35,668 matches
-
că da. VULPEA: Și-apoi, privește. Vezi tu, colo, lanul de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie, grâul nu mi-e de folos. Mie, lanurile de grâu nu-mi aduc aminte de nimic. Și asta-i trist. Însă tu ai părul de culoarea grâului copt. Va fi, de aceea, minunat când mă vei îmblânzi! Grâul, auriu și el, îmi va aminti de tine. Și-mi va fi nespus de dragă adierea vântului prin lanul de grâu... (gest timid de apropiere) Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lucrul acesta e atât de prețios. Și încă ceva: dacă, vreodată, veți călători prin pustiu și veți ajunge aici, vă rog, nu vă grăbiți, zăboviți puțin în dreptul stelei. Și atunci, dacă vine la voi un copil, dacă râde, dacă are părul de culoarea grâului copt, dacă nu renunță niciodată la întrebarea pe care o pune, veți ghici, desigur, cine-i. Fiți buni atunci! Nu mă lăsați să-l aștept atât de mult: scrieți-mi de îndată că s-a întors... CORTINA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pentru a reconstitui atmosfera Câmpinei interbelice, a casei, a părinților, unuia dintre frați care suferea de o boală cumplită. Pe scaunul alb al atelierului Olteanu, la masa mică tot albă, pe care e deschisă o carte, își reazemă capul cu părul foarte scurt de mâna dreaptă proptită în cot de marginea măsuței. Arătătorul sprijină tâmpla de parcă ar fi a unui mare erudit. Privire serioasă. Haina neagră cu guler înalt oprește gândul la copilăria neterminată, cu toată batista albă, desfăcută mult pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vorba lui Mark Twain, mai aproape de o boală a gâtului decât de vorbirea articulată. Toate limbile necunoscute par penibile. Asta voiam să spun. Dar iar am luat-o prin miriște. Oricum, când cei doi au plecat, tipa și-a aruncat părul ăla scurt pe spate cu o mișcare din care am dedus că s-a tuns de curând și că așa țâfnos reacționa de fiecare dată când nu-i convenea ceva. Apoi, cu o voce din care rezulta că răbdase destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
jucărele pentru copii. Am mâcat, mi-am făcut ditimai cana de nes. Am tras un pui de somn de vreo oră. Primisem alt tichet pentru tronson. Am pierdut acolo o groază de timp. La următorul ghișeu, să mi se facă părul măciucă. Fuseseră numai vreo 30 de kilometri și-mi luase mai mult decât de la Strasbourg și până la tronsonul ăla. P-ormă mi-am explicat treaba că în toate parcările nu plăteai nimica, dar ei probabil aveau un timp calculat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
precizat Costăchel, mustăcind a râde. Cu așa comandanți, să tot execuți ordinele - a intrat în joc agronomul. Revigorat de atmosfera creată, Costăchel începea să semene tot mai mult cu cel de altădată. Ochii adânciți în orbite au căpătat strălucire vie. Părul și mustața colilie îi dădeau un aer misterios. Încet-încet, recăpăta acel fel de a fi care îl făcea tare plăcut în societate... Petrache, băiete! Mai deapănă și tu firul poveștii noastre - a propus din nou Costăchel. Când îi ordin, cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Și stau toată vara cu dinții la soare... Și nu m-aș mira să ajungă un șăf ceva... N-a apucat moșul să isprăvească ce avea de spus, că delegatul i-a și pus pumnul în gură: Moșule! Păcat de părul tău alb. N-ai înțeles nimic. N-ai priceput că partidul nostru vrea să desființeze exploatarea la sate, ca și la orașe. De aceea vrea să facă întovărășiri, ca să primească bucate și cel care nu are pământ... Fiecare muncește după
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
purtați la nuntă de Maria ca dar din partea mirelui, niște brățări și scrisorile Simonei. Și timpul trecea, succedându-și fără greș anotimpurile, care nu sunt numai ale anului, ci și ale oamenilor, mai ales că din zăpezile iernii, vrând nevrând părul lor împrumută din ninsoarea albă. 2 C ând profesoara Simona Deleanu intră la prima oră la clasa a V-a B, treizeci de perechi de ochi o săgetară țintuind-o cu mâna pe mânerul ușii. Zăbovi un timp locului apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
indiferent cum arată, are și ea sentimente, dorințe, dreptul de a iubi și de a fi iubită, nu crezi? Doctorul o privi câteva clipe și în ochii lui apăru o licărire care putea fi asemuită cu un sentiment de milă. Părul ei de catran răspândit pe perna albă iriza o lumină fluorescentă care o înnobila. Vă spuneam în una din serile trecute că vreau un copil. L-aș face singură, dar vă dați seama că nu e posibil. Nu voi destăinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fi curioși, le voi spune și în ce stadiu mă aflu... N-am de ce să mă rușinez, e viața mea, fac ce vreau cu ea, nu? Ai avea acest curaj? De ce nu! Cum altfel să astâmpăr atâtea vorbe, în doi peri, care nu mai încap nici în culise? Și în pauza mare, chiar a doua zi, înainte ca soneria să anunțe intrarea la clasă, Simona solicită tuturor o clipă de atenție: Domnilor colegi, doamnelor, dragilor, circulă prin școală un zvon în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe două cărări l-ar fi întrebat: ,,Ce-i cu dumneata, bade Costache, ce necazuri ți-au bătut la poartă?" Și el ce să le spună? Că i-a venit fata cu burta la gură? Că-și simte nu numai părul lui alb, nins de ani, mânjit cu noroi, ci și sufletul? Trei zile în șir se frământă negăsind nimic care să-i redea tihna sufletească. În casă, în ogradă, bombănea mereu aceleași și aceleași cuvinte: ,,Mare rușine, mare rușine!" În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
purta insemnele zorului. Așa cum îi promisese coafeza, Doina primi invitația de a se așeza pe scaun, chiar mai devreme de cele zece minute, sub privirile întrebătoare ale unor femei care-și așteptau rândul. Coafeza începu printr-o migăloasă șamponare a părului urmând, cu tot dichisul, o suită de operații premergătoare coafării. Îi oferi clientei sale un jurnal cu diferite coafuri pentru a opta, dacă dorește, pentru una dintre acestea. Doina îi spuse că-i dă mână liberă să se joace cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
urmând, cu tot dichisul, o suită de operații premergătoare coafării. Îi oferi clientei sale un jurnal cu diferite coafuri pentru a opta, dacă dorește, pentru una dintre acestea. Doina îi spuse că-i dă mână liberă să se joace cu părul ei cum crede ea că ar putea să rupă inima târgului. Coafezei atâta i-a trebuit. Voia să-și arate măiestria și în același timp să-și mențină clienta. Doina se arătă fascinată de strădania acestei fetițe, pentru că în fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu, te rog, te rog mult să mă eliberezi. Lucrătoarea nu avu încotro. Respectă dorința clientei sale. Primi un bacșiș gras, o ajută să-și pună pardesiul, apoi îi puse ușor cu grijă eșarfa pe cap ca să nu se răsfire părul și, conducând-o până la ușă, îi mai spuse: N-o să țină, nu veți putea rupe inima târgului, glumi ea, dar când veți avea timp, reveniți. Doinei numai de glume nu-i ardea. Cu pas zorit, pe drumul cel mai scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și pietrele dislocate din asfalt la frânarea bruscă a camionului. Toți cei de față trăiau cu intensitate un eveniment fără precedent. Când apăru Simona, intui de departe că se întâmplase ceva groaznic cu copilul ei. Începu a urla smulgându-și părul, cerând mulțimii îngăduința de a răzbate până la locul catastrofei. Fu oprită de mai mulți bărbați care se aflau la o oarecare distanță de locul unde era doar o masă informă de carne. Aceștia cu greu o putură stăpâni să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cei mari. Apoi râul Tazlău, care tăia satul în două, o apă ,,limpede și frumos curgătoare ca Ozana lui Nică a Petrei." De o parte și de alta râul era străjuit de lunci bogate cu sălcii ce se despleteau ca părul unor codane în noaptea de Sânzenie, alintând plaiul și îmbălsămând locurile. În arboret își aveau sălașul mii de păsări cântătoare aflate în necontenite concerte. * Trecuseră mai mulți ani de când Simona nu mai călcase pe ulițele acestui sat care acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
își hrănea rățuștele cu urzici și făină muiată, învăluindu-le cu căldura ochilor ca pe niște odoare ale modestei ei gospodării. Bătrâna își lăsă lucrul său și îi ieși musafirei în întâmpinare cu brațele deschise. O recunoscu mai ales după părul lung, bogat, lăsat pe spate, așa cum îl purta Mona încă din anii adolescenței. Bine ai venit, fato, oi avea și eu de acu' cu cine să mai leg o vorbă de alta, că la mine musafirii sunt tot atâția câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
deschis în zori. Făptura de care se îndrăgostise Silvestru era înaltă și frumoasă, având formele cele mai încântătoare, pe care le are femeia în clipa când încă se mai îmbină cu cele mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în cadența respirației ei și printre
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am trecut prin oraș, iar bănuții de aur sunt darul meu pentru tristețile tale, țintuite În fotolii vechi și-n rânduri Înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare pe trupu-mi firav, lunecos. Doar lumină și rouă am adunat În drumul meu, spre templele cerești, unde fericirea pâlpâie În lumânări stelare. Deschide,ascultă-mă, iubite! pe străzi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
amurgul Încărcat de taine.... Necunoscuta Mergea Înaintea mea, fără grabă, balansându-se ușor de pe un picior pe altul. Nu știu ce m-a făcut să am o oarecare trăsărire sau ce m-a fascinat În prima clipă În care am zărit-o: părul negru ca abanosul, alunecâd În valuri molatice pe umerii albi; trupul subțire, ca de viespe, sau picioarele lungi fremătând sub rochia scurtă, cloșată, de culoarea merelor verzi. Vântul se furișa silențios printre trecători, reușind să-i mângăie discret părul, coapsele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-o: părul negru ca abanosul, alunecâd În valuri molatice pe umerii albi; trupul subțire, ca de viespe, sau picioarele lungi fremătând sub rochia scurtă, cloșată, de culoarea merelor verzi. Vântul se furișa silențios printre trecători, reușind să-i mângăie discret părul, coapsele... Soarele se juca cu șuvițele rebele, creionând reflexe ce ți captivau privirea. Miruna! strigă cineva cu glasul ușor tremurat, Încântat de această revedere. O apariție care m-a smuls din starea de hipnoză În care mă aflam. Era un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tremurat, Încântat de această revedere. O apariție care m-a smuls din starea de hipnoză În care mă aflam. Era un tânăr brunet, cu o barbă tăiată scurt, aliură atletică și ochi negri, iscoditori. Ea s-a oprit, scuturându-și părul bogat, mirându-se parcă, de această apariție neașteptată. Bună! Nu mă așteptam să te reîntâlnesc după atâta vreme... L-a Îmbrățișat ușor, cu o tandrețe calculată, ridicându-se cu grație pe vârfuri. Am trecut pe lângă ei și o emoție bizară
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ceva! Poate un “cuvânt “rătăcit, ce-a zăcut adormit pe limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție, m-a născut. Credeți că s-a bucurat, biata de ea? Da de unde! Nici pomeneală. Se uita la mine consternată, smulgându-și părul din cap și frângându-și mâinile de necaz. După chinul facerii, Încă lăuză, se plimba cu pași repezi prin odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai mică cu doi ani și jumătate decât mine. Mama mă obliga s-o iau cu mine și să am mare grijă de ea. Nu prea avea astâmpăr În biserică: ieșea din bancă, vorbea cu ceilalți copii, Îi trăgea de păr etc. Eu am fost un copil ascultător, timid adesea, și Încercam să fiu disciplinată, să dau dovadă de bună creștere atunci când cineva mai mare decât mine Îmi spunea câte ceva sau mă atenționa asupra vreunui lucru făcut de mântuială. Ce să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]