3,151 matches
-
mai plină de războaie urmată de pericole externe venite atât din partea triburilor baltice, care atacau dinspre sud, dar și de peste mări. Câteva sögur scandinave fac referire la campanii de pedepsire împotriva Estoniei. Pirații estoni efectuau raiduri similare împotriva vikingilor. „Năvălitorii păgâni” care au devastat orașul suedez Sigtuna în Evul Mediu Timpuriu, în 1187, erau estoni. În primele secole din era noastră, au început să apară subdiviziuni politice și administrative în Estonia. Au apărut astfel două unități majore: provincia (în estonă: "kihelkond
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
cel mai înalt oficial, regele sau un „bătrân”. Până în secolul al XIII-lea, în Estonia au apărut următoarele "țări": Revala, Harjumaa, Saaremaa, Hiiumaa, Läänemaa, Alempois, Sakala, Ugandi, Jogentagana, Soopoolitse, Vaiga, Mõhu, Nurmekund, Järvamaa și Virumaa. Estonia și-a păstrat religia păgână, centrată în jurul unei zeități denumite Tharapita. Cronica lui Henric din Livonia menționează pe Tharapita ca zeu suprem al oeselienilor (locuitori ai insulei Saaremaa), și ca fiind cunoscut și triburilor vironiene din nordul Estoniei. Oeselienii (în , singular: "saarlane") erau un subgrup
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
ci din Carpi, Daci liberi izgoniți de Goți în secolul al IV-lea spre Balcani. Bizantinii se numeau pe ei înșiși Ρωμαίοι - Romaioi sau Romei, prin care se deosebeau de vechii Έλληνες - Elini, care, în înțelesul lor, însemna „greci antici păgâni”. Istorici precum Hélène Ahrweiler au evocat de o formă de „conștiință națională”, ca cetățeni ai "Ρωμανία" ("Romania", așa cum se numea oficial Imperiul Bizantin), sau mai bine spus o mândrie de a fi cetățeni ai Imperiului, împărtășită mai ales de intelectualii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
adresată guvernatorilor provinciilor din Asia Mică și din Răsărit în care li se explica și li se indica cum să-i trateze pe creștini, având de atunci drepturi egale cu păgânii. Clerului creștin i s-au arcordat privilegiile recunoscute preoților păgâni, membrii lui fiind scutiți de plata taxelor și de datoriile față de stat, de serviciile în folosul statului care puteau să-i abată de la îndeplinirea obligațiilor lor religioase, având drept de imunitate. Fiecare om putea să-și lase proprietatea drept moștenire
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sancționate de judecători civili. Privilegiile judiciare măreau autoritatea episcopilor în societate. Biserica se îmbogățea material prin daruri în proprietăți funciare, provenind din resursele statului, sau prin donații de bani și grâne. Creștinii nu mai erau obligați să participe la sărbătorile păgâne. Influența creștină a îmblânzit pedepsele pentru criminali. Constantin a construit multe biserici în imperiu, în Antiohia, Nicomedia și în nordul Africii, precum și în peninsula italică, ca Bazilica Sfântul Petru din Roma și Bazilica Sfântul Ioan din Lateran fiindu-i atribuite
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fondeze noua capitală, iar în 325, a început construirea clădirilor principale. Împăratul, cu lancea în mâna, a trasat conturul suprafeței orașului ghidat de divinitate . Au fost aduși lucrători din toate părțile, precum și materiale, iar pentru înfrumusețare, au fost folosite monumente păgâne din Roma, Atena, Alexandria, Efes și Antiohia. La lucrări au participat chiar 40 000 de goți "foederati". Noii capitale i s-au atribuit privilegii comerciale și financiare pentru a atrage populația în număr cât mai mare. Pe 11 mai 330
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
politică religioasă a tatălui său manifestată în ultima parte a vieții sale, fiind de partea arienilor. Constantin si Constans n-au supraviețuit luptei, iar Constantius s-a proclamat împărat sub numele de Constanțiu al II-lea. A decretat ca templele păgâne să fie închise și a interzis aducerea de jertfe sub amenințarea cu moartea și confiscarea averii. A poruncit înlăturarea altarului Victoriei din Senat și multor alte monumente considerate “păgâne”. Scutirile clerului au fost extinse, episcopii fiind exceptați de la procesele civile
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
sub numele de Constanțiu al II-lea. A decretat ca templele păgâne să fie închise și a interzis aducerea de jertfe sub amenințarea cu moartea și confiscarea averii. A poruncit înlăturarea altarului Victoriei din Senat și multor alte monumente considerate “păgâne”. Scutirile clerului au fost extinse, episcopii fiind exceptați de la procesele civile. A purtat titlul de Pontifex Maximus. Deși s-a pronunțat radical împotriva păgânismului, nu a alungat vestalele și preoții din Roma și chiar a poruncit alegerea unui preot pentru
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
pe oameni să participe la aducerea jerfelor după cum scrie Ieronim. Creștinii erau destituiți din posturile civile și militare, fiind înlocuiți de păgâni. “Labarum-ul” lui Constantin a fost desființat, iar crucile de pe scuturile soldaților au fost înlocuite cu vechile simboluri păgâne. A inițiat reforma școlară, numind profesori în principalele orașe ale Imperiului, fiind aleși și aprobați de către împărat, susținând că cei care vor să predea trebuie să fie oameni cu caracter integru și să nu aibă opinii incompatibile cu spiritul statului
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de îmbunătățirea administrației și legislației, de limitarea abuzurilor și a fiscalității excesive. S-a dovedit a fi un bun împărat creștin, restaurând privilegiile date clerului creștin oferite de către Constantin. Adept al ortodoxismului nicean, manifestă în același timp toleranță față de cultele păgâne. În 367 îl numește pe fiul său minor Grațian coîmpărat. Acesta a fost împotriva păgânismului și arianismului . A distrus Altarul Victoriei din Casa Senatului. A participat alături de Teodosiu la alungarea goților din Balcani în războiul gotic (376 - 382). Între timp
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
masacrat pe cetățenii ce se răzvrăteau violent. Teodosiu însuși a fost nevoit să-și recunoască vinovăția în mod public și și-a făcut pocăință impusă de Ambrozie. Teodosiu a interzis sacrificiile, ghicitul viitorului în intestinele animalelor jertfite și frecventarea templelor păgâne, multe fiind închise, altele fiind folosite de către stat, altele fiind dărâmate și distruse, inclusive comorile și obiectele artistice valoroase, ca faimosul temple al zeului Serapis, Serapeum. În 392, Teodosiu a promulgat un ultim edict pentru interzicerea definitive a sacrificiilor, arderii
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
au răspândit. Dar a purtat o victorie finală asupra păgânismului. Păgânismul a încetat să mai existe că un întreg organizat chiar dacă mai existau indivizi, familii sau grupuri isolate ce nutreau în taină la trecutul iubit al religiei lor muribunde. Școala păgână de la Atena și-a continuat existența, iar studenții ei studiau în continuare literatura clasică. Pe lângă chestiunea religioasă, Teodosiu a avut de înfruntat problema goților. În 378, însuși împăratul Valens a fost ucis în bătălia de la Adrianopol. Drumul spre capitală le
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
preluase stăpânirea asupra orașului, nu a putut fi capabil să se mențină pe poziție și la plecarea să din oraș, a izbucnit o revolt în urmă căreia mulți goti au fost uciși. Arcadius l-a trimis pe Fravita, un got păgân, să-l învingă pe Gainas. Gainas a încercat să scape, refugiindu-se în Tracia, dar a fost executat de huni, iar capul său a fost trimis în dar împăratului. Fravitta a primit funcția de consul. Problema goților a fost rezolvată
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ajuns prin intermediul Anei o serie de icoane și vase liturgice. În 988 a avut contacte cu Sfântul Imperiu Roman, khazarii mozaici și bulgarii musulmani de pe Volga, și până la urmă s-a creștinat pe rit ortodox. Vladimir a ordonat distrugerea idolilor păgâni și a inițiat seria de botezuri a populației la Nipru. Rusia a intrat în sfera de influență bizantină, consolidând supremația patriarhiei ortodoxe bizantine în Europa răsăriteană. În timpul împăratului Constantin Monomahul au mai avut loc tensiuni după ce rușii au inițiat o
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Ultimul împărat care a controlat întregul imperiu a fost Teodosie I. În cele din urmă, imperiul a fost împărțit în două imperii:Imperiul Roman de Apus și Imperiul Roman de Răsărit. Creștinismul a devenit religie oficială a imperiului, iar cultele păgâne au fost interzise și au dispărut treptat. Tot în aceeași perioadă, invaziile repetate ale popoarelor migratoare au afectat imperiul din anul 376. Aceste invazii timpurii au marcat începutul sfârșitului pentru Imperiul Roman de Apus. În Extremul Orient, Coreea s-a
Secolul al IV-lea () [Corola-website/Science/296777_a_298106]
-
apreciază istoria omenirii ca pe o evoluție a cetății terestre, a oamenilor ("civitas terrena"), ce aspiră spre cetatea lui Dumnezeu ("Civitas Dei"). Augustin identifică Cetatea lui Dumnezeu cu Biserica. El explică decăderea Imperiului Roman prin faptul că devenise un loc păgân, care a trebuit să facă loc Cetății lui Dumnezeu, adică Bisericii. Sf. Augustin s-a născut la Tagaste (astăzi Souk Ahras), Numidia, în nordul Africii, în anul 354. Tatăl său, Patricius, era păgân iar mama sa,(Sfânta Monica), era o
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Roman prin faptul că devenise un loc păgân, care a trebuit să facă loc Cetății lui Dumnezeu, adică Bisericii. Sf. Augustin s-a născut la Tagaste (astăzi Souk Ahras), Numidia, în nordul Africii, în anul 354. Tatăl său, Patricius, era păgân iar mama sa,(Sfânta Monica), era o practicantă exemplară a creștinismului. Educația elementară a lui Augustin, primită în orașul natal, era creștină. A învățat mai apoi la Madaura și Cartagina. Aici a intrat pe drumul păcatului, după cum spune în Confesiuni
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Peste doi ani, la 30 martie 1618, domnitorul Radu Mihnea întărește lui Condrea cămărașul (dregător la cămara domneasca) satul, care fusese a lui Ceacarlo Grecul și a rămas pustiu 25 ani „pentru că este la marginea țării și este în drumul păgânilor tătari”. Condrea a dat domnitorului 300 de galbeni. Din conținutul documentului reiese că înainte de 1593 Ceacarlo Grecul l-a cumpărat de la mănăstirea Galata său l-a primit că danie domneasca. La moartea lui Ceacarlo, neavând urmași, domnitorul Ștefan Tomsa (11
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
comunitari. În acest mod coeziunea internă a comunității a crescut constituindu-se ca primă etapă în evoluția către formal a viitoarei obști sătești cu o structură funțională proprie în cadrul căreia abișnuințele, cutumele, datinile etc. vor sedimenta tradiția - acest adevărat zeu păgân ce va polariza practicile tuturor membrilor. Cum însă, aspectele economice au un rol bine definit în menținere a funcționalității sistemului social, toate aceste mutații au evenit în funcție de ritmul și gradul transformărilor corespunzătoare în planul sedentarizării. Mai precis, în relație deproporționalitate
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
critica, "unul dintre profeții industrialismului". Mai scrie apoi și alte romane (printre care "Gudrun"), care apar concomitent cu publicarea, în continuare, a povestirilor și legendelor din Himmerland. Adversar fățiș al creștinismului, Johannes Jensen ar fi vrut să reînvie serbările epocii păgâne, volumul său "Anotimpuri" cuprinzând și câteva cânturi menite să substitue cânticele bisericești. Printre operele sale cele mai originale se numără micile eseuri în proză reunite sub titlul "Mituri", din care nouă culegeri se succed între anii 1907 și 1940. După ce
Johannes Vilhelm Jensen () [Corola-website/Science/301449_a_302778]
-
de unele învățături ale credinței creștine, fie le falsificaseră. Pentru a mări prestigiul sistemului ecleziastic apostat, păgânii erau primiți în biserici fără să fie regenerați prin credință și li se permitea să-și păstreze, în mare parte, semnele și simbolurile păgâne. Astfel, Tau sau T, în forma cea mai frecventă cu bara transversală lăsată mai jos, a fost adoptat ca simbol al crucii lui Cristos.“ — An Expository Dictionary of New Testament Words, de W. E. Vine (Londra, 1962), p. 256. „Este
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]
-
acestui manuscris se bazează dealtfel parțial pe opera lui Ovidiu, asemeni mult mai răspânditelor comentarii „moralizatoare” ale sec. XIV, care interpretează unele din „Metamorfoze” într-un sens tipologic, ca prefigurări în cadrul escatologiei creștine. Acest tip de manuscrise permite reprezentarea miturilor "păgâne" într-o măsură necunoscută până atunci. În perioada umanismului tema devine o dată cu primele ediții ilustrate ale “Metamorfozelor” lui Ovidiu de sine stătătoare, își pierde toate conotațiile impuse de exegeza creștină. Deja din sec. al XV-lea Orfeu devenise în Italia
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
în 980. Ca prinț al Kievului, cea mai mare realizare a sa a fost creștinarea supușilor săi, proces care a început în anul 988. Cronicile rusilor consemnează că, atunci când Vladimir a hotărât să adopte o nouă credință în locul vechilor credințe păgâne idolatre ale slavilor, el și-a trimis cei mai de încredere sfătuitori în diferite părți ale lumii. După ce au luat contact cu creștinii catolici, evreii și musulmanii, emisarii au ajuns în cele din urmă la Constantinopol. Aici ei au fost
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
Aoș !” Nu se cunoaște semnificația acestor cuvinte. Turcu Petru Ponoran, cantor la biserică, povestea că era legat de această seară, dinainte de arestarea Domnului Isus, când acesta înainte de începerea patimilor s-a rugat Tatălui Ceresc. După alții ar fi un obicei păgân al dacilor, persistent și în epoca creștină. După sărbătorile Paștelor, până la Rusalii aveau loc Nedeile, în fiecare duminică în alt sat din această parte a Văii Streiului. Acestea erau serbări ale întregului sat, când rudele împrăștiate pe alte meleaguri veneau
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
acestora împotriva bizantinilor. În cele din urmă, după ce au fost înfrânți si decimati de mongoli în bătălia de la Kalka, cumanii s-au apropiat mai mult de unguri, de la care o parte din ei au primit creștinismul catolic (1227), ceilalți rămânând păgâni. Pentru cumanii creștinați catolic, în Moldova activa episcopatul cuman, înființat mai înainte (prima mențiune 1217) pentru propagarea catolicismului în acele locuri, dar acțiunea are loc în mod organizat abia la creștinarea cumanilor și pus în 1227 sub protectorarul Ungariei. Au
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]