KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...104 105 106 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

sintagmă! "Exerciții de slavă!" S-o fi aruncat întru propășirea planetei mele, din leat în leat. Te pomenești că-ți îndumnezeiesc dumbrava din Dorobanț. Asta ca să rimeze cu slava. Smerenia și dragostea nu-s monopolul creștinității, taie Rusalin aerul cu palmele, scurt. Ca să nu mai vorbesc de arta ta de-a mă îndepărta. De ce deschizi cu cruzime rana? De ce rîcîi cu unghiile o rană stelară? I-am simțit privirea de expert în ale văzului. Se preface. Minte că orbește. Numai nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
meritai. Ba o meritai".), dacă nu-i nimeni prin preajmă. O balcîză tragică, prost îmbrăcată, încercănată de la coșmaruri, pierdută într-o stație de autobuz, așa arăți, Iordana Marievici: mohorîtăuzatădestrămată și, pe deasupra, cu bereta SUA uitată pe cap. Mă atinge cu palma pe spate și spatele mi se îndreaptă: Refuz domnește să ne despărțim ca doi boschetari. De ce mergi înainte cum merge orbul din parabolă? Și se oprește, fulgerat de cuvînt: orbul. Nu-mi pot reprima hohotul de plîns. Știi? Da știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Russ, ia numără de cînd ne știm. Doar mă meditai la matematică. Întîi ți-l arăt pe Franz Marc. Franz Marc e un cal. Nu albastru, ca la pictorul german de animale, dar frumos. E cubist, glumește Russ. Mănîncă din palmă zahăr cubic. Rostogolește cu zgomot niște farfurii, mă mir că nu sparge niciuna, pune ceva la fiert. M-a anunțat ritos că o să stăm de vorbă între patru ochi ("Mă rog, trei": se vrea cu umor la capitolul boală) și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
preschimbă într-un bob mărunt de nisip? O fi așa? Sau ne-om preface în particule de antimaterie, în creierul lui Dumnezeu? Părul și unghiile continuă să trăiască. Părul lui e viu, crește. Cîndva coafeză improvizată i-l tăiam eu: palma mea prea mică îi apăsa creștetul; foarfeca, prost ascuțită, ciupea; pîndeam o șuviță, arătînd ca Chaplin-frizerul cînd își tunde clientul pe sonurile unui Dans maghiar de Brahms; Iordan îl și fredona. Și unghiile îți cresc, departele meu, nu numai părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
a vrut), că l-au schimbat din funcție. Pe întinsul a zeci de capitole, joacă rolul suferindului: că "era nevoit" să pedepsească "pentru delict de opinie" prin pressing. Că el n-ar fi vrut să. Cui i s-au roșit palmele aplaudînd la plenare, obrazul nu-i roșește la fel. Ce-o căuta la colocviul despre literatura detenției? Și cît de repede și-a însușit noua directivare: "N-am nici o neliniște de natură etnică. Națiunile intră în metastază". Funcții politice, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Simfonia ciocanelor. "Nu-i cam indecent titlul ăsta?" După Fluturel, era un demers psihanalitic. Rîdeam de bietul Ciușcă, băiatul pus pe alergătură între lynotip și zincărie: "Vreți literă pitit? Mai pitită n-am". "Ăla, poetul, vine cu cărbunele încins în palmă manuscrisul și vouă, redactori, nu vă pasă? ne moraliza Pasăre. Rîdeți de truda lui?" Dă-l în post-meridian!" îl înjura Lucian Foișor. De-acasă îl cheamă Șopîrlă, nu Pasăre. E de la noi, din Dorohoi. S-a preschimbat în sturz și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
văd cum e, mic de stat și mojic cum n-a mai stat, de ce-au tăcut?" " Fiindcă au păr pe spate, de-aia. E o replică în Teodor Mazilu care ți se potrivește: "Auzi, eu i-am dat o palmă și tot el zice că i-am dat o palmă". În SUA, plagiatul e delict federal: 5 ani închisoare sau amendă de un sfert de milion de dolari. La noi, plătește cine face descoperirea. À propos, cine a fost în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
a mai stat, de ce-au tăcut?" " Fiindcă au păr pe spate, de-aia. E o replică în Teodor Mazilu care ți se potrivește: "Auzi, eu i-am dat o palmă și tot el zice că i-am dat o palmă". În SUA, plagiatul e delict federal: 5 ani închisoare sau amendă de un sfert de milion de dolari. La noi, plătește cine face descoperirea. À propos, cine a fost în comisia de verificare a plagiatului?" "Păi cine? Leandru-Diță-Lerești, cel care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
au scăpat de moarte, chiar și cînd capetele li se rostogoleau în coș. Lua cineva în seamă, ia cineva în seamă înțelepciunea antică? De la Vergiliu cetire: "Salvarea învinsului e să nu mai spere în nimic". Tano își vîră fruntea în palma mea, ca și cum mi-ar spune: "Io te mîngîi pe tine, muiere, nu tu pe mine". Simte cînd ceva mă apasă. Mîncăm, Iordanco? Îmi pivotează în jur, împingîndu-mă spre frigider și-și îndeasă capul înăuntru, de cum deschid ușa. Zece chestii nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
însăți. Te uiți după Rusalin cum ai căuta fereastra într-un spațiu închis. Nici pe drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în forță accelerația. Aflasem de la tînăra mea prietenă, îmi povestise cu inimioara-n palme, cum copilărise într-un orfelinat. Drama și-o surdiniza destul de abil. Se confesa cu pauze, luînd din cînd în cînd cîte o boabă de strugure. Țin minte că m-am întrebat cine-o fi învățat-o să scoată sîmburii din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
că o iubire tîrzie mi-ar schimba centrul de greutate. Centrul de greutate ține de văzul pe care-l pierd. Dar cu tine n-am nevoie de văz. N-am nevoie să te văd. Te știu. Îți știu coapsa, cotul, palma, călcîiul. Pielea ți-o știu centimetru cu centimetru. Zbîrcitură cu zbîrcitură, încheietură dureroasă cu încheietură dureroasă... Asta era? Nu-i o rușine să îmbătrînești, cum li se pare scriitorilor tineri. Habar n-au ce înseamnă dulcea mîhnire a bătrîneții. Hei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

casei Aspidei. Eram cu prietena mea, cea care m-a adus aici. Era prima mea zi în rezervație și-mi înfăptuia un tur de recunoaștere. Mi-a prezentat-o. Am dat mâna îndelung, mâna ei a întârziat prea mult în palma mea... în timp ce Aspida ne privea de la geam cu ochii ei de smarald. Apoi am urmărit-o o vreme cum se îndrepta cu pași hotărâți spre ieșire. În acest timp, vechea mea prietenă vorbea întruna fără ca să aud nimic din ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
să se întâmple ceva nou în viața mea; am acceptat mai mult din acest motiv, dar și din curiozitate. Cum spuneam, Aspida ne privea de la geam, ea a bălmăjit ceva... mi-a întins mâna ce a zăbovit o vreme în palma mea nesigură, tremurătoare. Nu mi-amintesc altceva decât că circulam absent pe aleile parcului, fără să-mi pot aminti cum arată sau cum o cheamă; fără să fiu atent la ce-mi explica prietena mea. Un singur lucru înțelegeam: că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
lună de-acum înainte, s-o pot privi la nesfârșit. Drept răspuns, fata a început să plângă cu gemete. Următoarele zile au decurs la fel; cum îi puneam întrebarea, fata din lună izbucnea în plâns și-și scufunda capul între palme, încât nu mai puteam nici măcar sa-i zăresc chipul... Enervat până la exasperare, mi-am înfipt colții în peretele de lumină al lunii și am mușcat cu toată forța. Luna s-a desfăcut în două bucăți egale și fata mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând să le privească, dar senzația lor tactilă îi producea un fior rece și lipicios, un gust amar și inevitabil de materie arsă, sub limbă. Le împingea ușor cu exteriorul palmei la o parte, ca apoi să le reia nervos la morfolit, peste câteva clipe, neștiind ce să facă cu ele. Nu-i era foarte clar dacă sunt pentru el sau nu, deși probabil că da, de vreme ce stau pe biroul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mucegai și materie incinerată. Stau acolo de-o vreme și n-a avut măcar curajul să se uite la ele, nicidecum să le citească. Totuși, de atins le-a atins întruna, ba cu cotul în treacăt, ba le simțea în palmă foșnirea putredă și lipicioasă, ba adulmeca mirosul lor vetust de pergament și smirnă. Era ceva familiar în mirosul lor, ceva ce-i venea de foarte departe, din copilărie... Din patul străbunicului îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
sătura privindu-l: dublul tău maimuțărit, ascultător, purificat... Se întoarce fără grabă la birou pentru a-și relua corespondența. Okurina stă nemișcată și cuminte la locul ei. Mirosul ei îi penetrează năprasnic nările ori de câte ori o atinge în treacăt cu exteriorul palmei sau cu cotul. Deschide rapid plicurile, ochii îi fug peste hârtiile ce devin instantaneu albe în contact cu aerul sau cu privirea lui devastatoare. Le aruncă cu furie în coșul de gunoi, apoi aruncă o privire mai atentă asupra adreselor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
încep să-l secere, se curbează de durere. Se sprijină cu cealaltă mână de oglindă. Suprafața lucioasă și netedă are un efect terapeutic. Glisează cu mâna deasupra ei și simte un lichid rece și gelatinos cum i se scurge în palmă. Durerea sucombă miraculos și, în timp ce-și plimbă mâna lasciv pe suprafața oglinzii, aude vocea iritată a secretarei. Nici unul dintre plicuri nu mai are adresă. Toate plicurile sunt perfect albe. Ce ați făcut cu adresele? Cum se poate remedia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
subtile ale feței, nasul lung și subțire, mascate de borurile pălăriei. Un proces crescând de recunoaștere și bucurie îi acaparează întreaga ființă. Apoi își întoarce privirea cu teamă la pergamentele crâmpoțite pe care încă le mai atinge vag cu dosul palmei. Prin urmare nu mai e nicio soluție! îi spune distrat vizitatorului și dă să se scoale. Figura omului cu pălărie îl intrigă. Are nevoie de o confirmare. Se îndreaptă încet spre hol. Ia cu el Okurina, pe care o strânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
auditoriu, judecător și restul lumii.) (Din auditoriu...) Este un înger! Un înger! (Philip consternat... în cor) Philomena, tu te-ai transformat într-un înger!? Sinele Mare: Era de așteptat! Întotdeauna am știut că ești un înger! (Masca îi dă o palmă în cap Sinelui Mic. Apoi către el.) Masca: Idiotule, ce-ai făcut? Și tu ai făcut-o vacă? Ai jignit o creatură celestă. Ți-am mai spus că te ia gura pe dinainte. Îți dai seama ce repercusiuni pot fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cavalerismul și periculoasa corespondență prin curier. Aproape că nici nu mai știu ce îndrăgesc mai mult: metroul, în care mă gândesc la ea tot timpul, celularul, pe care-l privesc minute întregi și-l simt cum pulsează la mine în palmă, când aștept telefon de la ea... Sau pe ea însăși, a cărei prezență e posibilă sau, mai exact, admisă numai prin unul din aceste instrumente, ce fac mica mea escapadă afectivă accesibilă. (Tace o vreme... Privește-n jos. Iese abătut prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
zace într-o armonie statică și deplină; vântul a stat, soarele agățat în cer a uitat să mai apună, norii nu mai aleargă, stau desenați pe cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă gâdilă în palmă. O deschid și privesc la furnicoiul uriaș, cavalerul vătaf, ce continuă să se joace în palma mea cu nepăsare, fără teama că l-aș putea vătăma. Apoi face o săritură și-și reia poziția de supraveghetor al convoiului furnicar. Tăcerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
să mai apună, norii nu mai aleargă, stau desenați pe cer. Singure, furnicile vibrează calm aerul în surdină, concretizând tăcerea. Ceva mă gâdilă în palmă. O deschid și privesc la furnicoiul uriaș, cavalerul vătaf, ce continuă să se joace în palma mea cu nepăsare, fără teama că l-aș putea vătăma. Apoi face o săritură și-și reia poziția de supraveghetor al convoiului furnicar. Tăcerea devine din ce în ce mai acută și îmi înfundă urechile, simt totuși o vibrație puternică în tot capul, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mea și sânii îi tresăltau în toate direcțiile, iar mâna ei era fierbinte și se făcea din ce în ce mai fierbinte, pe măsură ce ne apropiam. Dar mă trezeam întotdeauna înainte ca străbunicul să-și facă apariția. Cred că mă trezeam pentru că mă ardea podul palmei, mă ardea cu flacăra dragostei. Și dragostea asta, cu toate că nu mi-era adresată mie, îmi devenise insuportabilă, cu sânii bălăbănindu-se pe deasupra dealurilor, mă ardea și înfricoșa, mă epuiza gândul la așteptarea preț de un anotimp ce o îndura străbunicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
să mă încorporeze. Chiar și în relația mea târzie și echivocă, ce-a rămas neconsumată până în prezent, El-ul a avut rolul decisiv. S-a interpus, aproape fizic, tactil, între genunchiul meu și al ei ce se vroiau lipiți, între palmele noastre desfăcute ce se vroiau strânse... Între buzele noastre de gheață ce au rămas nerostite. Și, cu fiecare întâlnire întâmplătoare sau nu cu doamna mea, ce a devenit în scurt timp iluzorie, el mă tortura cu întrebările lui insidioase și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]