce-o fi pățit? strigam tulburat cu glasul gândului. Și tocmai astăzi de aniversarea ei! O pacoste ca asta mai rar! Mă înăbușeam în casă. Nori groși de fum inundau odaia și nu mai puteam suferi nici fumul. M-am îmbrăcat să ies. ― Plecați
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru un spectacol la care dumneata zici că nu se poate intra. Dar ce-i aici, Vasilică, întreabă atras de voci și de întâmplare însuși posesorul celebrului nas, Tănase. S-a anunțat cutremurul? Vin turcii? C-o fi, c-o păți ne ascultă povestea repetată cu drumul, cu lupii și rechinii de sub gheață, surâde larg și spune replica pe ca re n-am s-o uit toată viața: Vasilică dragă, pentru domnul și domnișoara învățătoare cele mai bune locuri la lojă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
păcate Gladkov se credea sergent major și voia să facă căprărie cu noi. Mai ales cu Steluța. Îi imputa, spre exemplu, că n-a vrut să defileze, doar ea și clasa ei, la 10 mai. C-o fi, c-o păți, până la urmă a defilat întreaga școală prin fața inspecției. De aici, de la altele, reclamațiile directorului curgeau în valuri către Revizoratul școlar Ismail și Inspectoratul școlar general Galați, reclamațiile având și aprobarea primarului Demirov. Nu se cerea altceva decât să fiu dat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Trebuie lăsați să-și aducă răul pe care-l doresc. Se pare că nu mi-am pierdut, cu anii, ușurința de a mă repezi cu capul înainte, fără să judec prea mult. Ceea ce e curios pentru un ipohondru. Dacă aș păți ceva, aș fi judecat foarte aspru, fără îndoială. S-ar găsi, cu siguranță, cineva care să spună: Și-a căutat-o singur". Mă întorc și ies pe plajă, fiindcă nu mai rezist. Nisipul fierbinte îmi dă o senzație plăcută, care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o vorbă. Au așteptat toți, îngroziți, cu ochii la Apolonius, până ce acesta a strigat, acum și mai tare: "Efesieni, împăratul a fost ucis chiar în clipa aceasta". Efesienii au crezut că filosoful delira și s-au temut să n-o pățească fiindcă ascultaseră asemenea vorbe, fără să se indigneze, dar ștafetele le-au adus mai târziu vestea că, într-adevăr, Domițian fusese omorât de liberții săi, la Roma, chiar în ceasul de amiază când Apolonius își ținuse discursul. Întâmplarea aceasta a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e mai uman decât New York-ul și decât Los Angeles. Aici poți să respiri, să te plimbi, să "flanezi", cum zic francezii. Nu te simți nici strivit, ca la New York, nici pierdut într-o nebuloasă (ca în stepele rusești), cum pățești în capitala Californiei. E un oraș foarte urban în maniere și foarte anglosaxon în aspect. Cam rece, cam auster, pentru cineva care vine de la porțile Orientului, de o seriozitate britanică, ușor snob, ușor puritan, cu morgă, în pofida multor clădiri vechi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Se aud mașini din spate, claxonând. Nick se dă jos să le explice că suntem în pană. Umbrela se dovedește acum providențială, căci plouă cu găleata. Reîntors în mașină, încearcă din nou. În zadar. Motorul nu vrea să pornească. Am pățit asta, deseori, acasă, cu Dacia mea, dar cu un Chevrolet, în America supertehnicizată, nu mă așteptam să rămânem, imobilizați, în mijlocul străzii. Alte mașini claxonează în spate deoarece ne aflăm pe banda din centru, în fața semaforului. Cum vom ieși din încurcătură
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
poate fiindcă n-o văzuse de mult. Rim sta țeapăn, și cei doi gemeni, prezenți, când o văzuse, făcuse laolaltă o singură grirr.j-iî. Nory observă că Sia se uită sașiu. Înainte aproape de a da bună ziua, întrebă: - Dar ce a pățit dumneaei la ochi? Rim puse ochii lui miopi și admirativi asupra ochilor mici și cafenii ai fetei, care, în adevăr, momentan avea privirea nițel încrucișată, din sforțarea de a se ascunde și preface în fața musafirei nedorite. Rim, firește, constată că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cum executanții tocmai se retrăgeau, Nory, ocupată cu ceaiul cu gura plină de un eclair, le făcu gesturi de adio, opri însă pe Mini cu semne desperate. - Tu rămîi! zise. Gând fură singure ele trei: - Acum să povestesc ce am pățit cu tâmpiții. - Nory a întîlnit deunăzi pe frații mei, explică Elena. Eu nu i-am văzut încă și nici nu vreau. E lucru trist când ții așa de mult la familie să fii astfel lovit de pretutindeni de ai tăi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
duse într-o rezervă,în care mai erau patru pacienți. Lache se ridică din scaunul cu rotile. Întreabă: și-acum, ce fac? Stai pe patul acela, până când va sosi, cineva, care să-ți dea răspuns la întrebarea pusă. Ce-ai pățit, fu întrebat, de careva, dintre cei prezenți. Nimic. Păi, atunci, de ce ești aici? M-au apucat, niște nebuni, din garaj, și m-au adus aici. Zicând că-s înghețat și beat. Dar, după câte se vede, nu ești. Nu sunt
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
luni și pe urmă la școală, așa e viața, toți copiii cresc, toți se Întorc... Toți se Întorc acolo unde s-au născut, cîntă Carlos, țuguindu-și buzele, parcă beat de bucurie, arătîndu-i avionul, Încîntat la culme, „acum să nu pățim ca Jorge Chávez“, spuse, numai ca să spună și el ceva, „numai de-ar ateriza cu bine, haide, pregătește-te să-i spui mamei tale: bine-ai venit“. Nu putea să-și țină gura, sau să stea liniștit, nu-l lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trezi amintirile. De aceea, Nilda, Închizîndu-se În camera ei, a plîns cu hohote toată noaptea dorindu-și din toată inima s-o vadă Întorcîndu-se pe Vilma. Pe urmă a Început să strige printre sughițuri: de ce să se Întoarcă Vilma? Ar păți același lucru. Bine și cu ei ce-o să se Întîmple? Nimic; nu se mai Întîmpla nimic, În afară de faptul că Julius avea să se ducă la prima Împărtășanie și trebuia să Învețe bine lecțiile și fusese chemat să stea la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
da mîna cu toți. Cineva Îi oferi o țigară și el și-o aprinse. Atîta fum, atîta cacao fierbinte, atîtea conversații i-au coborît pînă la urmă pe copii pe pămînt Într-un picaj vertiginos. Dar au căzut fără să pățească nimic: de Îndată ce le-au Îngăduit să se ridice de la masă, au Început să schimbe Între ei gravurile comemorative și bineînțeles că s-au găsit unii care să susțină că ale lor erau mai grozave, a mea e mai frumoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau Înstăriți, totul era În regulă). Dar uite că frații Arenas stăteau În Chorrillos. Nimeni nu-i invita la ziua lui onomastică, dar, În același timp, cum erau doi și foarte uniți, n-au ajuns niciodată de rîsul celorlalți, cum pățise Cano, care, În urmă cu cîteva zile Îi ceruse Roșcovei o bomboană de ciocolată pe datorie și Întreaga clasă a izbucnit În hohote. Cano nu era de loc chibzuit, Își etala sărăcia și călca mereu În străchini: ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sugarul Începuse să scîncească și cerea să fie luat În brațe, iar maică-sa nu mai reușea odată să-și lege la loc batista aia scîrboasă. Acum trebuia să se Întoarcă spre prima bancă pe partea cealaltă; la fel a pățit cînd a trecut din nou prin dreptul băncilor din spate: au mai fost trei cu banii ținuți În legături și părintele cîntăreț spuse: să cîntăm de la pagina treizeci și trei și tocmai femeile astea scoteau niște zbierete Îngrozitoare cîntînd iubiți-vă unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tinere! Nu știu cine e prietenul tău Albinețu și nici nu mă interesează! — E unul din lucrătorii de la șantier, spuse Susan, cu tonul celui care e la curent cu tot. Ai fi putut să mori din vina acestui om, darling! — N-am pățit nimic, mi-a fost ușor să urc. — Și la fel de ușor ar fi fost să mori! Destul cu lucrătorii tăi! Să nu mai aud că treci pe la șantier! Trebuie să-i spun arhitectului că e pentru ultima oară! Și pe băiețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucruri despre care ei vorbeau cînd se făcea Întuneric și erau singuri... „Du-te la băieții care stau acolo și spune-le să-mi dea o țigară“, Îi spuse neisprăvitul de Manolo, fără să se gîndească la ce putea să pățească bietul Julius din cauza lui, din cauza derbedeilor din cartierul Marconi. Julius, care era pentru prima dată Îndrăgostit lulea de o fată care nu era nici de vîrsta Cinthiei, nici de vîrsta maică-sii, nu pricepu În primul moment ce-i cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
respirația, moartă de frică, nu Îndrăznea nici măcar să se apropie. Doar Julius rămăsese Încremenit locului și putea să vadă că străinul nici nu se lovise cu capul de dalele din fundul bazinului, nici nu-și spărsese capul și nici nu pățise nimic. La Început se speriase puțintel văzînd că se oprește În partea cu apa cea mai adîncă și rămîne acolo parcă meditînd, pînă cînd păru că a luat o hotărîre și Începu să Înoate pe la fund spre partea cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de zăpadă în care au aterizat, copiii privesc în jos. Mașina lor s-a făcut mii de bucățele!... S-au dezmeticit cu toții. Se scoală din zăpadă și fiecare privește, mai întâi, la sine însuși, apoi la ceilalți. Nimeni n-a pățit nimic. ,,Numai de noroc să nu se plângă omu” ,, Da, mă, așa e cum zici” ,,Că, dacă n-aveam un dram de noroc, era vai de ciolanele noastre” ,,Păcat de bob! Dar o să-l facem iar ca nou!” ...IV.1
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]